
Cântec scurt de vreme lungă
în ochii lui tot înverzea pădurea,
de zahăr, norii se topeau pe lac,
luna-i tăia greabănul cu securea
și aburul ieșea din nări opac.
timpu-a trecut, săpându-i răni în oase,
copita descălțată-i de galop.
calul stă-ntins, retinele-i sticloase
îngălbenesc la umbra unui plop.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Camera secretelor
În camera secretelor se pun
Oase peste oase, - n ochii mei
Tăcerea e odihnă colțuroasă
Ce-atârnă greu în bărbile de zei.
S-ascunde taina în cenuși târzii,
Galop de iele trece-n veșnic vis,
Ordinea lucrurilor e migratoare
În putred nod de paradis.
Și-adună zborul libertatea
În secrete nude, mișcătoare,
Infinitu-așteaptă lămurirea
Ce-n sânge desenează-un soare.
În camera secretelor se fierbe
Clorofila oaselor ce-ncap
În ceara formelor turnând odihna
În noua baionetă a unui vechi satrap.
Atârnă greu în bărbile de zei
Cuvântul meu plecat ca o spirală
Spre ceața unde ochii umezesc
Istoria ce de trecut se spală.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul perfid
Prin dreptul ei un înger duhnea a mir!
Puf de plop ningea în snop
păpădiile-n delir
pășteau vântul la galop.
Două zmeie ochii ei
străluceau întinși pe viață
cum sunt rufele pe ață
apretate de femei.
Mi-am legat umbra de zid
Și-am gândit o salutare
însă îngerul perfid
mi-a trimis-o la plimbare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,
Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,
Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,
Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.
poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prin noi pădurea
a trecut prin noi pădurea
ca un claun printr-un târg
când dau vișinile în pârg
și-a sărit din cui securea
zboară vestea ca o goarnă
și pătrunde-n multe case
drumul lung și alb de oase,
noaptea liniștii răstoarnă
am zădărnicit cu totul
o cutumă din străbuni
și am devenit imuni
când s-a tras la bursă potul
cine a făcut un semn
să ne-arate calea-ntoarsă:
drumul de la Piatra arsă
pân'la sapele de lemn?
poate nu-i de-ajuns să strig
și mai trebui' o verigă
de la cea dintâi ferigă
pân'la ultimul covrig
toată lumea un dispreț
afișează suveran:
orice job fără elan
a ajuns la mare preț!
partea rea că vrem din toate
fără cel mai mic efort:
aspirăm la un confort,
fără să mai dăm din coate!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea din marginea caselor
Disperarea orbă-a pietrelor de ploaie,
Fremătând sub norii tineri și grăbiți,
Zarva răbufnită de sub mușuroaie,
Ale unor arbori ce-au căzut trăzniți.
Se aud ca boabe, strugurii de piatra,
Agresând ferestre-n nopțile de vară,
Mă uimesc de apa care nu mă iartă,
Și de după-amiaza, prefăcută-n seară.
Se ridică norii lunecând pădurea,
Ca la un divorț, pleacă-ntunecați,
Și ca la o pace, prevăzând securea,
Au rămas în urmă, arbori inundati.
Știu că în pădure, de pe scoarțe, plopii,
Zvârlu în lumină, umezeli din soare,
Din coroane umezi, și din mâlul gropii,
Niciodată lumea, n-a părut mai mare.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
poemele mele ar fi răni sângerânde
dacă le-aș trata cu
indiferența unui om plictisit.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare
Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
și vor să încalece și vor să se ducă
și vor să-și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Lumina opaițului din ochii ei
ce mă priveau îngenuncheat filei
topeau umbra tușului
trupului, sufletului
in pâlpâiri de versuri
aprinzându-mi din umbră
flăcările creeației
lăsând scrumul tumultului meu
pe file
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea-și numără copacii
S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...
Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.
Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.
Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.
Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți să cari
Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngălbenesc frunzele, îngălbenesc gutuile.
aforism de Cristinel Mortici (12 decembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
NU ȘTIM CĂ A-NVERZIT LA NOI PĂDUREA (Rubayat)
Nu știm că a-nverzit la noi pădurea
Că stăm clauștrii și gândim aiurea,
Iar de vom sta așa mai multă vreme
O vom pierde, că lacomă-i securea.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui tăietor de lemne înrăit
Înainte de-a fi om,
Dânsul a trăit în pom...
Dar, de-a apărut securea,
A "tras" la pământ pădurea...
Mai mult, să nu piardă slujba,
Grijuliu... a creat drujba...
hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De securea fără coadă n-are frică pădurea.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet pe șosea -
Tropăit de copite
Calul în galop.
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte cu iz de trecut și viitor
Noaptea mă acoperă
Încetul cu încetul
Infiltrându-mi sub pleoape
Goliciunea zilei ce stă să treacă
Și îmi pătrunde în suflet
Ca o lavă izgonită
Din muntele vieții.
Visele prind contur
Împrăștiindu-și seva în toate
Măruntaiele gândurilor mele
Miroase a trecut...
Simt în nări parfumul
Dorințelor arse
Și văd cu ochii minții
Umbrele dorințelor viitoare
Strecurându-se năvalnic
În noaptea trupului meu
Trecerea de la ieri la azi
De la azi la mâine
De la ce a fost și ce va fi
E atat de firavă și rapidă
Ca o aripă întinsă
În zborul unui pescăruș
Totul devine zbatere de pleoape
Sub apăsarea nopții
Cu iz de trecut și viitor
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de zece
pe sârma de rufe
atârnă zece cârlige colorate.
în palmele mele
zece degete adună lumina
din primele zece raze de soare
ce proptesc cerul.
printre ramuri
zece frunze îngălbenesc
văzând cu ochii.
crizantema își deschide zece petale
și zece boabe de rouă
se rostogolesc în privire.
această dimineață
ar putea fi una de zece stele
dar nu e decât
o dimineață de toamnă!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe răni nu se presară zahăr.
Nicolae Iorga în O viață de om așa cum a fost, Copilărie și tinereță (Cea dintâi învățătură)
Adăugat de Eli Gîlcescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec târziu
ghemul de sfoară
tot mai mic devenea
în palme
linia vieții mai clară
dar zmeul acela
din foaie velină
era tot ce conta
era tot ce conta.
cu norii de zahăr
voiam să-l hrănesc,
cu vântul să-i cânt
în surdină.
era tot ce conta,
era tot ce conta
dar zmeul n-a vrut să adoarmă.
m-a desprins de pământ,
a strâns sfoara pe ghem
și-a smuls linia vieții
din palmă.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Se clatină salcâmii,
Se zguduie pădurea.
Se apără românii
Cu arma lor, securea.
catren de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce este
Nichita, ochii tăi de rouă
Scaldă iarba verde- n dungă...
Și mă plânge, și mă plouă
Cerul din vederea stângă...
Cu un cerc închisă-i luna.
Flori de-argint stau scrise-n păr.
Le citesc... Îmi e totuna
A ta lecție de zbor.
Șchiopătând, ajung din urmă
Punctul ce-ar putea să fie
Un miel rătăcit de turmă
În cel alb cub de hârtie...
Las sărutul să încapă
Pasu' întins pe un șotron
Și scobesc adânc, în talpă,
Rădăcina unui pom...
Apoi, inima, un clar
De iubire absolută,
Mai azvârle cu un zar
Din copita ei de ciută...
Și te naște înc-o dată
Primăvara... Prea-nverzita!
Cântă sângele-ntr-o pată,
Numele ce-ți e: " Nichita..."!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!