Penitenta

Am avut un mic Regret
Născut dintr-un mic Păcat;
Am găsit o cameră şi ne-am încuiat
Acolo-, n aerul umed şi întunecat.
" Regret mic, plângi," l-am îndemnat de multe ori,
" Păcat mic, roagă-te de Dumnezeu să mori,
Iar eu voi medita-n toţi anii viitori
La ceea ce-am făcut, neîncetat!"

Dar vai de planul meu pios –
Nu i-a fost dat să prindă viaţă neam!
Întunericul s-a topit de-îndată ce
Razele lunii au trecut prin geam!
Regretul mic n-a stors lacrimi amare,
Păcatul mic a refuzat să meargă la culcare –
Iar pentru-a sufletului meu salvare...
Mintea n-a acceptat să intre-n ham!

Aşa că n-am avut de-ales
Şi-am recitit afară pe verandă
Un roman sentimental, şi mi-am pus flori în păr
Să plac tipilor care trec pe stradă,
Şi: " Oare de ce nu-i văd trecând, pe cei tineri cu precădere? –
Fiindcă-am fost rea," şi-apoi, cu puţină de rău părere:
"Asta-i, trebuie să spun regretelor la revedere
Şi să mă mai distrez o perioadă!"

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui om

Ce-am fost odat' aş vrea să fiu
Şi azi, dar cu regret constat
Că m-am schimbat şi-am lepădat
Tot ce-am avut, şi-am fost... biet viu...

Mereu pe dos... iubit, urât
În contratimp am fost mereu
Am fost când şoarece, când leu
Nehotărât... sau hotărât...

Ce am sperat, nu s-a-ntâmplat
Ce n-am sperat mi s-a-mplinit
Am fost echilibrat, tâmpit,
M-am repezit... şi-am contemplat.

Acum sunt umbra celui vechi
Şi să mă-ntorc la ce am fost
Nu-i cu putinţă... nu-s vreun prost
Sunt numai bun de vreun priveghi...

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 05 Decembrie 2021 (5 decembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare succes din viaţă mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viaţa mea, este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Şi aici am avut noroc. Eu nici n-am ştiut când a trecut prin şcoală şi el a fost mereu şef de promoţie.

citat din Olga Tudorache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Şi din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit şi-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Şi ne simţeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu ştiu acum ce pot să fac, sunt trist, posac şi de dor zac
Că te-am pierdut şi-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc şi-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viaţa mea,
Nu vreau să-ţi zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ţi spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranţa ne-ar reda!
Acuma ştiu cum să te-mpac şi toate voile să-ţi fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi

Şi dacă miercuri te-am iubit cu foc
Ce-înseamna asta pentru tine?
Eu astăzi, joi, nu te iubesc deloc –
Atâta doar iubirea-mi ţine.

De ce te plângi de ceea ce-ai avut
Eu nu te înţeleg – nu-i bine –
Miercuri te-am iubit, dar miercuri a trecut,
Ce-înseamnă asta pentru mine?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (2)

Ea a plecat, iar el... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peştera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în "ceva"... deplin.

Şi s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Şi, cum să spun, a reuşit
Ceva de neînchipuit.

Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? – de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.

Iar peştera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin şi adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieşirea multora din... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el... plăteşte, că nu-i prost.

Curând, chiar soaţa a aflat
Şi n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis "Kum vo" şi... a plecat.
(Traduc: "- Eşti no.2, păcat!")

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost n-a fost

Ce-a fost n-a fost. Pădurea şi vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neştire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins şi cine-a fost supus
nu ştim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
şi-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înţeleg nu înţeleg.
M-am rupt în două şi-am rămas întreg.

poezie de Tiberiu Utan
Adăugat de Yigru Zeltil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu regret

