
Camera secretelor
În camera secretelor se pun
Oase peste oase, - n ochii mei
Tăcerea e odihnă colțuroasă
Ce-atârnă greu în bărbile de zei.
S-ascunde taina în cenuși târzii,
Galop de iele trece-n veșnic vis,
Ordinea lucrurilor e migratoare
În putred nod de paradis.
Și-adună zborul libertatea
În secrete nude, mișcătoare,
Infinitu-așteaptă lămurirea
Ce-n sânge desenează-un soare.
În camera secretelor se fierbe
Clorofila oaselor ce-ncap
În ceara formelor turnând odihna
În noua baionetă a unui vechi satrap.
Atârnă greu în bărbile de zei
Cuvântul meu plecat ca o spirală
Spre ceața unde ochii umezesc
Istoria ce de trecut se spală.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Principii
Principiul nisipului
Călcat în picioare
E să ajungă beton
În rădăcini de floare.
Principiul durerii
Pătrunsă în oase
E să dispară
În putrede case.
Principiul fluturelui orb
E să simtă nisipul
Unde s-ascunde
Zborul și timpul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftând în ochiul meu de fericire
Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriți în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.
În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.
La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agață stele,
M-așez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.
Încărunțit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.
Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme de oase și dinți
Căutătorii de oase
într-o inimă
șaitroc
zbat râurile din brâuri și frunțile din ochii
deltelor-abdominale.
Oase peste oase
vin
și mese cu spumă
din copaci se aud pietrele
cum sar din inel în inel.
Oamenii cu tije amanetate
și dinți cu coif
își caută oasele strămoșilor
să le schimbe
să se mândrească cu ele
pe gâtul blegit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu și umbra ideală
Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mișcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.
În mine, însă, un gard viu
Crește în sânge și în oase,
În carne, mă ține-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.
Umbra și gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Și umbra mea, cea ideală!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Introducere
Oricine-ai fi: în seară, vino-afară
din camera, în care totul știi;
în zare, ultima-i casa ta-n seară:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiți, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
ușor un arbore întunecat
și-n frunți de cer îl pui: zvelt, solitar.
Și lumea ai făcut. Și ea e mare
și ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Și vrerea ta cum i-a înțeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec scurt de vreme lungă
în ochii lui tot înverzea pădurea,
de zahăr, norii se topeau pe lac,
luna-i tăia greabănul cu securea
și aburul ieșea din nări opac.
timpu-a trecut, săpându-i răni în oase,
copita descălțată-i de galop.
calul stă-ntins, retinele-i sticloase
îngălbenesc la umbra unui plop.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire
Tu, devii floare în fiecare seară,
Aduni pumni de miere în sân,
Vârcolacii rup bucăți din lună
Punându-mi în suflet o mână.
Rămân!
Ochii mângâie filmul cu oase,
Coxatroza apare sub bec,
Eu o simt la mine în șolduri,
Tu unde ascunzi secretul?
Te-ntrec?
Punem ochelarii să se iubească,
Prin ei trec ochii și limba șarpelui,
Trec vârcolacii cu miere și luna
Și tu cu iubirea mie dăruită.
Întotdeauna!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ești, tu, veșnicie?
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.
Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzește,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmărește.
Felinare dulci sunt prinse
Chiar și-n coarnele de cerb,
În singurătate crește
Fulgerul în care fierb.
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde ești, tu, veșnicie
Să stăm iarăși la taifas?
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât privești mai mult ochii unei femei, cu atât îți dai seama ce imensitate are oceanul secretelor...
aforism de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă
Acasă
e seară, e târziu
se așterne înserarea
mai curge trăirea, se scurge visarea
în patima trupului și lacrima sărutului
am așezat un gând
gingaș și jucăuș
o clipă de trăire
abisul etern al iubirii
în spirit, în univers
o căutare a unui vis
nescris, neînceput
ochii tăi azi s-au închis,
curgeau tăcute razele de soare
pe trupul căzut pe caldarâm
tu ai plecat pe altă cale
spre cer, spre paradis
aștern pe scoarța uscată de durere
povești despre iubire,
povești de drag și de demult
tu ai plecat spre nemurire
deschide ochii să privești
azi viața și lumina
tu din iubire ai fost creată
și ai plecat pe stropii ei spre cer
în pași de dor
amarnic dor, de tine, ne va fi
ne-ai părăsit femeie într-o zi
când nuferii înfloreau pe lac
lăsând tăcerea clipelor să cadă peste noi
pe cer azi curcubeul te așteaptă
și visul tău se va împlini
în verdele crud al ierbii cosite în crâng,
acasă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mângâie cuvântul
În ochii mei sălbatici de curiozitate
Pasărea singurătății și-a pierdut zborul,
Sufletul iubirii în arhitectura străveche,
Prin noi gesticulații, renaște fiorul.
