Gaura neagră
Merg desculț prin inima
Vorbelor tale cu aripi de seară,
Fructele aroganței alungă
Opționalul vis căzut de pe scară.
Un câine floral își leagănă
Covrigii esențiali din coadă,
Nivelul groazei aprig lăcomește
Lumina grumazului devenit corvoadă.
Trec nivelul grijii în palide tăceri,
Tu cauți în răceala inimii topite
Odaia somnului supus
Obrazului gol pătruns de ispite.
Îngerii mângâie praful din pași
Pendulând cerul sub pene de stea,
De-atâtea păcate iertate am Doamne
Gaură neagră în inima ta.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Plouă din soare cu aripi
Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescărușii din ochi se adapă
Atârnați vertebral de o stea.
Traversăm în valuri oceanul vieții,
Stropi înflorați în suflet descriu
Frumuseți din geana dimineții,
Vreau să fie așa și-n veșnicul târziu.
Și reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înnobilând iubirea
Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în brațele Domnului.
Tu îmi privești inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.
Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorții din coji de pământ?
Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.
Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptați de o floare.
Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastra udă de lumină
Fereastra ta e udă de lumină,
O șterg cu inima până devine vis,
Ochii mei sunt arc de curcubeu,
Tu ești săgeata care m-a cuprins.
Cad în genunchi la dulcele izvor
Sub orizont și gânduri răvășite,
Împărțim focos plăcerile în doi,
Îmbrățișări, săruturi nesfârșite.
Cerurile de vrajă îngerii aduc
S-acopere cu aripi razele de stea,
Să nu vadă nimeni cum dispar
Dis de dimineață prin lumina ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holograma
Holograma ta în apariții luminoase
Îmi mângâie cerul în nopți întunecoase,
Îmi mângâie perna somnului profund,
Îmi ascunde pasul lunecând în prund.
În neant îmi urcă florile din vise,
Inima mi-o pune în miresme-aprinse,
Boboci în plină toamnă pe arida frunte,
Steluțele de cetini venite de pe munte.
Holograma ta mi-i mare sărbătoare
Pe care o descopăr printr-o sărutare
Și-o presar în lume pe râu de-ndrăgostiți
Să sprijine iubirea pe oase de părinți.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaura neagră
gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...
gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ți-am evitat orizontul dornic de evenimente
ș-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente
gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naști o lactee, eu să mai gust alte găuri...
poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul cu spini sângerii
Ecoul cade pe arginți,
Gravitația rotește
Praful speranței,
Neobosite impulsuri
Dezbracă stufărișul
Jertfelor.
În regatul inimii
Îngerii cuibăresc
Veghea bucuriei,
Ramuri de zbor
Trec prin constelații.
Pomul cu spini sângerii
Umple cu speranțe
Altare de lacrimii.
Mărgăritarele veșnicesc
Furtunile de dor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul sub lumini cu dor
Te-am cunoscut demult iubire.
Când îngerii cântă în cor
Tu tot mai pui pene pe aripi
În zborul sub lumini cu dor.
Când îngerii cântă în cor
Ceru-n lărgime se deschide,
Primește semnul tău zeiesc
Și totu-n juru-ți se aprinde
Tu tot mai pui pene pe aripi
Când îngerii cântă în cor,
Te-am cunoscut demult iubire
În zborul sub lumini cu dor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Cerul a căzut în odihnă pe umerii mei,
Capul îmi stă cocoțat în brațele tale,
O furtună de sânge umflă sentimentele
Care-adună mângâieri in visele carnale.
Pictez virgula tăcerii pe torsul iubirii,
Sub fruntea anotimpului de umbre încercat,
Îmi lărgesc semnul inimii în cartea
Prin care edificiul vieții lacrimi a vărsat.
Pe raftu-nfrigurat cu pagini negre, sfinte,
Degete flămânde răsfoiesc din greu,
Am citit, o, Doamne, citesc, vreau să descopăr
Sub care parte-a cerului voi odihni și eu?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza iubăreață
Nu sunt frunza nimănui,
Eu sunt frunza dorului,
A dorului și-a iubirii
Din inima omenirii.
