Lumina vieții neîncăpătoare
Primăvara iese din scoica nopții
Luminată de întrebări semețe
Zboară-n cer cu sufletul blajin
Ca o barză prinsă-n două bețe
Cresc mugurii și frunzele la rând
Pâinea aburindă de-al ei soare
Apoi, Doamne, scoica o ascunde
În lumina vieții neîncăpătoare
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Scoica
Scrii cu degetul pe nisip cuvinte vechi, demodate.
Vântul spulberă greșelile tristul tablou al expresiilor.
Scoți apă cu o scoică, pentru că dorești să golești marea.
Vântul, mereu împotriva ta cad picături sărate.
Elementele se luptă alături: apa, aerul, focul.
Pământul pe toate le susține.
Scoica arde la soare.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot desface cerul în fâșii de apă
iar timpul nu-l înghesui
între două inutile clepsidre
oricum nicio imagine nu surprinde întregul
nici măcar vederea de sus
cum nici feliile de prezent nu dovedesc nimic
oricâte grafice îmi fac în mintea mea
nu cuprind sufletul
poate doar plaja asta pe care îmi zburdă inima
și scoica...
scoica aceea din care marea îmi șoptește
te iubesc delfinule
te iubesc atlantule rătăcit...
peste nuferi nouă
firicel de rouă
limba mea de lut
seara o ascut
polizor de stele
aripi albe și...
câmpii cu mărgele
un fel de lacrimi însorite
pe flori întristate
sărbătoresc omizile
doamne
cât zbor într-un vierme
câtă risipă într-un vis
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul, sub nori de fum
Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Și razele fierbinți de soare
Presimt că viața se usucă.
Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.
Își face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-nțelegi că merită să trăiești pentru ca să vezi cum cad frunzele și apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?...
Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gentiane" de Cella Serghi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
dune de nisip -
scoica arsă de soare
cearșafuri albe
haiku de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristalizare
Se ascunde lumina florilor din ochi
În rădăcina trupului grădină
Unde versuiesc și răspândesc
Tumulturi de iubire și sulfină.
În hăul meu plutești în așteptare,
Cresc zboruri peste-adânc, peste înalt
Și ne ascundem trupul unu-n altul
Cristalizând speranța de vis încununat.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să rămâi în mine
Să stingi lumina nopții
Dar în sân s-o ții,
Să intri-n vis aievea
În mii de-mpărății...
Să vânezi cu mintea
Ce ochii pe ascuns
Știu să pună culoare
În Crucea lui Iisus.
S-agăți pe stâlpul nopții
A inimii iubire,
Ca veșnic felinar
Simbol de mântuire.
Să stingi lumina nopții
Pe buzele de vis,
Dar să rămâi în mine
De inimă cuprins!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostiții pașnici și fără pasiune
Îndragostiții pașnici și fără pasiune
Urăsc lumina zilei și seara o doresc;
Eu totuși simt că seara durerile îmi cresc,
Când dimineața este în ochii-mi o minune!
Căci ziua, în aceeași clipită, cresc înalt,
Cresc două răsărituri: un soare și-un alt soare
Cu frumuseți și raze la fel de izbitoare,
Că pân' și cel din ceruri iubește pe cellalt.
Și razele de soare de cum țâșniră vii,
S-au împlântat în mine cu rădăcină nouă.
De-aceea mult mi-s ele mai dragi decât mi-aș fi.
Și-astfel, e-o luptă-n mine și-s împărțit în două:
Căci liniștea ce ziua mi-o dă, mereu o chem,
Pe când de chinul nopții, ferindu-mă, mă tem.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Năsada pământului
Pun sufletul ca năsadă pământului,
Sunt țăranul ce înnoiește timpul,
Îl semăn pe aripile vântului
Să aibă pâine și în prezent Olimpul.
Vitejii armatelor ascunse-n obada
Carului Mare răsturnat peste noi
Ne-amenință cu pâine cât roata
Singurătății petrecute în doi.
Vreau să avem trăirea frumoasă
Sub blânde vorbe șoptite prin rouă,
Dansul în doi e-o mare spumoasă,
Tu mă năsădești în valuri când plouă.
Pun sufletul la tine în poale,
Cresc vânjoși copiii de-o clipă,
Vuietul vântului cu jarul sub foale
Caută rezerva de-nnoită aripă.
Amândoi suntem pâinea vieții,
Năsada pământului căzută din rai
În trusa amintirii tinereții
Pe care-o cântăm bătrânește la nai.
Are pâine orașul și satul,
Năsadă suntem sub bradul vânjos,
Dumnezeu a unit josul cu-naltul,
Mă simt pâinea Lui de frumos!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scoica memoriei
azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
și l-am repus în mișcarea de idei
timpul și spațiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în scoica a memoriei
din ea privesc prin deschizătură
cu acea curiozitate neobosită
strânsă de toți semenii pe pământ
mă evaluez după fiecare clipă
și rămân aceeași ființă de lumină
care-și pune gândurile în vise realizabile
din orice parte mă văd liber
să-mi construiesc propriile idealuri
fără umbrele în care mă vor alții
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sufletul suflecat
Pășim cu sufletul suflecat în mâini,
Îl hrănim cu pâinea sărutului,
Îi punem sare pe rana amintirilor
Și visăm capătul drumului
Legat de umbra picioarelor.
Unde este asfințitul soarelui?
Unde este zborul stelelor printre stele?
Unde este transferul sufletului în liniște
Și liniștea în porumbelul
Ciugulind pâinea sărutului?
Cu sufletul suflecat pășim în amintire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul iese și zboară
Stelele sclipesc în măreția
Viselor de aur fâlfâind în sân,
Proorocul perorează-n barba
Unui zâmbăreț preot bătrân.
Spinarea caselor tămâiază cerul
Cu fumuri ușoare, pudrate;
La icoane fetele se roagă
Timpului cu gesturi ondulate.
Se desăvârșesc închipuirile și
Primăvara deschide ușile-n larg,
Curcubeul iese și zboară
Spre inima omului drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi
Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi,
Atâta cât suntem sub soare,
Din marea dragoste a vieții,
Din floarea ei fermecătoare.
Nu ne lăsa în margini de aluzii,
În cârja neputințelor trupești,
Nu ne lăsa cu gândul în iluzii,
Dragostea mereu s-o dăruiești.
Dă-ne, Doamne, norocul mult dorit
Să fim doi fluturași în sânul Tău,
Să ne iubim, iubim cu înfocare
Până ne cad aripile în hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă din soare cu aripi
Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescărușii din ochi se adapă
Atârnați vertebral de o stea.
Traversăm în valuri oceanul vieții,
Stropi înflorați în suflet descriu
Frumuseți din geana dimineții,
Vreau să fie așa și-n veșnicul târziu.
Și reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că dansam împreună
Am visat că dansam cu fericirea în brațe,
Că pășeam legănați pe-a iubirii nuanțe...
Eram mândri de împlinirile viselor dulci,
Ne sărutam fierbinte printre flori și rugi...
Primăvara înălța izvoare cu sânii de dor,
Eram însetați de inerția stelară în zbor...
Visul avea albe rădăcini tămâiate cu soare,
Întâmplarea unduia în val și spumă de mare...
Mușchii cerului albastru se încolăceau în noi,
Ne adunau inima și-o plantau în viață vioi...
O vioară se auzea, cu foc, în seninul iubirii,
Cascada plăcerii ne arunca în mugurii-nfloririi...
Am visat c-am dansat înstelați până când
Bătrânețea se ancora de-al tinereții rând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii de toamnă
Mergând desculț-acum prin iarbă
Aș vrea ca soarele să fiarbă,
E cam târziu, dar timpul mai încearcă,
Să ne mai cuprindă cu căldură oleacă.
Vezi frunzele ce cad din mesteceni
Și-ți amintești de "Ce te legeni",
Stai și asculți un cântecel sublim
Și corzile sufletului răscolim.
Dansezi apoi peste struguri de soi,
Atunci când petrecerea e-n toi,
Ești curcubeu și soarele e la asfințit,
Ai vrea să fie vară la nesfârșit.
Nu vreau să pleci vară de lângă mine,
Aura ta caldă să fie și azi și mâine,
Să mă-nconjori cu căldura ta,
Cu copacii, florile și mireasma ta.
Mai vreau să stau ca scoica la soare,
Să simt apa mării la picioare,
Dar vine din nou toamna rodiroare,
Ce pentru noi e ca o sărbătoare.
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinderea crucii în miros de tămâie
Aripi de liliac atârnate de tavanul nopții
Șlefuiesc dinții pentru canaliile sorții.
Un dinte rămâne răsucit în venin,
Șarpele vieții ștrangulează nădejdea-n destin.
Neîmplinite rămân zborurile-n țipete stinse,
Iubirile de doruri s-aprinse.
În pragul verdeții netezite de noi
Cresc fulgere scăldate în ploi.
Crucea din deal își face o cruce
Mare cât cerul ce-n brațe o duce.
Domnul o prinde în miros de tămâie,
Un liliac, în cristelnița nopții, recită poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râu de lacrimi
Jocul fulgilor de nea
Coboară-ncet din cerul sfânt,
Țara face din zăpadă
Omul dârz, cu chipul blând.
El e omul de zăpadă
Lângă alți fârtați ai săi
Care vin ca să voteze
Sângeroșii, câinii răi.
Rânjesc toți și chiar fac tumbe
Până, Doamne, sunt votați,
Apoi electorii dalbi
Rând pe rând sunt urinați.
Se topesc. Asta-i răsplata,
Jocul fulgilor de nea
Sfârșește în râu de lacrimi,
În tulbure, țara mea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!