Izvorul de viață cu rădăcina sfântă
O pasăre își croiește din oale de lut
Aripi arse de dorul zborului,
Sângele fierbinte vine din trecut,
Din izvorul vertebrelor poporului.
Clepsidra istoriei așează elemente
Sufletului înspre cer, spre Dumnezeu;
Trupul în îngenuncheri discrete
Așează-n jurul mesei veacul meu.
Se închină marea munților înalți
Și munții fac mătănii către ape,
Clavicula existenței aduce-n bărbați
Gravitația femeii mereu mai aproape.
Rememorez lanuri de săbii și cai
Ducându-l pe Marele Ștefan la Putna,
La Prut Podul de Flori vine din Rai,
Din Raiul românilor unde rodește luna.
Fragedul ecou caută în sămânță
Crăpături din zidul unde-o năzdrăvană
A meșterit mănăstiri de-naltă voință
De-a nu purta în suflet urmașii nici o rană
Cresc păsări în ouă rotunde de lut,
Spicele de grâu spre soare s-avântă,
Vertebrele istoriei sapă-n pământ
După izvorul de viață cu rădăcina sfântă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.