Învierea
Clopotele de-nviere,
Aduc lumii mângâiere
Și pribegilor durere.
Creștinii ouă ciocnesc
Învierea preznuiesc,
Numai eu stau și privesc.
Arde inima-mi de dor
După mamă și surori,
După scumpul frățior.
Doar atât aș vrea și eu,
Să dea Domnul Dumnezeu
Să-mplinească dorul meu.
Să mai facem o Înviere,
Fără lacrimi și durere,
Numa-n caldă mângâiere
poezie clasică de Zorica Lațcu
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vreau o mângâiere
Sufletul-i rănit
de-atâta durere
și-ncearcă
să se vindece-n tăcere,
dar vrea o mângâiere,
că demult o cere
și vine noaptea
inima bate cu putere
te duci la geam
și te uiți la stele
privești în gol
și gândul zboară
la cum era odinioară,
când râdeam mult
și zburdam ca o fecioară.
Aștept din nou
ca timpul să revină,
iar domnul să mă prevină
de viitorul ce-are să vină
și o mângâiere să-mi dea
pe fruntea mea acuma.
poezie de Eugenia Calancea (27 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută, mamă, fruntea
Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.
Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.
Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.
Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.
Sărută, mamă, fața
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.
Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.
Sărută, mamă, dulce,
căci fața ta durută
și inima ta frântă
doar Domnul le sărută.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Întind o mână spre un vis
Dar strâng în palmă numai vântul!!!
Și înțeleg că nu-mi e scris
Să te ating, decât cu... gândul...
Ești doar un dor, un strigăt mut,
Neîmplinită mângâiere...,
Iubire fără de-nceput
Și fără de sfârșit... durere...
poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri de durere și înviere (sonet)
ECOURI DE DURERE ȘI ÎNVIERE
(sonet Pascal)
Se înalță ecouri de durere,
De pe Golgota și Crucea lui Iisus,
Din vremuri când la chinuri era supus
Fiul Domnului redus la tăcere.
Se-aude Maica, de îngeri mai presus,
Cum îndurare la Dumnezeu cere
Pentru Hristos, prin viață în trecere,
Cu Tatăl să stea din ultimul apus.
De regii pământeni fiind judecat,
Să se împlinească proorocie,
A fost condamnat Cel fără de păcat.
Pe Cruce a îndurat blasfemie
Și luând păcatele lumii, a murit,
Dar a înviat, ca în profeție.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca Iov
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere
Când ți-e ursit de-al tău soroc,
Să guști doar din oțet și fiere.
Sorbind eternul lor obroc
Turnat în cupa-ți de durere,
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere.
Potirul vieții tale cere
A fi umplut mereu la loc;
Ca Iov, de sus primind putere,
Tu rabzi și bei cu-ndoliere,
O, suflet fără de noroc.
rondel de Ionel Adrian Gugea (25 februarie 2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de-acasă...
Mi-am visat azi-noapte, mama...
Și am plâns în vis de dor...
Se făcea, că ea, sărmana
M-aștepta de sărbători.
Și la fel ca înainte
Tot în lacrimi și tăcută,
Printre doruri și cuvinte
Sărutam mâna muncită.
Mâna sfântă-n mângâiere...
Mâna ce a scos cenușă
Dintr-o vatră, ce-n durere
Arde dorul, plâns, în ușă.
M-a primit cu brațele deschise
Și ca pe un prunc în fașă
M-a cuprins cu lacrimi sfinte...
-Ce dor îmi este de-acasă!
Nu mai vreau să plec măicuță...
Ține-mă la pieptul tău...
Ca o floare pe-o crenguță,
Să m-alini... când dau de greu...
poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așa trece viața
După soare vine ploaie,
După ploaie vine vânt.
Dar de veacuri oamenii,
Beau, râd și plâng.
După lacrimi de iubire
Vin și lacrimi de durere.
După ce gustăm din fagure de miere,
Bem și puțină fiere.
După ce ne naștem în pace,
Facem un război răzbunător.
După ce vedem o rază de lumină
Ne adâncim într-un întuneric necruțător.
Și așa trece viața
Și cu bune și cu rele.