Luminez pe unde trec,
Niciodată nu mă-nec,
Vântul mă poartă în zare,
Nu mă pune la-ncercare.
N-am aripi dar am lumină
În inima mea senină,
Merg cu ciocârlia-n zare
Lipită de-a ei cântare.
Cerul mai aduce frunze,
Mă prinde ușor în buze,
Apoi fluieră-a lui viers
De s-aude-n univers.
- Am o frunză iubăreață,
Este pătrunsă de viață,
De viață și de dor
În al soarelui pridvor.
Nu e frunza nimănui,
Este frunza cerului,
Se lipește omenește
De sufletul ce-o iubește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nud cu metafore
Ploaia de îngeri din inima mea
Se topește în cerul ascuns în apus
Unde s-a aprins ca semn câte-o stea
Cu fierbințeala iubirii sub lacăt ascuns.
Florile își ofilesc surâsu-n absența
Întâmplărilor cu brațele de fum
Uitând că-n dragoste virtutea și esența
Revin ca phoenix din scântei și scrum.
Locul tău a rămas înmiresmat în vecie
În inima de flori cu aripi la sandale,
Poți reveni zburând în miez de poezie
Lipindu-i pe nud metafore petale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer...
Noaptea închide-mă-n inima ta,
Ziua ia-mă în zboru-i înalt,
Vopsește-mi dorința de-asalt
În iubirea sclipirii de stea.
Buzele noastre să cânte în zbor
Săruturilor năvalnice-n dor.
Prin inima ta, prin inima mea
Zvâcnesc întrebări și răspunsuri
Cu pante moi dar cu urcușuri
În încercări de flori de catifea.
Totul e farmec și totu-i mister,
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea golită în noi
Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.
Hățu-i visul prelungit
Prin vertebre și prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.
Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieși la soare.
Și va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne pitim să visăm
Într-o zi am spart cu inima o alună,
Înăuntru era zâna frumoasă, deșteaptă și bună.
Am ajutat-o să pășească lângă mine în lume,
M-am rugat la stele s-o mângâie c-un nume.
De-atunci îngerii îi spun Floare Albastră,
Face piruete fierbinți pentru inima noastră,
Ne promitem iubire sub soare, sub lună,
Apoi ne pitim să visăm într-o nouă alună!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stinge inima Greciei
Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...
Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălțătoare,
Să le aducă viața din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...
Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalțe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...
Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viață și al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie șters.
Doamne, omenirea învaț-o să se-ndemne!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e inima grea
Mi-e inima grea, frântă de-atâtea cântece,
Cum fructele coapte-îndoaie pomul plin;
Dar ție nu-ți pot dărui niciunul,
Cântecele mele nu îmi aparțin.
Totuși seara, la crepuscul,
Când moliile zboară-n ora gri,
Dacă fructul, prea copt, va fi căzut,
Culege-l nimeni nu va ști.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Norocul meu ești tu, iubită stea
Norocul meu aleargă pe șosea,
Vreau să-l prind în lacrimă de stea,
Mai iute e ca gândul primenit
In inima ce, Doamne, am iubit.
Aleargă și aleargă zi și noapte,
Se-ascunde în vocale și în șoapte,
În sânii zânelor ce în flori s-avântă,
Mă mângâie cu aripioara frântă.
Aș vrea să-l port în mine orișicât,
Să-mi pese cât mi-i umbră pe pământ,
Însă el aleargă și se-ndepărtează
De lumea mea în care mai visează.
Respir adânc în fuga biciuită
De lacrima fierbinte, răvășită,
Cad în genunchi și nu voi renunța,
Norocul meu ești tu, iubită stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens
Munții scriu pași
În toate direcțiile
Unde glonțul iubirii
Nimerește oglinda
Neștiutoare
A inimii
Fără imagini.
Cu brațe
Scăldate în ură
Fereastra se leagănă în dangăte.
Tresar clopote trandafirii
Pe bruma porționând
Dureri sclipitoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
să mă furișez în odaia
gândurilor tale,
să mă contopesc cu visele-ți,
care-și așteaptă rândul
la fericire.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.