Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ea nu are centru

lumea mea se împarte în
aliona și anoila

am fost întrebat dacă
aliona înseamnă alienare
sau
ce simt gutuile pătrate

în jurul meu
copiii fosforescenți
își uimesc părinții
din creștet până în tălpi

răspund
eu nu încerc să modific gutui

mai pun încă un scaun
mă urc și pe el ca să văd
macaralele cum se prăbușesc
în depărtări

răspund
de la un timp mi se înstrăinează
degetele

poezie de
Adăugat de Ștefan CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pisica. Inceput de igrasie" de Ștefan Ciobanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Citate similare

Vorbind cu Eminescu

ne plimbăm pe-o câmpie de piatră
în stânga poate-i un copac, dar nu se vede
îl acoperă copiii ce răscolesc în el
nici ei nu știu
în dreapta se așează în butoaie
se pun în mari butoaie inimi la sărat

vorbim pe-un câmp de piatră
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund

din focul lui săpat în piatră
când dispare
mai râmâne un păianjân negru
cămașa-mi sfârâie
arsă în dreptul inimii
din trunchi și până-n creștet

îmi sare măduva spinării
și cu panașul ei de luptă-astfel alerg
nu, nu vreau,
mai strig
nu vreau, chiar dacă n-o fiu
decât un strigăt de care trupul
să-mi atârne spânzurat

poezie de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă sunt întrebat

"Dacă sunt întrebat de oameni,
Eu întotdeauna le vorbesc,"
'Foarte bine, mulțumesc, cu plăcere.'
Dacă sunt întrebat de oameni,
Întotdeauna le răspund:
'Foarte bine, mulțumesc, cum vă simțiți azi?'
Întotdeauna le răspund,
Eu întotdeauna le vorbesc,
Dacă sunt întrebat
Politicos.
DAR UNEORI
Aș dori
nu fiu întrebat."

poezie de din Când eram foarte tineri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vertij

uneori totul se învârte în mintea mea
și mă simt de parcă aș fi coborât dintr-un carusel
sau aș fi băut câteva beri în plus
clatin și nici măcar nu încerc să merg drept
pentru că n-am încotro
sau pentru ce
simt golul cum mă apasă
nu răspund nici la telefonul iubitei
care sigur m-ar întreba
" ce faci dragă, nu vii ...?"

chircesc pe canapea și închid ochii
poate o adorm

sub pleoapele lăsate văd turme de oi
urcând spre munți de verdeață
și-o barcă ce plutește-n derivă
mânată de vânt
stropită de ploi
hipnotic aud pendulul
cum clipele-mparte
și lumea toată se-nvârte
se-nvârte...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul lebedei

Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...

Azi am simțit uitarea.
Uitarea împinge mereu înainte...
Chiar ea fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț cânt ca o lebădă,
Tocmai acum când văd curcubeul peste lacul plin de nuferi!

Și încă simt degetele pe trupul meu cum cântă,
Cântă melodia vieții mele-n spre amurg.
Și se aude ecoul ideii emise cândva,
Cum se pierde-n uitare,
Cu o mână întinsă spre scara timpului...
Scară prinsă la capete în vârtejuri halucinante:
Primul o consumă, celălt o naște din nou,
Alergându-se în neștire prin spațiu.
În timp ce lutul meu se preface-n țărână,
Încerc să mă agăț de scară, dar nu e palpabilă.

Fost-am oare o idee, sau am fost cândva?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clișee adunate

ea spunea că
soare pot găsesc
și într-un bec de lanternă
sau
într-un cocktail cu ou

în acele momente
chiar atunci
mona lisa
avea un zâmbet mai așa

oamenii parcă joacă maroco
când se îmbrățișează
le auzi liniștea mâinilor
continua ea acest
dialog oarecum

făcea planuri
vorbim în același timp
trăim instantaneu

*

eu sunt din cei care
aud voci în radio

de la o vreme cresc sub ureche
ceva sălbatic

nu mai vreau primăvara
miros de astenie pe gulerul ridicat
dimineața nu în nici un caz

învăț talpa pipăie
grumazul de la prag
ferm

cei care dorm în schimbul trei
sunt tot mai oameni de la un timp

*

ea
s-a ridicat

dragostea se primește în picioare
fără atingi
covorul/podeaua/pământul/branțurile

de acum suntem răi
urla
fără stop
cu mângâieri de înaltă calitate

lumea să țipe că

suntem nebuni de perfecți
cu ore adânci

*

dinții mei sunt anonimi
e mai bine așa
îmi fac singur mâncarea
mestecatul flasc
gustul pe alese

măi
liniște acolo

și mă lovesc cu pumnul în burtă de câteva ori

*

aliona
ascultă muzică din filme

de când a venit din boden
ne căutăm prin
tot felul de metrouri
câteodată luăm tramvaiul de la capăt
eu cel puțin

tot ea
aliona
își aranjează lucrurile prin casă
după felul în care cad

încearcă ceva cu mâinile dimineața
exersează aruncarea prinderii
ceva greu dar nu de moment

