Apoi, Ines avea să-şi amintească perfect înfăţişarea bătrânului, dar nu şi glasul lui; de altfel, n-ar fi putut preciza dacă mesajul pe care i-l transmisese avusese ori nu o formă sonoră. Oricum, după acea întâlnire, când, potolită, coborâse în viteză spre casă, ştia ce li se întâmplase alor săi de parcă nu fuseseră niciodată despărţiţi. La încăierarea petrecută în piaţă, cei trei Garcia nu luaseră parte în niciun fel. Fuseseră arestaţi o dată cu ceilalţi, în vreme ce aceia căutaţi de poliţie fugiseră. Fuseseră duşi pe un stadion şi bătuţi şi înainte şi după ce li se luaseră numele. Nu fuseseră fotografiaţi, nu li se luaseră amprentele, numai numele.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, satul află mai multe variante ale dispariţiei familiei sale, de la clasicul accident de tren până la înecul celor trei care, la recentele inundaţii, ar fi intervenit cu mult curaj ca să salveze o oaie aflată în primejdie. În realitate, cei trei dispăruseră pur şi simplu fără urmă, în timp ce se aflau la oraş ca să-şi vândă marfa - spanac, castraveţi şi pepeni. La piaţă avusese loc o încăierare şi cei trei Garcia, laolaltă cu alţi ţărani, fuseseră luaţi şi duşi de militari către o destinaţie necunoscută. Unii se întorseseră de acolo, după ce fuseseră bătuţi. Nu le plăcea să vorbească despre asta. Şapte ţărani în total, între care şi cei trei Garcia, n-au mai apărut însă. Ines începu să-i caute pe la secţiile de poliţie; puţin a lipsit să nu fie arestată; în orice caz, încasă mai multe lovituri în stomac, la bărbie şi în cap. Nu se descurajă dintr-atâta şi ceru lămuriri Prefecturii.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o mie de pesos, obţinu ca un gardian mai tânăr să arunce o privire într-un registru. Mulţi cu numele de Garcia fuseseră reţinuţi în anchetă şi soldatul n-avu timp să-i citească toată lista, ceea ce-i lăsa lui Ines oarecare speranţă. Cheltuindu-şi toate economiile rămase - două mii de pesos - obţinu colaborarea unui sergent. Soldatul aflat la ordinul acestuia petrecu de astă dată trei ore ca să parcurgă toate registrele în căutarea dispăruţilor, care erau doar trei din cei 365 de Garcia arestaţi în cursul ultimei luni. Dar, conform datelor din acest catalog de nume ("Registrele noastre sunt infailibile", îi spusese soldatul în mai multe rânduri), cei trei fuseseră eliberaţi de două săptămâni. Şi Ines trebui să îndure o ultimă umilinţă: aceea de a fi copios ironizată de soldat, care înclina către ipoteza că bărbaţii profitaseră de ocazie ca să-şi ia tălpăşiţa de la ea.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu - după ce şase cadavre fuseseră descoperite, după ce căutările altor doi alpinişti fuseseră abandonate, după ce chirurgii îi amputaseră coechipierului meu Beck Weathers mâna dreaptă cangrenată - lumea s-a întrebat de ce, atunci când vremea a început să se înrăutăţească, alpiniştii aflaţi pe ultima porţiune a traseului nu au acordat atenţie semnelor. De ce ghizi veterani himalayeni au continuat să urce, să împingă de la spate mulţimea de amatori neexperimentaţi - dar care plătiseră fiecare până la 65.000 de dolari ca să fie duşi în siguranţă pe Everest - într-o evidentă capcană a morţii?

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ines fu impresionată şi plânse amar, apoi se linişti, căci era de negândit ca cei doi fii ai ei s-o fi părăsit aşa, fără o vorbă; bărbaţii sunt întotdeauna în stare de astfel de fapte neaşteptate, dar fiii prezintă mai multe garanţii. Cu cât raţiona mai mult, cu atât mai extravagantă i se părea explicaţia soldatului. Şi pe când îşi ştergea lacrimile pe un colţ de bancă instalată pe culoarul Prefecturii, văzu mai multe mame - poate vreo douăsprezece ori chiar mai multe - care şi ele îşi căutau fiii sau bărbaţii dispăruţi. În majoritatea cazurilor, Prefectura le răspundea că fuseseră puşi în libertate. Femeile o înconjurară pe Ines şi o scoaseră în stradă, reflectând cu voce tare la pricina nenorocirii lor; încet-încet, ajunseră la concluzia că li se ascundea ceva, căci era neverosimil ca atâţia bărbaţi să se hotărască toţi deodată să-şi părăsească familiile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate Nistor ar fi avut dreptate; într-adevăr, ar fi fost interesant să coboare pe suprafaţa ei, la 126 de ani după ce primul om, Neil Alden Armstrong, pusese piciorul acolo... Între timp, mai fuseseră mulţi alţii, întemeiaseră adevărate colonii, baze lunare de cercetări sau chiar industriale, dar nu ei; ei şapte încă nu fuseseră pe Lună. Iar acum, în urma votului, deciseseră că nu vor coborî să viziteze unicul satelit natural al Terrei. Poate deja regretau această decizie, dar nu doreau s-o modifice; hotărârea fusese luată şi era definitivă: O cercetau de pe orbită şi atâta tot!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunecare

Ciutelor sufletului li s-a închis
iezerul de cristal şi toţi braconierii
au căpătat permise de vânătoare;

Copacii mor când rădăcinile refuză
să-i mai hrănească

Oamenii aceia care în copilărie
fuseseră hrăniţi cu miasme,
treceau acum din casă în casă
strângând lumina oamenilor

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iată că veni în zbor o albină. Era chiar regina roiului pe care flăcăul o scăpase de la pieire. Se roti ea de câteva ori prin iatac, cerceta pe rând buzele celor trei domniţe adormite şi se aşeză în cele din urmă pe gura aceleia care gustase din miere. Şi astfel putu Prostilă să o recunoască dintr-o dată pe cea mai tânară şi mai frumoasă dintre domniţe. Şi numaidecât se risipi vraja, de parcă nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adânc şi toţi acei care fuseseră prefăcuţi în stane de piatra îşi recăpătară înfăţişarea omenească.

Fraţii Grimm în Regina albinelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda începe pe la mijlocul anilor '70, când în satul de munte îşi face brusc apariţia o femeie de vreo cincizeci de ani, Ines Garcia Clemente, nepoata lui Pedro Garcia Luciente, membru al vechii familii Garcia al cărei nume este purtat de o jumătate de sat ca patronim şi de cealaltă jumătate ca matronim (există doar puţini Garcia Garcia, iar Institutul Epistofelic i-a privit multă vreme cu suspiciune, deşi toată lumea ştia că mama şi tatăl proveneau din sate diferite). Noua sosită e bine primită de clan; îşi pierduse bărbatul şi cei doi fii şi n-avea rude decât la Mesala. Ines vorbeşte puţin, iar când vorbeşte e incoerentă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda ajunse şi ea; îşi felicită soţul, sărutându-l duios; un pupic şi pentru Elena, bineînţeles. În curând, ajunseră toţi pe puntea principală, inclusiv Victor şi Pavel, din nava tractată, "Vulturul"; Robby îi schimbase. Dar cei doi nu puteau lipsi de la aniversarea zilei lui Nick. Îl felicitară pe aniversat, "asaltându-l" cu urări, săruturi, cadouri, urecheli... Comandantul lor ţinu să amintească şi de cealaltă aniversare a lor, de parcă ceilalţi ar fi putut uita momentul pornirii în misiune, în urmă cu exact 10 ani; cât de tineri fuseseră atunci, toţi...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câtva timp cei doi fraţi Garcia fuseseră puşi în libertate, dar ei stăruiseră să li se dea cadavrul tatălui lor, ceea ce era imposibil, deoarece cadavrul fusese zvârlit într-o groapă comună, laolaltă cu cele ale altor defuncţi anonimi. Incapabili să muncească, se aşternuseră la drum către sat de-a lungul căii ferate, hrănindu-se cu ierburi, rădăcini şi resturi alimentare aruncate pe geam de călători mai cu stare decât ei. Găseau de asemenea din belşug şi mucuri de ţigări de toate mărcile, chiar şi din cele mai scumpe.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Sfat al înţelepţilor defuncţi şi vii s-a ocupat de soarta celor o mie de miriade de suflete. Toţi acei războinici, dintre care mai mulţi - au fost rostite şi nume - avuseseră câte patru sau chiar mai multe suflete, toţi acei războinici aproape indestructibili fuseseră ucişi acum prin trădare. Trebuia oare aşteptat ca sufletele lor să se întrupeze iarăşi şi să-şi reverse răzbunarea sângeroasă asupra ucigaşilor şi a urmaşilor lor?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, ale cărei rigori fuseseră prevăzute încă din ultimele zile ale lui septembrie, şi-a arătat colţii la sfârşitul acelei săptămâni. Primarul şi-a petrecut duminica mestecând calmante în hamac, în vreme ce fluviul ieşit din matcă făcea ravagii în cartierele de jos.

