Nu mă-mpiedica de-a plânge...

Nu mă-mpiedica de-a plânge
dacă am darul lacrimei
durerea în plâns o poţi înfrânge
şi speri ceva în boaba ei.

nu ştii că-n plâns de-atâtea ori
poţi să-ntrevezi o rază nouă
şi că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?

nu ştii că plânsu-i izbăvire
la orice inimă înfrântă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cântă.

când plângi speranţa nu te-nfrânge
şi vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amice–a plânge
dacă am darul lacrimei.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă-mpiedica de-a plânge...

Nu mă-mpiedica de-a plînge
dacă am darul lacrimei
durerea în plîns o poţi înfrînge
şi speri ceva în boaba ei.

nu ştii că-n plîns de-atîtea ori
poţi să-ntrevezi o rază nouă
şi că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?

nu ştii că plînsu-i izbăvire
la orice inimă înfrîntă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cîntă.

cînd plîngi speranţa nu te-nfrînge
şi vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amice–a plînge
dacă am darul lacrimei.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La acest ziar

Săraca hârtie, unde mă duc.
Ceea ce simt mai bine în mine,
Nu ştii durerea pe care îndrăznesc;
Să-ţi încredinţez când vorbesc cu tine.

Pentru că şi tu mă vezi, ca lumea,
Partea senină şi privirea tristă:
Nu cunoşti rana profundă.
Care încet, încet, e-n inima mea.

Sunt rele pe care nu le poţi scrie,
Că nici măcar nu poţi spune jos;
Şi aceştia sunt cei care-l provoacă pe martir.
Şi că lumea, din păcate! Nu-i i-a.

Poţi să te plângi, o, filelor mele de hârtie,
Doar tăcute încrezătore, de durerea mea,
Pentru că nu este mai crud
Ce să zâmbesc, în timp ce sufocant plîng!

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sylvain: Mathilde, dacă nu poţi plânge, poţi să vorbeşti... Dacă nu poţi vorbi, nu spune nimic. Dar ştii că uneori începem să vorbim şi atunci ne apucă plânsul. Şi plângând, ajungem să spunem ceea ce nu puteam spune vorbind...

replică din filmul artistic Logodnă pe viaţă
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A da un cadou este o adevărata artă. Trebuie să înţelegi persoana căreia intenţionezi să-i dai darul. Trebuie să ştii ce îşi doreşte cu adevărat. Trebuie să fii capabil să-i dai acel dar. Orice mai puţin de atât este un simptom de grade diferite din partea ta, din ignoranţă, distanţă sau insultă. Dar dacă nu îţi poţi permite darul potrivit, să-i spui acelei persoane ce ai face dacă ai putea, justifică totul în timp ce prezinţi acel substitut nu prea perfect.

citat din Vera Nazarian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce atitudine vii în întâmpinarea problemelor tale? Orbecăieşti aiurea fără să ştii ce vrei sau ai o determinare de fier să obţii ceea ce ştii clar că îţi doreşti? În orice domeniu se aplică aceeaşi regulă: Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, nu vii să spui şoptit şi temător că ai vrea dar nu ştii sigur. Vii şi baţi cu pumnul în masă, mai ales dacă ţi-au ajuns frustrările. "Iubitul m-a bătut de 27 de ori dar ne-am împăcat de fiecare dată. Ce să fac?" Păi nu ştiu ce să faci pentru că nu mi-ai zis ce îţi doreşti. Îţi place bătaia? Păi atunci dă-i motive să te bată de câte ori simţi nevoia. Vrei iubire? Fugi cât poţi de departe de el. Dacă tu nu ştii ce vrei, cum aş putea să ştiu eu şi să te ajut cu ceva?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să plângi...

Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş vrea să plângi

n-aş vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
ţi-aş prinde lacrimile-n pumni
şi le-aş păstra în loc cu taină
la inimă, ascunse-n sân
şi nu ţi-aş spune niciodată
dar ţi-aş zâmbi, îmbărbăta,
să-ţi şterg încet pată cu pată
tristeţea ochilor din noaptea grea
n-aş vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
aş fi mai trist, atât de trist,
că noaptea luna s-ar ascunde
în negura de gropi din cerul nins
şi stelele s-ar stinge toate
şi-ar fi-ntuneric pe pământ
şi ruptele petale moarte
ar înflorii, de plâns, de plâns...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Eu

măcar pentru o zi
trăieşte-mă
împrumută-mi durerea
să vezi de poţi să o îngrămădeşti
fără să o simtă ceilaţi

fii Eu
să vezi cum se năruie totul
cum tu
cel adevărat
mă umpli de strigăt
mă desparţi de realitate
de mine
de restul zilelor ce mi-au rămas

fii Eu
măcar o oră
nu mai mult
trăieşte-mă
să vezi cum te caut
în lucruri
cum mă înec de atâta tăcere

fii Eu
te rog
o oră
şi dacă poţi să simţi altceva
decât un pumnal
ce intră
şi iase
din carne
atunci
mă voi aşeza în genunchi
şi-mi voi cere iertare
că te-am iubit
fără voia ta

dar
fii Eu
pentru un minut
trăieşte-mă
îmbrăţişează-mi durerea
şi dacă poţi
atunci
să mă consideri plecată

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă tu capul ţi-l mai poţi păstra
Când toţi şi-l pierd şi spun că-i vina ta
Dacă în tine crezi când toţi se îndoiesc
Şi calm accepţi când vezi că te-ocolesc;
Dacă aştepţi şi n-o să oboseşti
Şi-o să-nţelegi când toţi te vor minţi
De poţi la ură să te stăpâneşti
Şi să nu pari prea înţelept tu ştii:

Dacă visezi, dar ştii că sunt doar vise
Dacă gândeşti, dar nu-ţi faci gândul ţel
Izbânda şi Năpasta de-ţi sunt scrise
De poţi zâmbind să le priveşti la fel;
Dac-adevărul poţi să îl rosteşti
Şi nu te temi că unii-l deformează
De poţi privi cum piere ce iubeşti
Căci spre zidire mintea ta lucrează:

Dacă ce-ai câştigat în viaţa ta
Tu poţi să rişti când unii dau cu banul,
Iar dacă pierzi, să-ncepi iar a lucra
Şi să nu sufli o vorbă întreg anul;
Dacă şi inima, şi nervii, şi toţi muşchii
Te pot sluji şi după ce-au pierit
De poţi să mai rezişti cum numai tu ştii,
Fiindcă Voinţa nu te-a părăsit.

Dacă-n mulţime nu îţi pierzi virtutea
Dacă cu Regii poţi rămâne cine eşti
Printre prieteni şi duşmani de nu-ţi pleci fruntea
Şi când eşti lăudat, tu te smereşti;
Dacă poţi umple un singur minuţel
Fugind de timp în fiecare zi
Vei dobândi Pământul şi tot ce e pe el
Şi ce-i mai important, tu Om vei fi!

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă

Ştii tu de ce vântul,
Când seara e-un zvon,
Pădurii-i dă cântul
Şi-i ţine ison?

Ştii tu ce murmură
În vorba lui iar,
Când unda sa pură
Se duce-ntr-o doară?

Porumbul sălbatec
De ce ciripeşte,
Când stă singuratec
Şi-n rouă trăieşte?

Micuţo, ştii oare
Când clopotul sună,
Ce spune spre soare
C-un ton fără strună?

Şi de ce suspină
Zefirul pe lac?
Ce spun – spre lumină –
Îngerii, când tac?

Natura în şoapte
Adesea cuvântă,
În zi sau în noapte
Iubirea-n ea cântă!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei file

Sărmana filă-n care aştern
A gândului comoară
Nu ştii câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.