Aștept îmbrățișări pe ulițe ascunse
Unde câinii latră luna măreață, rotundă,
Unde săruturile fac șezători la porțile
Satului topit în bucuria profundă.
Uit sincronizarea în zbor de păpădii,
Mirosul tău de stele împlinește-avântul,
Redirecționez în hematii lumina poeziei
Unde iubirea mângâie cuvântul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn
Suntem bogații marii sărăcii,
Plângem cu sânge printre lacrimi
Viața dură-a propriilor copii
Ce-au viitorul încercat de patimi.
Împovărați suntem până în oase,
Citim poeme în durerea țării
Când inima copiilor se coase
Cu întinate sferele-ncercării.
Flutură în noi mânia întărită
De mâna mamei care stă întinsă,
Spre geana țării mult dorită,
De-a fi în tină pururi ne-nvinsă.
Curg lacrimi peste sărăcia noastră
Și vor mai curge-n ochii de copii,
Veniți români, în marea mea albastră,
Să ne spălăm de-amare blasfemii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ce moare zâmbind
Te-am văzut cu ochii închiși peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă țipete peste umbre de smalț,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalț.
Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranța zâmbește trufașă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.
Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără tine
Doamne, sunt străin de mine
Când în oase bate vântul,
Când pe calea fericirii
Pierd afurisind cuvântul.
Sunt un strop din galaxie
Plin de găuri încercate,
Inima mea visătoare
E mister plin de păcate?
Sunt ca turla părăsită
De luceferi credincioși
Și-s strivit în nopți cu lună
Doar de ochii ei frumoși.
Pleoape puse-n mângâierea
Lumii cu bătăi de vânt
Izvorăsc din vraja vieții,
Ea mi-i floare pe pământ!
Inima mi-i o scânteie,
Chiar de sunt străin în mine,
Bate vântu-n oase rupte
Și poemu-i fără tine!
Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge și os de român
Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru, Doamne, că-s român,
În oase port romani și daci,
În sânge cântecele dragi.
Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalț pe munții plini de soare,
Înot pe valurile din mare.
Sunt spuma crezului și-a vieții
Pe orizontul dimineții,
Sunt un simbol de libertate,
Dorință veșnic de dreptate.
Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când țara-i zid făcut din noi.
Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morți, pentru cei vii
Că Doamne-am crezu-nalt și bun
Că-s sânge și os de român!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii presupusei devorări
Ochii mei sunt desenați
Pe degetul tău arătător,
Cuiul lui Pepelea
A scrijelit pedepsele tainei
Dispersând orbirea cuvintelor.
Sângele albește promisiuni jurate,
Pașii pierduți în iertare
Pansează ochii plecați
În libertatea supusă încercărilor.
Blestemați,
Ochii devin jertfa
Propriei devorări!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecură ani
Trecură ani și au trecut și-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniștea prin voi!
Croindu-și drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Și-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.
Pe unde greu, și-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalță crini.
Iar pe șoselele odată sparte
Tractoare trec alături de mașini.
Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Și-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.
O, țară!
Iar îți iei spre-nalturi zborul!
Dar anii de pârjol și vijelii,
În visteria-i de-amintiri, poporul
Îi va păstra întotdeauna vii.
Și pentru generațiile-n fașe,
Din Caspica și pân-la Pol, azi, noi,
Ca monumente-a arselor orașe,
Urcăm spre soare munți de-orașe noi.
poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct final
Zarea ține orizontul
Pe oase nevăzute.
Dealuri călătoare
Prin ochiul meu trec.
Tu porți cobilița
La fântâna trăiniciei
Din care curcubeul
Își soarbe culorile.
La cascada inimii
Orizontul se întreabă
Până unde ține
Imaginația mea
Definită ca un
Punct final
Sprijinit
Pe oase nevăzute!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăceri de vis
Două aripi au prins inima ta
În florilegiul plăcerilor de vis,
Ai încercat profund, cu mine,
Să zburăm sub cer deschis.
Planăm așa spre munți și văi,
Peste mări cu valuri înspumate,
În zborul larg tu ești, erai,
Raiul profund cu stele coapte.
Gustam cu ochii fluturând
Clipa ce-aduce viitorul,
Tu mă hrănești cu noul vis,
Sub aripi eu îți zidesc zborul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!