Gabriel Garcia Marquez în Ceas rău
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plus, reporterii şi ziariştii, celelalte personalităţi care fuseseră invitaţi seara trecută la oficializarea misiunii, habar n-aveau dinainte de ce fuseseră chemaţi acolo; directorul nu le spusese motivele pentru care îi convocase, nu le oferise detalii. Acum însă totul se desluşise: Era vorba despre o misiune spaţială îndepărtată, de lungă durată, prima de acest gen, despre care se vorbea pe faţă, misiune organizată de Institut. Desigur, cei din conducerea Institutului aveau de mult în vedere această misiune, pe care o planificaseră tainic până atunci. Acum totul devenise oficial, iar cei şapte tineri resimţeau apăsător urmările oficializării.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care s-a însurat de şapte ori

Femeile - e-adevărat
Îndrugă vrute şi nevrute,
La dânsul toate-au rezistat...
Fuseseră, probabil, mute!

epigramă de Ioan V. Maftei-Buhăieşti din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugărul îl duse la on-po, astrologul care-i întocmi pe dată horoscopul, ca să vadă cine era şi dacă trebuia să trăiască; el stabili imediat că pruncul nu era reîncarnarea cuiva de seamă, dar că avea să se facă folositor ca Alergător al mânăstirii. După care on-po şterse horoscopul, ca să refolosească tăbliţa de lemn şi pruncul primi numele de rTe-hu, "Calul alb"; nimeni nu observă că o ciudată conjuncţie în cea de-a Şasea Casă prevedea că rTe-hu nu va înceta niciodată să alerge.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După toată degringolada de la Chişinău, după ce fuseseră atacaţi Matcovschi şi Dabija, am fost nevoită să mă retrag la Bucureşti. La plecare, la conferinţa de presă, am declarat atunci că încă 100 de ani de luptă împotriva hidrei ruseşti, n-ar însemna nimic fără ajutorul ţării-mamă. Din păcate, în România am găsit o clasă politică pusă pe căpătuială, coruptă şi vândută. Numai eu ştiu câte am îndurat aici, fiind numită rusoaică, KGB-istă şi comunistă. Mai bine mă împuşcau atunci când s-a tras în geamurile casei mele din Chişinău.

citat clasic din Leonida Lari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1988, Imperiul hotărî în secret pentru o intervenţie indirectă în Jormania. Întru aceasta a fost utilizată o armă mai de temut decât chiar armele bacteriologice şi meteorologice: arma zoologică, deja experimentată, ca şi celelalte două, în Borbishtan. Redutabila Bedeker (BDKR, poliţia secretă a Imperiului) era Sigură, de astă dată, că arma zoologică va repurta un mare triumf în Jormania, deşi în Borbisthan rezultatele fuseseră destul de slabe (aproximativ 200.000 de victime), aceasta datorându-se condiţiilor geografice şi demografice diferite din cele două ţări. În Borbisthan, partizanii omorâseră, în şase ani, mai multe milioane de zorabi (numele internaţional al purtătorilor armei zoologice), dar ei erau trăgători de elită mereu la pândă şi, dacă altele le lipseau, muniţii aveau suficiente. Din acest motiv, zorabii deveniseră din ce în ce mai rari în Borbisthan, iar supravieţuitorii se transformaseră din nou în pisici obişnuite.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi deodată, dulapurile se goliră, iar valizele se umplură în viteză. Neville îşi pierduse broscoiul, ca de obicei. Îl găsiseră ascuns într-una din toalete. Studenţii primiseră carnetele de note şi fuseseră serios avertizaţi să nu cumva să facă uz de vrăji în timpul vacanţei.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecin

Maşina lui e parcată în faţa casei.
Niciodată nu s-a mişcat de-acolo. E un
animal de companie?

Când se duce să-şi ia ziarul de dimineaţă
trasează la colţul porţii
un perfect unghi drept.

Ce face el acasă? Stă în poziţie de drepţi?
Sau stă pe hol
asemeni unui cuier?

Soţia lui ştie că s-a căsătorit
cu o diagramă? Că se culcă
cu o palidă amprentă albastră?

Când l-am întâlnit prima oară
m-a întâmpinat cu un zâmbet
pe care cred că l-a cumpărat de undeva.

Ochii lui erau două linguri
care fuseseră golite
pentru ultima oară.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai sfetnicii şi curtenii lui Limir-împărat erau cam puşi pe gânduri, căci, de! multe s-au întors cu susul în jos şi mulţi dintre cei de pe treptele de sus s-au coborât ceva mai în rând cu talpa scării. Iar Ielele, nebunele, au rămas cum fuseseră, dar de atunci încoace, când se întâlnesc pe la răscruci, se mai prind şi numai singure în horă.

finalul de la Limir-Împărat de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!