
Toamnă
Cade-o frunză din anin...
Sufletu-mi încerc s-alin,
C-a trecut vremea cea bună,
Și-a venit sfânta furtună.
Cad mai multe frunze-afară,
Plâng c-o lacrimă amară,
Stau privesc ce-o să pățesc
Și furia toamnei o privesc.
Toamnă cu mâna-ți de aur,
Vezi cum plânge-un pui de graur
Că i-e frig și-a-ngheța;
Nu ți-e milă, dumneata?
Dar păcat că nu-mi răspunzi,
Al meu suflet îl inunzi,
Cu o mare de durere;
Dă-mi și-un strop de mângâiere!
Să mă simt mai fericit,
Că îs tare chinuit...
Toamnă fă-mă ca să zbor,
De pe cer să șterg un nor.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre plâns
- poezii despre furie
- poezii despre frunze
- poezii despre fericire
Citate similare

Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre câini, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre somn sau poezii despre plimbare

Când frunzele toamnei
Când frunzele toamnei pașesc către moarte
Și-un țipăt de jale răzbate departe,
Întrega ființă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.
Și verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golașe și seva usucă.
Și eu simt că-s frunză pustie și rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmașă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre iubire, poezii despre inocență, poezii despre crengi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Crucea dorului
dă-mi timpul, dă-mi spațiul
o clipă îți cer
să zbor către cer
pășind pe aleile vieții mai sper
azi e o zi
mâine o zi
va fi, ce va fi
într-o zi
se scutură gânduri
e toamnă în toate
mai cade o frunză uscată
în trist decor efemer
mi-e trupul lut
și dorul mi-e păcat
îl iau, îl port cu mine
și azi, și mâine, într-o zi
surb orb și gândul mă doare
pe pleoape se aștern amintiri
sunt bardul tăcut
sunt pasul trecut între noi
ceream doar un strop
și astăzi mai mor
că nu pot iubi
acest chin ce vine într-o zi
astăzi trăiesc la marginea sorții
pasul mi-e chin și gândul durere
că mândra mea
a plecat la o stea
trec cai albi pe țărmuri de dor
copitele mă lovesc și mă dor
plâng, mă regret
că mi-am pierdut aleasa
unde să plec, unde să fug
mă arde dorul în cruce
că am iubit
și am pierdut o fată minunată
dă-mi Doamne ochii
să văd necuprinsul
te rog, dă-mi lumina
să găsesc nevăzutul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre cruce, poezii despre viitor sau poezii despre tăcere

Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre iarnă, poezii despre haiducie sau poezii despre alb
A mai trecut o toamnă peste noi
A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor și-a despărțire
Și am rămas mai singuri și mai goi,
De-atâția pași pierduți prin cimitire.
Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Și ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol și-o lacrimă nemângâiată.
Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...
A-ngenuncheat și frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Și tot mai distanțați și-n neputință.
A mai trecut o toamnă peste noi
Și-n gând șoptim aceeași rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Și-așterne curcubeul peste lume!
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre religie sau poezii despre inimă

Toamnă-doamnă
Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Și de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Și gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Și-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniștea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Și alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormonești... și plângi... și taci.
Oh, de teamă de furtună
Și de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Și în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig și ploaie
Și pustie m-ai lăsat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre verb, poezii despre timp, poezii despre secunde sau poezii despre poezie
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri
Ispita
De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?
Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?
poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre lut
Plouă, iubito
Ascultă, iubito, cum ploaia ne bate-n fereastră
Hai vino aproape că noaptea aceasta-i a noastră
Să nu spui nimic, tot ce vreau e să fii lângă mine
În clipele-acestea am mare nevoie de tine.
Am inima tristă și-mi plânge ca ploaia de-afară
Aș vrea să mă culc însă mintea grăbită îmi zboară
Spre un vis neplăcut și ciudat care m-a chinuit
Că într-o zi mohorâtă de toamnă noi ne-am despărțit.
Hai lângă mine și fă-mă să uit de visul hain
Să-ți simt iar trupul tânăr și părul tău mândru și fin
Dă-mi să beau, să mă-mbăt de vinul cel dulce-al iubirii
Că mi-e silă de cupa amară a despărțirii.
Sărută-mă tandru, pe frunte, pe ochi și pe gură
Vreau ca inima să se umple de dor și căldură,
Însă tu nu te miști, trupul tău parcă e împietrit
Mă întorc, te privesc și-mi dau seama că ai adormit.
poezie de Octavian Cocoș (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre tinerețe sau poezii despre păr

Privesc spre cer
o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură țărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, pășim pieziș, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai țipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer și plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre păsări

