Iubeşte azi, căci mâine...

Ca vântul prin grădină trec anii tinereţii,
Iubeşte azi, căci mâine, în anii bătrâneţii,
Când inima-ţi tresaltă, degeaba ai voinţă,
Puterea ţi-e sleită şi nema puterinţă.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (4 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii tinereţii (La jubileul de 50 de ani al tatălui meu)

Au trecut anii tinereţii
Şi tu, tată, îmbătrâneşti,
Dar tu pentru mine
Veşnic tânăr eşti!

Au trecut anii tinereţii
Şi părul îţi albeşte,
Dar tu să nu fii trist,
Căci lume şi aşa te iubeşte!

Să nu te temi de moarte,
De moarte mai bine să te păzeşti,
Căci viaţa e frumosă, tată,
Dacă ştii să o preţueşti.

poezie de Vladimir Potlog (23 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii prin toate cele
Şi cu bune şi cu rele
Câte unul sau în şir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli şi ani integrii
Ani albi şi anii negrii
Se duc anii cu antren
După acelaşi refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârşit
Şi la soare şi la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâţi fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau şpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.

poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veşniciei

În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se ţese o poveste
Plăpândă, cum e roua dimineţii.

De le simţi zboru-nalt pe culmi celeste,
Ori de te-mbracă-n haina bătrâneţii,
În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

Secretul veşniciei înscris este
În cartea inimii şi-a tinereţii!
Urmeaz-o, aşadar, apostoleşte,
Alungă orice urmă a tristeţii,
Căci anii-n grabă trec şi fără veste.

rondel de Valeria Merca (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii şi se schimbă toate priorităţile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaştem treptat greutăţile
Şi căutăm zilnic rezolvare problemelor.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii repejor,
Precum cocorii trec în zbor,
Atunci când simt că iarna vine
Şi pleacă toţi în ţări străine.

Te-ai dus pe veci copilărie,
Cu anii tăi plini de magie;
S-a dus şi tinereţea mea,
Cu tot ce ea frumos avea.

Ajuns acum la bătrâneţe,
Regret frumoasa tinereţe;
Nostalgic mă gândesc la ea,
Dar s-o întorc nu voi putea.

poezie de George Budoi din Tinereţea şi Bătrâneţea (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când anii trec...

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.
Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul respect...

Le păstrez veşnic respect,
Celor ce mi-au dat povaţă,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viaţă.

Aşternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.

Anii cei trăiţi din plin,
Transformaţi în amintiri,
Descătuşatele trăiri.

Din toţi anii tinereţii,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieţii,
Nu mai clipele frumoase.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caierul vieţii

Într-un nor
ca-ntr-un fuior...
cuib îşi are ciocârlia.
Puiul,
liei-ciocârliei
soarbe aurul câmpiei
de rămâne norul sec.
Pe pământ doar umbre trec
însoţind un tril-febril.
Vai, ce iute mai trec anii
când bat câmpii ciocârlanii
şi se-nşiruie în an,
lunile,
ca mărgelele-n mărgean
şi se scurg anii din viaţă...
ca mărgelele din aţă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legăturile cu alte fiinţe umane sunt centrale în viaţa oricărui om şi nu doar în perioada când acest om este beluş, ci şi în anii de şcoală şi mai târziu la adolescenţă, apoi în anii maturităţii şi la vârsta bătrâneţii. Din aceste relaţii, o persoană îşi extrage puterea şi fericirea în viaţă. Şi prin contribuţia pe care o are această persoană, ea dă forţă şi fericire celorlalţi. Acestea sunt chestiuni asupra cărora ştiinţa contemporană, cât şi înţelepciunea tradiţională sunt de acord.

citat din John Bowlby
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri suntem noi!

Peste noi, nesfârşite talazuri,
Anii vin, anii trec şi se joacă cu noi.
Stăm la rând la dureri şi necazuri -
Unii râd şi petrec, alţii dau sevei ploi.

