Cântec scurt de vreme lungă
în ochii lui tot înverzea pădurea,
de zahăr, norii se topeau pe lac,
luna-i tăia greabănul cu securea
și aburul ieșea din nări opac.
timpu-a trecut, săpându-i răni în oase,
copita descălțată-i de galop.
calul stă-ntins, retinele-i sticloase
îngălbenesc la umbra unui plop.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.