După ploaie vine soare
Și pe cer răsar mii de stele!
poezie de Vladimir Potlog (18 septembrie 2021)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arde sufletul și de durere,
Valuri de sânge mă inundă,
Coroana TA de spini să mă pătrundă
Și urma palmei să-mi aducă mângâiere!
catren de Elena Mândru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin miros de lăcrămioare
Biserica e mamă și mângâiere,
pentru sufletele în durere...
Dumnezeu e lângă tine
Și-n zorii zilei te trezește
Și îți spune că te iubește!
Prin miros de lăcrămioare
Te cheamă la închinare,
În adiere caldă de vânt
Și-n dulcele Lui cânt,
Transmis prin triluri de rândunică
Nici nu vezi că ziua-i mică.
Dumnezeu e lângă tine,
Iar...
Când anii se ofilesc
O să ajungi să vezi
Misterul Raiului Ceresc....
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin miros de lăcrămioare 🌸
Biserica e mamă și mângâiere,
pentru sufletele în durere...
Dumnezeu e lângă tine
Și-n zorii zilei te trezește
Și îți spune că te iubește!
Prin miros de lăcrămioare
Te cheamă la închinare,
În adiere caldă de vânt
Și-n dulcele Lui cânt,
Transmis prin triluri de rândunică
Nici nu vezi că ziua-i mică.
Dumnezeu e lângă tine,
Iar...
Când anii se ofilesc
O să ajungi să vezi
Misterul Raiului Ceresc....
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Patimile după Cioran
Unde-i dragostea ce rupe
pânza nopții și-i dă foc
trec și stelele-n minijupe
să-și găsească-n mine loc
Pânza nopții arde-n foc
mângâiere cu mângâiere
iese parc-o melodie rock
Doamne chiar de sub piele
Mângâiere cu mângâiere
trec și stelele-n minijupe
numai dragostea îmi cere
care-i dragostea ce rupe
Pânza nopții și-i dă foc
sfâșiind tot cerul pe loc
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o mamă...
Mi-ai fost ca o mamă... mereu te cinstesc,
Tu viața ți-ai dus-o în iad pământesc...
Cu lacrimi, în taină, trei prunci ai crescut.
Credința în Tatăl ți-a fost veșnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns
Și iată, acuma, măicuță, te-ai dus.
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade,
Dar toate-ale vieții sunt urme deșarte...
Simt lacrima-n gânduri cum pică... Și plâng.
E doliu... Și sora în brațe mi-o strâng.
Ce zi îngânată cu ploi și durere!
Dar tu nu mai poți găsi mângâiere...
Prea scumpă măicuță, așa te cinstesc.
Tu, pumn de țărână din lutul lumesc.
Îți cauți lumina. Ai plecat dintre noi,
Lăsându-ne trupuri, sub arcuri de ploi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fila-mi sicriu...
Fluirașul mie izvoraș
Când dorul mă arde nărăvaș
Frunza-mi este ie
In gerul fără a ta privire...
Codrul mie dragă casă
De când numai ești acasă...
Fânul de pe câmpie-mi pat de seară
Când soapta ta din lună nu coboară...
Muntele-mi tăcere
Pentru al meu dor și durere...
Prutul mie scăldătoare
Când inima după tine moare...
Fila-mi sicriu
Când dorul mi-l scriu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
De la o vreme ninge a durere,
Nu mai avem nici lacrimi, nici putere.
Ieșiți voi, morți, spre a intra noi, vii,
Moartea să nu ne poată birui!
Rugați-i voi iertare lui Iisus,
Căci noi nu mai avem nimic de spus.
Aici e-ngenuncheată lumea toată,
Ne plângem morții, singuri, toți odată.
Miroase a tămâie și-a durere.
Aici suntem lipsiți de mângâiere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ție amorul îți penetrează mintea, ți se mută în cap după aceea. Tot ce gândești e cald. Ești mereu caldă. Singurul lucru e că ai un corp de adolescentă. Dar ce forță ai de a păstra iluzia! Știi cum se simt bărbații după ce au avut o femeie. Le vine s-o dea jos din pat. Cu tine e la fel de înălțător după ca și înainte. De tine nu mă satur niciodată... Înviere după înviere... Nu sunt decât ce-ți imaginezi tu că sunt.
citat clasic din Henry Miller
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă
Ți-ar închina poeți, poeme, mii și sute...
Dar sufletu-ți de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-așteaptă!"
Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Ești înger vieții mele!
Se-nalță din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...
Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenței,
E dulce mângâiere, e roua dimineții...
Oh, cât ești de frumoasă, măicuța mea, ști bine!
Ninsori s-au prins în păru-ți bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ți spun cât te-am iubit!
Rămâi să-ți sprijini pașii spre diincolo,-n tăcere,
De brațul meu... și-n pașii-ți, n-ai să mai simți durere...
Mi-aplec genunchii mamă și simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... și crudă-i omenirea!
Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Și vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.
În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ți-am spus, măicuță, vreodată, că mi-ești dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul și vreau să-mi cer iertare...
Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranță în suflet se mai vede...
Un licăr de speranță... Nu-ți alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, mamă!
Mi-ai fost ca o mamă!
Așa te cinstesc...
Și viațați-ai dus-o
În iad pământesc
Cuprinsă de grija
Trei prunci ai crescut,
Cedința în Tatîl
Ți-a fost veșnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns!
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade
Și iată, acum, măicuță, te-ai dus,
Căci toate-ale vieții sunt urme deșarte.
Simt lacrima-n gânduri cum pică și plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi și durere!
E doliu și sora în brațe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.
Lumina prea sfântă a vieții s-a dus...
Zadarnic și lacrimi, zadarnic suspine...
De-acolo, din ceruri, cu sufletul strâns,
Măicuța-ți privește, privește spre tine.
Oh, fie-i țărâna ușoară de-acum!
Și trupul lumesc de acum doarmă-n pace!
Prea bună măicuță, așa te cinstesc,
Tu pumn de pământ căutându-ți luminĂ,
Plecat de curând dintre noi, fără vină...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă
Cade-o frunză din anin...
Sufletu-mi încerc s-alin,
C-a trecut vremea cea bună,
Și-a venit sfânta furtună.
Cad mai multe frunze-afară,
Plâng c-o lacrimă amară,
Stau privesc ce-o să pățesc
Și furia toamnei o privesc.
Toamnă cu mâna-ți de aur,
Vezi cum plânge-un pui de graur
Că i-e frig și-a-ngheța;
Nu ți-e milă, dumneata?
Dar păcat că nu-mi răspunzi,
Al meu suflet îl inunzi,
Cu o mare de durere;
Dă-mi și-un strop de mângâiere!
Să mă simt mai fericit,
Că îs tare chinuit...
Toamnă fă-mă ca să zbor,
De pe cer să șterg un nor.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, mamă!
Mi-ai fost ca o mamă!
Așa te cinstesc...
Și viața ți-ai dus-o
În iad pământesc.
Cuprinsă de grijă
Patru prunci ai crescut,
Credința în Tatăl
Ți-a fost veșnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns!
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade
Și iată, acum, măicuță, te-ai dus,
Căci toate-ale vieții sunt urme deșarte.
Simt lacrima-n gânduri cum pică și plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi și durere!
E doliu și sora în brațe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.
Lumina prea sfântă a vieții s-a dus...
Zadarnic și lacrimi, zadarnic suspine...
De-acolo, din ceruri, cu sufletul strâns,
Măicuța-ți privește, privește spre tine.
Oh, fie-i țărâna ușoară de-acum!
Și trupul lumesc de acum doarmă-n pace!
Prea bună măicuță, așa te cinstesc,
Tu pumn de pământ căutându-ți lumină,
Plecat de curând dintre noi, fără vină...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi mijloace
De-ar fi mijloace
Și-ar fi putință
Cum m-aș mai face
După dorință!
M-aș face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aș face,
Ce lin și-n taină
Pe piept desface
Ușoara haină.
Un somn m-aș face
Dulce de vară
Să-ți închiz ochii
În orice sară.
Dar n-am mijloace
Nici e putință
De a mă face
După dorință.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!