Ca lumea, rece mă priveşti
Mă vezi surâzătoare
Dar rana cum s-o potoleşti
Când inima te doare?

Sunt rele care nu se scriu
Şi nu se spun în şoapte,
În ele chinu-i tot mai viu
Şi sufletul e-o noapte.

Poţi să mă plângi hârtie deci
Că muta mărturie;
Ce grea amărăciune
Să râzi, când plânsu-nvie!

poezie celebră de Iulia Hasdeu (februarie 1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plănge mamă

Mi-e dor de tine mamă, ca şi ţie.
Departele ne-apas'-acum pe toţi.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iţi plângi privirea către porti.

Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învăţat de mici ce e durerea
Şi cât de grea e crucea ce-o purtăm.

Şi o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi iarăşi toţi,
Departele va fi şi el departe...
Nu plânge, mamă, fiindcă ştiu că poţi.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima lacrimă

Ţi-a plâns trandafirul în palmă
o lacrimă-a timpului său,
când viaţa-i senină şi calmă
era mult deasupra de rău.

O lacrimă dulce-amară
ascunsă-n petale, demult,
pe care, s-o ştie afară,
i-a fost, chiar şi astăzi, preamult.

Primeşte-o şi vezi-i durerea
de după sclipirea-i de jad,
adusă odat' cu plăcerea
trimisă de umbre din Iad.

Primeşte-o, arunc-o şi spală
cu rouă scăldată-n parfum
tot ce lui îi este petală!
Nu-i loc de vreo lacrimă-acum.

Şi-a plâns trandafirul durerea
prin lacrima timpului său,
căci simte, de-un timp, adierea
iubirii din sufletul tău.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut,
Timpul, în graba lui, iute se petrece,
N-are răgaz să remarce minut de minut
Erorile enorme pe lângă care trece.

Iar dacă tu consideri aşa ceva drept accident,
Ba, chiar respingătoare pentru bunul simţ indolenţa
De-a fi răsplătit meritul cu un trist eveniment,
Înseamnă că nu ştii cum funcţionează Providenţa.

poezie de Sir William Davenant, 1606 - 1668, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi să ştii dacă ceva e cel mai bun lucru pentru tine, dacă nu înveţi nimic altceva?

citat din Patricia C. Wrede
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cadou de Dragobete

- Unde-s florile, băiete?
Aşa ştii tu să iubeşti?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă priveşti?

Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva preţios.

Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacţia lor...

Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?

Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam şi eu ceva.
Că brăţara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.

Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...

- Vai, femeia vieţii mele,
Doare vorba ta, să ştii...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.

Aceste daruri preţioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărţit, de când...

Ne-am îndrăgostit orbeşte,
Era Mai, îţi aminteşti?
Rogu-te, în stern priveşte,
Darul meu să îl găseşti.

Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ţi-am luat,
Zâmbetul să nu ţi-l strice,
Spune-le: Ceva curat...

Nu poartă nume de floare,
Nu luceşte-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...

Este dragostea, iubito,
Ce ţi-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câţiva ani, darul meu.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cadou de Dragobete

- Unde-s florile, băiete?
Aşa ştii tu să iubeşti?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă priveşti?

Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva preţios.

Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacţia lor...

Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?

Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam şi eu ceva.
Că brăţara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.

Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...

- Vai, femeia vieţii mele,
Doare vorba ta, să ştii...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.

Aceste daruri preţioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărţit, de când...

Ne-am îndrăgostit orbeşte,
Era Mai, îţi aminteşti?
Rogu-te, în stern priveşte,
Darul meu să îl găseşti.

Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ţi-am luat,
Zâmbetul să nu ţi-l strice,
Spune-le: Ceva curat..

Nu poartă nume de floare,
Nu luceşte-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...

Este dragostea, iubito,
Ce ţi-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câţiva ani, darul meu.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!