Nu regret cum am trăit.
Bucurii au fost puţine.
Agenda tristeţilor
ocupa prea multe file.
Am iubit ce mi-a fost drag,
Am avut dezamăgiri.
Cu viaţa m-am împăcat
când am avut împliniri.
Când am căzut, m-am ridicat
fără ajutor primit.
Mai departe am plecat
şi vise am împlinit.
Am învăţat că în viaţă
e bine să nu cedezi.
Cu credinţă şi speranţă,
cumpătul să ţi-l păstrezi
Cu aceste gânduri bune
la Dumnezeu m=am rugat,
să rămân în astă lume
câte zile El mi-a dat.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

La anii mei, optzeci şi trei,
Unii au spus c-am iubit multe femei.
Dar eu le spun, cui vrea s-asculte,
Că regret nespus... că n-au fost mai multe.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare succes din viaţa mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viaţa mea este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Şi aici am avut noroc. Eu nici n-am ştiut când a trecut prin şcoală şi el a fost mereu şef de promoţie.

citat din Olga Tudorache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic

M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deştepta geana dimineţii,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieţii.

Cu ochi miraţi şi paşi şovăielnici, în holograma sorţilor,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit.
În scurta binecuvântare a bunicilor şi-apoi a părinţilor,
Nefiresc de iute,-au trecut anii şi flăcău am devenit.

Mi-am susţinut singur existenţa ca un atlant concrescut,
Continuu şi neobosit, m-au preumblat paşii prin lume,
Vârtelniţa vieţii şi furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obişnuit să-şi asume.

Am fost şi sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reuşită deplină;
Prin prăpăstiile contingenţei, din preţioasele periple,
M-am împovărat şi cu-o matrice de îndoieli arhiplină.

În omeneasca lume-ntâmplătoare,-n care am sălăşluirea consemnată,
Pe lângă,, a exista", am mai şi,, vieţuit" într-o lume damnată,
Dar n-am avut mai multe feţe tăinuite-n a mea faţă;
Cu unica, ce mi-a fost hărăzită, am parcurs întreaga viaţă.

Retoric, mă-ntreb ce-ar mai putea conta ulterior
Din tot ce-am dăruit sau am primit drept suvenir,
Atâta vreme cât, în micul meu univers interior,
Mă bucur când, în fiecare dimineaţă, pot să respir?

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic

M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deştepta geana dimineţii,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieţii.

Cu ochi miraţi şi paşi şovăielnici, în holograma sorţilor,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit;
În scurta binecuvântare a bunicilor şi-apoi a părinţilor,
Nefiresc de iute-au trecut anii şi flăcău am devenit.

Mi-am susţinut singur existenţa ca un atlant concrescut,
Continuu şi neobosit, m-au preumblat paşii prin lume,
Vârtelniţa vieţii şi furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obişnuit să-şi asume.

Am fost şi sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reuşită deplină;
Prin prăpăstiile contingenţei, din preţioasele periple,
M-am împovărat şi cu-o matrice de îndoieli arhiplină.

În luma asta-ntâmplătoare, în care am sălăşluirea consemnată,
Pe lângă,, a exista", am mai şi,, vieţuit" într-o lume damnată,
Dar n-am avut mai multe feţe tăinuite-n a mea faţă;
Cu unica ce mi-a fost hărăzită, am parcurs întreaga viaţă.

Retoric, mă-ntreb ce-ar mai putea conta ulterior
Din tot ce-am dăruit sau am primit drept suvenir
Atâta vreme cât, în micul meu univers interior,
Mă bucur când, în fiecare dimineaţă, pot să respir?!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceri

Mă trec pe zi ce trece cu oră sau minut,
Stingând dintr-un menit de vis crepuscul
Şi numai eu mă văd încă de la un prim sărut;
Mă trec pe lâng-oglinzi şi trag cu ochiul
Şi m-amăgesc că sunt mereu acelaşi, retuşat minuscul
Zicând; "Sunt mult mai bine c-alţii!"... Mi-e deochiul!

Mă trec o genă în urme de urmaşi
-Ce-ar fi ai mei- m-aseamăn, omenire
Dar tot eu nu-s de-al lor, nu-i am chezaşi...
Mă trec cu un profund, adânc, regret
Că nu rezist când ştiinţa va cunoaşte nemurire...
Mă păcălesc că vreau... C-o să mă mai repet.

Mă trec, nevrând s-o fac cu obstinenţă
Crezându-mă deasupra celor ce-au trecut şi s-au uitat,
Dar n-am alţi aliaţi, nu-i nicio penitenţă;
Mă trece gândul c-au fost toţi la fel,
Gândul; "Ce unici suntem, pierderea-i un prematur păcat!"...
Şi am ascuns răspuns, verificat... Nimic nu-i eternel!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am fost foarte ajutat de divini­tate. Şi în închisoare. Mi-am dorit mereu să fac un documentar într-un penitenciar. N-a fost să fie, dar până la urmă, am fost arestat, pe principiul: "Ai grijă ce-ţi doreşti!". Nu regret acele patru zile, aş scrie o carte. Au avut legătură cu religia, pentru că din celulă vedeam o biserică. Ceilalţi deţinuţi mi-au spus că, dacă pe drumul către tribunal văd o biserică şi dacă din sală mai văd una, să fac la cameră semnul revistei dumneavoastră, "OK", că va fi bine. Şi aşa a fost. Când am ieşit din puşcărie, primul drum l-am făcut la televiziune. Plus că, la câte s-au rostit pe OTV, cred că m-a ajutat Dumnezeu şi să nu fiu omorât până acum.

citat din Dan Diaconescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălului meu

A fost odată, nu de mult,
O zi frumoasă-n viaţa mea,
O zi, în care-am mai primit o mama,
Pe dumneavoastră, Doamna mea!

De-atunci, de cand v-am cunoscut,
Eu m-am schimbat, în bine zic,
Sunt mai deştept şi-am mai crescut
Şi cred că sunt mai bun un pic!?

M-aţi învăţat să scriu şi să citesc,
Cum să mă port şi cum să cânt,
M-aţi învăţat să socotesc
Şi multe alte, câte sunt!

Păcat că timpul a trecut
Şi-o altă zi va fi acum,
Când vrem, nu vrem va trebuii
La revedere să ne luăm.

La revedere, rămas bun
Şi mii si mii de mulţumiri,
V-om continua acelaşi drum
Ce cu iubire l-aţi deschis!

Şi-oricât de lung va fi acesta,
Nici când in viată n-am să uit,
Pe-a doua mamă, primul dascal,
Ce cu noroc eu l-am avut!!!

poezie de George Lache (10 iunie 2009)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţia

azi am ajuns Acasă
şi n-am mai găsit
aproape nimic din mine
prin mine

doar câteva cioburi
de oglinzi
şi câteva amintiri
despre trecuturi verzi

pe copil
l-am găsit carbonizat la un geam
cu ochii lipiţi de un viitor inexistent

adolescentul s-a stins în picioare
pe scara cerului
cu o plasă de fluturi în mână

bărbatul din mine
a fost surprins de apocalipsă
fumând lanuri de cânepă la uşa ta

în rest
Inocenţia
sunt bine
am făcut chiar
puţină curăţenie
mi-am aspirat disperarea
şi mi-am spălat sângele din lacrimi

poate voi învăţa
să trăiesc din nou
undeva pe o altă Nemurire

nu trebuie să îmi răspunzi
poştaşii au fost ucişi

dar dacă vrei
împrumută-mi îngerul tău
să mut sentimentele
şi pianul într-un suflet gol

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Când mă gândesc la tot ce am făcut
în anii ăştia care au trecut,
văd că au fost destule, dar nu tot,
iar ce-am mai vrut să fac, n-am să mai pot.

Sunt, totuşi, mulţumit, nu mă agit:
bilanţul meu nu-i rău, dar... în sfârşit! -
căci, dacă asta mi-o fi fost menirea,
atunci mi-am împlinit neîmplinirea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul respect...

Le păstrez veşnic respect,
Celor ce mi-au dat povaţă,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viaţă.

Aşternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.

Anii cei trăiţi din plin,
Transformaţi în amintiri,
Descătuşatele trăiri.

Din toţi anii tinereţii,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieţii,
Nu mai clipele frumoase.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!