Cât mai sunt picătură în mare,
Cât mai sunt biet actor pe o scenă de lut,
Viaţa mea e un semn de-ntrebare:
Astăzi sunt, mâine mor... sau e alt început?!

Peste noi - inocentă candoare -
Anii vin, anii trec, ce rămâne din noi?!
Biete flori, amintiri trecătoare...
Amintiri care-au fost, amintiri suntem noi!

Viaţa mea e-un semn de-ntrebare?!
Viaţa mea e glumă, sau vânt?
Orice-ar fi, mă bucur de soare,
Orice-ar fi, îmi place să cânt!

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Flacăra" (20 iunie 1984)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică

I-ai spus-o tu într-o şedinţă
Acestui vânător de slavă!
Dar dacă "nema puterinţă"
Ce mai "chichirez-gâlceavă"!

epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de anii ce-au trecut

Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!

Mi-e dor de nopţile cu ploi,
Mi-e dor de nopţile de vară,
Mi-e dor de tine şi de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!

Mi-e dor de paşii ce-i făceam
Prin parc, ţinîndu-ne de mână.
Şi cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!

De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc şi patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!

Mi-e dor de anii tinereţii noastre,
Când prea departe ne era sfârşitul.
Te luam în braţe, te purtam spre astre
Eram noi doi şi-n zare, infinitul...!

Dar anii au trecut, ca ploaia şi ca vîntul
S-au dus frumoşii ani ai tinereţii.
Nu vom putea împăraţi pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrşitul vieţii...!!!

poezie de Florea Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia primăverii

Plouă!-n geamuri bate ploaia...
Trece iar baba Vrâncioaia.
Se apleacă gânduri, ramuri,
Trece viaţa valuri-valuri.
Ceru-ndoliat se-arată.
Trec bătrâni sărmani prin sloată.
Floarea-i scuturată-n vânt,
Anii vieţii numărând.
Trec prin viaţă şi prin noapte
Anii – un sobor de şoapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie după anii...

Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieţii.
N-am uitat copilăria şi nici anii tinereţii.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinţi
Şi-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinţi.
Din fragedă copilărie, părinţii m-au învăţat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereţii, de viaţă mă bucuram,
Cu fetele, cu băieţii, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenţiei, taina cărţii-am dezlegat.
Dar şi taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuţi în tinereţe,
Am şi eu, ca veteranii, apăsaţi de bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scleroza

Scleroza-i boala bătrâneţii;
La unii-i şi a tinereţii.

distih de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă versus puterinţă

Mare e dorinţa,
Mică-i puterinţa.
Geaba e dorinţă,
De nu-i puterinţă;
Geaba este vrere,
Dacă nu-i putere.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (28 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale bătrâneţii unui scriitor

Se-adună anii, cu etatea
Mă lasă văzul, sănatatea,
Auzul, muza, uit tangoul,
Mă lasă tot mai des stiloul
Şi-oricât pofteşte inimioara,
Nu prea mai văd nici... călimara.

pamflet de George Budoi din Tinereţea şi Bătrâneţea (1 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul pescăruşului

Ielcovane, ielcovane!
Zborurile tale-s vane,
Geaba tu mi te jeleşti
Apele nu-mpărăţeşti.
Geaba tu mi te zbuciumi
Din Constanţa la Batumi,
Că şi eu mă zbuciumai
Din Craiova în Hawai...
Tot degeaba ielcovane,
Zborurile noastre-s vane,
Geaba suntem fără pete
Şi ne privesc ochi de fete,
Dansul nostru nupţial
E-ntr-al morţii recital
Şi nu face-acesta, iată!
Cât o ceapă degerată.
Ielcovane a tale-aripe
Fac din anii ce trec clipe,
La fel cum din anii mei
Scoate timpul porumbei
Şi le dă drumul să zboare
Dintr-un pisc de munte-n soare
Dar, degeaba, ielcovane
Zborurile noastre-s vane,
Cât suntem de suitori...
Aşijderea muritori!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!