*

eu
nu mă forțez fiu altcineva
transformarea trage întotdeauna neregulat

visez mereu
întinderi de șampon în apă

*

ea
vorbește despre mine
în stil guernica

hai
îi zic
fără ne cântărim
ușile trântite
fără privim pumnii strânși din stradă
(nimeni nu mai aplaudă
de la o vreme)
fără întoarceri pe călcâiele bombate
care împietrească avalanșele de zăpadă

ne punem pe umeri
umbrele zvelte

îngrămădiți unul în altul
săritura ni se va părea
o minge

poezie de
Adăugat de Ștefan CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jumătate a trupului

Din tălpi până-n creștet
-nvelește glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aș fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
auzeam de sub învelișul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
și eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
urce în oglinda cerului,
curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliți
din tălpi până în creștet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză și
am înțeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei:
în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste natura mea pură, absolută, care nu are loc, contur sau formă, s-a suprapus această cunoaștere "eu sunt" și ea, lipsită de contur sau formă. A apărut deci; e doar o iluzie. Oamenii inteligenți, extrem de inteligenți, vin aici să-mi pună întrebări. Eu le răspund. Ce se întâmplă după aceea? Ei nu acceptă răspunsurile mele. De ce? Pentru că ei îmi pun întrebările din perspectiva identificării cu corpul-minte, iar eu le răspund din perspectiva absenței unei astfel de identificări. Și atunci cum să mă înțeleagă? Cum să se potrivească răspunsurile cu întrebările? Cine pune aceste întrebări? E doar "persoana" care se percepe ca existând în timp, având ca punct de plecare nașterea corpului ei fizic. Prin urmare, ei pun întrebări din acel punct de vedere. Însă acea perspectivă e falsă, este o născocire a imaginației lor - doar o grămadă de amintiri, de obiceiuri și de închipuiri. Ei consideră că acesta este adevărul; dar nu e decât pura ignoranță, fără niciun fel de bază reală.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Experience of Nothingness: Sri Nisargadatta Maharaj's Talks on Realizing the Infinite Paperback" de Nisargadatta Maharaj este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Nichita Stănescu

A cumpăra un câine

A venit îngerul și mi-a spus:
- Nu vrei cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare -i răspund.
Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ținând în brațe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
- Nu vrei cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Țuțea

Eu încerc o experiență: încerc să mă deparazitez de filosofie, de păduchernița metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deși face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosești sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren, nu înseamnă că zeul meu e calea ferată.

citat clasic din
Adăugat de La Dame en NoirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

A cumpăra un câine

A venit îngerul și mi-a spus:
- Nu vrei cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare -i răspund.
Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga
erau lătrătoare.
- Nu vrei cumperi un câine? -
m-a întrebat îngerul, ținând în brațe
inima mea
lătrătoare,
dând din sânge ca dintr-o coadă.
- Nu vrei cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.

poezie celebră de din Belgradul în Cinci Prieteni (1971)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

N-am timp

Dumnezeu știe. nu am timp de fleacuri. luați dragostea din calea mea
lăsați-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aș putea răspund dar nu am timp
viața asta e atât de scurtă și am atâtea de făcut.

învăț. acumulez. atât de multe de învățat. și atât de puțin timp.
viața trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
și sincer nu am timp nici privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinație

acum am timp. știu atât de multe și am uitat atât de multe încât întreb dacă a meritat
aș vrea știu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aș vrea strivesc un fir de iarbă între dinți -i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp și pentru mine și pentru alții. mai bine zis am timp să mor
viața a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri și apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus și atât de puține întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Ultimul strigăt (Acrostih)

Groapa mea cu maluri fine
Intră pe furiș în mine,
Risipind țărâna care
Este pentru-împreunare,
La poruncile divine.

Butonează moartea prin ființa mea,
Are-o țintă clară - -i răspund, ar vrea.
Refuz dialogul - nu știu, până când,
Bate hoața-n ușa mea -, nu-i răspund curând,
Ultimul ei strigăt, stinge-n cer o stea.

acrostih de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Maggie Fitzgerald: Am 32 de ani, domnule Dunn și stau aici sărbătorind faptul că am mai petrecut încă un an curățând vase și servind la mese, ceea ce fac de la 13 ani, și după dumneavoastră, voi împlini 37 de ani până voi putea lovi ca lumea, ceea ce trebuie recunosc că, după ce am lucrat la sacul ăsta timp de o lună, poate fi adevărat. Alt adevăr este că fratele meu este în închisoare, sora mea minte statul pretinzând că unul din copiii ei încă mai trăiește, tatăl meu e mort și mama mea cântărește 150 kg. Dacă gândeam puțin, m-aș fi întors acasă, aș fi găsit o rulotă folosită, aș fi cumpărat o friteuză și niște biscuiți. Problema e că, doar asta face să mă simt bine. Dacă sunt prea bătrână pentru asta, atunci nu mai am nimic. E destul de adevărat vă convină?

replică din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de , după F.X. Toole
Adăugat de Raluca BuharSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Singurătate

Te simt pierdut acolo-n depărtări,
În lumea mea de dincolo de zare...
La ușă vin și-mi bat colindători,
E zvon și zori de zi de sărbătoare.