E iarăși toamnă peste toamna mea
Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.
Și aș fi vrut s-o rog să nu mai vină
Și aș fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.
E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt că toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.
Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre seară, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Dragoste în toamnă sau cântec lent
Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristețe! Nenoroc! Durere peste durere!
Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înțepăturile regretelor! Agonii neașteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin și, totuși, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În fața vântului care sosește-împreună cu seara.
Gâște sălbatice în zbor înalt deasupra capului
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoștințele mele din tinerețe,
Tovarășele credincioase dintotdeauna;
În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte
Cine le-ar mai culege acum?
În această toamnă chiar nu le mai pot privi deloc.
Singură, mă-îndrept spre fereastră și privesc în tăcere
Cum se-adună umbrele-n grădină.
O ploaie fină se filtrează printre frunzele fagilor,
picurând, strop cu strop, în amurg.
Ce-aș mai putea face-într-un asemenea ceas?
Cum aș putea accepta acest cuvânt
Deznădejde?
poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime
Cine ești tu?
În palma ta am pus amurgul, aștept să vină toamna,
Mai stai un pic cu mine, acum e frig și pică frunza.
Dar drumul azi ai rătăcit, cad frunze-n calea ta,
Doar liniște mai simt, tăcerea-îi surdă și doare inima.
Tristetea în suflet mi-a pătruns, cu nostalgia
Dar poate așa îmi este scris, să te-ntâlnesc târziu,
În nopțile de dor pustii, colinzi prin visele-mi deșarte.
Cine ești tu, aievea, eu niciodată nu voi sti.
Eu nu-ți cunosc nici chipul, nicicând nu l-am văzut
A mâinii mângâiere nu ți-o știu, sărutul nici atât.
In viața mea ai poposit, tu te-ai ascuns în noapte,
Stăpân pe inimă și suflet, tu te-ai făcut pe toate.
Doar durere mi-ai adus, azi în toamnă te-ascunzi.
Mi-am pus sufletul în palma-ți și la mâna ta oricând.
L-ai mintit cu nepăsare, cu vorbe l-ai încântat
Cu-a mea dragoste te-ai dus, înapoi nu te-ai uitat.
Întoarce-te să-ți ating fruntea, si în ochi să te privesc,
Ca o piatră-n al meu suflet, ai rămas iubire-n veci.
Cum să fac să-o dau afară, că mă apasă tare greu?
Patima îmi sapă-n suflet fără milă... mai visez;
Un poem îți scriu pe suflet și pe frunze îl așez
Câte-un viers ce-l plâng în noapte, și pe vânt eu ti-l trimit.
Orice-aș face nu mi-e bine, esti mereu în gândul meu.
Și in fiecare noapte te aștept în visul meu.
Peste frunzele cu rouă, plânge toamna zgribulită,
Peste adieri de vânt, zboară sufletu-mi gemând.
O cărare pân la tine, am făcut din visul meu,
Arde amintirea-n noapte, sufletul plânge mereu.
Mi-ai furat vise din cer, le-ai împrăștiat în van
Dă-mi a nopții îmbrățișare, lasă-mă la tine-n gând.
Visul lasă-l să mă poarte, pe al tău braț să mă așez,
Praf de stele să culegem, pernă visului s-avem.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sfârșit, poezii despre parcuri, poezii despre moarte sau poezii despre infinit
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre război, poezii despre prezent, poezii despre naștere sau poezii despre bani
Toamnă
Urlete-n tăcere
Șoapte, foșnet, zgomot
Somn, anxietate, depresie-
Toamnă.
Natura se stinge
Sub pături de culori,
Sentimente, jeg, dorințe-
E toamnă.
Frigul mă cuprinde
Simt tot cum mă apasă
Fiori de plumb, teamă-
E toamnă.
Tot încerc să adorm
Dar somnul e incomod
Insomnii, viață, trăiesc-
Și totuși e toamnă.
poezie de Costyn Gilca (13 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb, poezii despre natură, poezii despre insomnie sau poezii despre culori
Privesc la două lumi
Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.
Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.
Și ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin
Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?
Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.
Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?
Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre răutate sau poezii despre negru
Aș vrea
S-a rupt penița, e târziu...
Încerc, dar nu mai pot să scriu.
Nici gândurile nu mă iartă.
Stau, mute, la a vieții poartă.
Privesc la firul verde, mic,
Și-aș vrea o strofă să-i dedic,
Dar mâna-mi cade-ncet în poală
Și coala-i albă, și e goală...
Privesc în jos, privesc în gol
Și simt cum doru-mi dă ocol
Și-apoi mă -nchide într-o cușcă
Și-ncet și-adânc din mine mușcă...
Îmi stau cuvintele în gât,
Prin suflet mi s-au tot târât
Și-ar vrea să le ofer o scară
Să urce-n vârf de primăvară...
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre cuvinte

Septembrie
e toamnă iar... un soare palid
ne-nvăluie tăcut si blând
cad frunze galbene-n grădină
involburate de un vânt
se ceartă sus parlamentarii
pentru un câine vagabond
iși fac de lucru gazetarii
cu furt... viol.. sau fete-n top
pe stradă lumea se agită
cu cinci sacoșe la un loc
tradiția de toamnă cere
să pui borcane peste tot
incepe școala... facultatea
si-i vezi pe micii invățăcei
purtând pe umăr o povară
s-ajungă oameni mari si ei
și-așa trecând neobservată
prin ziua toamnei... m-amăgesc
că va veni o altă toamnă
si tot la fel am s-o privesc!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre vagabondaj, poezii despre tradiții, poezii despre parlament sau poezii despre jurnalism

E toamnă, iată!
Copacii-s dezbrăcați de frunze...
Dantele arămii, în zare
Se unduiesc. Și stau ascunse
În nori, petalele de soare.
De-o vreme plouă mocănește,
Cum spun bătrânii... Și e frig!
Prin șerpuielnice ferestre,
Privesc născându-se alt chip.
Un anotimp ridat... Pomada
De brumă l-a îmbătrânit.
De vÎnt, iar scârțâie portița
Și-n sobă focul s-a-ntețit.
S-a-ntunecat, deși-i devreme...
Tristețea-n valuri se coboară
Și ploaia-n valuri reci își cerne
Putrede umbre de aramă.
E gol în jur! Și-n mine, golul,
Fuzionează, se dilată...
De-odată mă apucă somnul..
E toamnă, toamnă, toamnă... Iată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre nori, poezii despre foc, poezii despre bătrânețe sau poezii despre brumă