Vecin
Mașina lui e parcată în fața casei.
Niciodată nu s-a mișcat de-acolo. E un
animal de companie?
Când se duce să-și ia ziarul de dimineață
trasează la colțul porții
un perfect unghi drept.
Ce face el acasă? Stă în poziție de drepți?
Sau stă pe hol
asemeni unui cuier?
Soția lui știe că s-a căsătorit
cu o diagramă? Că se culcă
cu o palidă amprentă albastră?
Când l-am întâlnit prima oară
m-a întâmpinat cu un zâmbet
pe care cred că l-a cumpărat de undeva.
Ochii lui erau două linguri
care fuseseră golite
pentru ultima oară.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.