La gura sobei galbene gutui
Se-nalță în vapăi... E sărbătore...
Eu am rămas de-acum a nimănui
Și-n sufletu-mi e ger... Și gerul doare.

Privesc prin geamuri flăcări de lumini
Și leru-n suflet încă mai colindă
În lumea-mi, întorc printre străini
Și privesc cu lacrimi, în oglindă.

Mă-ntreb și eu "de ce sunt sărbători?"
A cui e lumea asta minunată?
Și noi am fost cândva colindători...
Această lume-a fost a noastră-odată.

Dar azi, doar tu îmi ești singurătate
Reazem iubirii care o ofer
Aceluia ce a plecat departe...
La pieptul meu te am, te strâng, te chem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Într-o după amiază

femeia din fața mea privește
gulerul cămășii mele
albastre
precum culoarea orelor
în care îmi pierd timpul așteptând
să se întâmple ceva
nu știu ce, cu siguranță ceva ieșit din obișnuința unei după amiezii tihnite
în care-mi beau cafeaua pe terasa hotelului fiind privit de o femeie frumoasă
întreabă
cât este ceasul?
nu-i înțeleg graba,
pe frunte îi tremură un gând,
întârzii -i răspund,
îi privesc buzele subțiri cu care soarbe din paharul cu picior,
își petrece degetele lungi în jurul țigării,
o văd deja trădând în brațele altui bărbat
într-un autoturism spațios,
acesta își petrece brațele în jurul taliei sale
luând trofeul oferit la pieptul său
ca pe o proaspătă jucărie de plus ce-i acceptă parfumul și sărutul
chiar dacă ea are o singură dorința să nu-și strivească coafura
de ceafa îndesată într-un costum cu ștaif din care răsare un portofel gras,
ea își asumă rolul de victimă cu scop înalt
mai semeț decât o noapte de primăvară petrecută pe lună,
eu stau în scaunul meu visând la următoarea damă ce-mi va da o cafea
-i ofer compania

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Ușa

Uneori mai vine la mine o ușă
se înclină și mă întreabă dacă mai doresc
o fereastră.
E timpul! E timpul îi zic! Iar ea zâmbind întreabă...
Închisă sau deschisă?
Iar eu îi răspund
Îi răspund...
Uneori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, bățos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om ești, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau ești bărbat de stat,
Nerușinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' președinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții mei

Vă tot aștept, din nou, stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți împreună și mama face ciorbă...
Și dacă vă iubiți, la fel, părinții mei?!

S-a scurs atâta timp, fără vă revăd
Și n-aș vrea vă uit; din minte-mi pun condei
Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!?

Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine vă ascultă povețele-n crâmpei
De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți...
Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?!

pun o întrebare, așa copilărească,
încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
Să-mi puneți un mesaj, sau îngeri renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!?

... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una
Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; "Mai vrei?"...
mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei?

Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur
Să vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, dați un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei!

Că știu, voi n-ați avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj scap de rău, nevoi
Și ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?!

Voiam știu și dacă singuri sunteți pe-acolo,
Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei-
Ca le spuneți voi -că am vocea în tremolo-
un dor nebun ia, vin, părinții mei!

Să-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există
Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i
Mai important fac, cât încă pot; o listă,
Să vă aduc de-aici, din iad, părinții mei?

Să știți c-am învățat cum pot fac, zbor,
Căci pot pe nori sui, chiar dacă norii-s grei
Și pot iau, datornic, o scară cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei!

Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Pe timp de pace, copiii își înmormântează părinții; războiul răstoarnă ordinea firească și face ca părinții să-și inmormânteze copiii.

citat din
Adăugat de Loredana MateiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

#

poligraful nu încetează târâie acul pe hârtia albă

lăsând urmele roșii ca și cum ar fi bătăile unei inimi în fibrilație

sunt întrebările la care trebuie să răspund deși nu mă întreabă nimeni, nimic

trebuie să răspund tot timpul cu da

are loc un recul ca la o armă veche ce se descarcă greu de fiecare dată când încerc să mint

trăiesc într-un hotel zi de zi cuprinde tristețea pentru un moment gândindu-mă la toți cei care intră și ies

pe ușile glisante / un carusel al unei și mai mare tristeți

m-au întrebat dacă sunt pregătită mor și acul poligrafului a tremurat

m-au întrebat dacă sunt gata iubesc și acul poligrafului a stârnit un cutremur

alveolele din plămâni stau gata sa plesnească

(emoția e firească, emoția e o pasăre vie )

nu am final pentru aceasta poveste

pentru că toată viata se derulează ca și cum aș fi în fața unui pluton de execuție

și pentru inimă nu exista detectoare

tresare rapid și scurt / atunci când viața o părăsește dar

poligraful a eliminat toate răspunsurile mele greșite

și am rămas într-o rochie subțire și albă în ploaie, așteptându-te -ți spun da.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook