Și fluturii plâng, nu-i așa?
Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate
când îi sunt ucise
visele.
Zborul amândurora
în lumină,
o zbatere pentru viață
și de trecere în lumea
de dincolo!
poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.