
Hibernală...
Trei gutui stau în fereastră
Lângă mușcata din glastră
Și privesc înspre gutui
Bântuiți de fulgii șui...
Azi, n-au frunze, nici omidă-
Se-așterne alba hlamidă-
Și-i îmbracă-așa frumos
Din creștet și până jos!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gutui cu obrajii înfrigurați
îmi așez bagajele cu grijă alături
văzduhul ninge înspre amiază
cred că aș putea să învăț
pe dinafară plânsul unei ninsori sclipind de durere
am simțit de-atâtea ori cum mă nărui
în mine când scriu
și ce mult am visat să fiu frumoasă preacurată zăpadă
să mă iubești până la poluri să mă sorbi
ca pe vinul fiert cu scorțișoară
ținându-mă cu două mâini tremurând
se răsucesc în ninsori copacii
am pus stop-cadru pe munții târzii
să mai pot visa
până la întoarcerea acasă
unde mama mi-a pus în cameră
gutui cu obrajii înfrigurați
poezie de Ștefania Pușcalău din Măr copt de iubire (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Ștefania Pușcalău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutui
Astăzi este zi cu ceață
Vremea m-a închis în casa
Mă-ncalzesc la foc aprins
Și in gand urzesc un vis.
Vis frumos in devenire,
O poveste de iubire
Strada este neumblata
Si lacat nu-i pus la poarta
Vrei un ceai sau o cafea?
Ce-ti doreste inima?
Inteleg, nu vrei sa spui
Doresti gustul de gutui!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut aseară moartea la fereastră
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră,
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu.
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu,
Când puterile încă mă mai țiu,
Să nu mai văd lumina, să nu mai simt durerea,
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea?
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea,
De-a pururi, de-acum, să-mi piară vederea,
Să-mi părăsesc pe veci copilul și soața,
Să nu mai știu niciodată ce-i viața?
Să nu mai știu niciodată ce-i viața
Și viața să se rupă deodată, ca ața
Și-n viață să nu mai pot să fiu,
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră.
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Motănel (poezii pentru copii)
Am în cas', un motănel
Și mi-e tare drag de el:
Toată ziua el se joacă
N-are nimeni ce să-i facă.
Motănelul meu isteț
Se numește Pufuleț:
Are blana parfumată
Și-i iubit, precum o fată!
Toată ziulica joacă!
Prostioare, tot să facă:
Sare, din pat sus pe masă
Nici un lucru... nu îl lasă!
-Pufuleața mea frumoasă:
De ce miauni mami-n casă?
De ce te uiți pe fereastră
Și-mi săruți florile-n glastră?
Ia vino la min' pe burtă
Și spune-mi ce te frământă:
Ia vin-o să-mi povestești
La fereastră ce-mi privești?
Pufuleață mititel
S-a gândit cam mult nițel
Și cu mare sforăit
Pe burta mea a sărit:
Îl iubește mami lui
Că e și el, pisi pui!
Îl iubesc, și mă iubește
Îi vorbesc, și îmi vorbește!
-Mă uit, lung pe la fereastră
Și-ți sărut florile-n glastră:
Că mai am un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,
Avea, glasul mai subțire
Arăta, altfel ca tine:
În botic, mă săruta
Și blănița, mi-o spăla:
De-aia, privesc pe fereastră
Și-ți sărut florile-n glastră:
Poate-l văd venind acasă
Să mâncăm cu el la masă,
Sa-u-u, poate mi s-a părut...
Niciodată n-am avut:
N-am avut un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,
Ce să-ți spun eu altceva:
Mă joc, poate... l-oi uita!
Și mă duc... iar, la fereastră:
Să-ți mai pup: florile-n glastră
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de toamnă
E toamna ca un ucigaș proscris,
Măcel făcând prin frunze an de an,
Nu iartă nici gutui și nici cais,
Nici tei, nici fag, nici plop și nici platan.
Cu florile nu face compromis,
Gonind din bălți și ultimul bâtlan,
E toamna ca un ucigaș proscris
Măcel făcând prin frunze an de an.
Pe toate le cufundă în abis;
Mi-e sufletul o frunză de castan
Ce-ncearcă să se-agațe de un vis,
Plutind prin aer ca un pui orfan!
E toamna ca un ucigaș proscris.
rondel de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarte cu gutui
cârpesc mantoul cu revere
îndoite
/ascund cicatrici/
viitorul e mâncat de omizi
/mai întâi a fost focul
apoi disperarea flăcărilor/
dintr-un capăt într-altul
întind o imensă tăcere
/tristețea are inimă/
țin la îndemână
chibriturile
coc tarte
cu gutui
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La icoană (jertfă de mamă pentru copilul bolnav)
Se stinge-n glastră floarea ofilită,
Ușor și-apleacă frunzele-a lor frunte;
Lovește-n geamuri ploaia rătăcită
Și se zdrobește-n fărâmiți mărunte,
Se pierde foșnet surd în bezna deasă...
Un ram uscat privește prin fereastră
Și ce-a văzut? O candelă tânjește...
Ce galbenă-i mușcata cea din glastră!
Ce liniște-n odaie stăpânește!
Ca-ntr-un cavou închis, pe veci uitat...
Și Maica Preacurată blând veghează...
Pe cine, oare-n liniștea de gheață?
O mamă lângă pat îngenunchează
Și lacrimi se preling pe supta-i față.
Ea plânge, plânge-ntruna și se roagă...
Se-nchină-ncet, se roagă; iar se-nchină
Și nu poți ști de-i trează, de durere.
Abia își mișcă buzele-n surdină,
Pentru copilu-i îndurare cere,
Dar mintea-i rătăcită nu mai știe...
.....................................
A vâjâit sălbatic vântu-n noapte
Iar ramul rupt de el izbi-n fereastră;
Afară-n beznă se frământă șoapte,
Tânjește-nmărmurită floarea-n glastră:
Bătrâna strânge-n brațe un jeratic...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub fereastră ...
Sub fereastră, în gutui
Și-a făcut culcuș un pui.
Al cui e? Al nu știu cui...
Ghemotoc de puf și fulgi,
Cântă doar arpegii lungi.
Mă trezește în cântări
Dimineața până-n zori.
N-ai vrea, puiule, să zbori?
Când mi-e somnul cel mai drag
Îmi ții un concert în prag.
Și-am umblat vara năuc
Mai s-ajung la balamuc,
Până s-a mutat în nuc...
Acum cântă mai domol
Partitura-n Si bemol,-
Altă zi, același rol...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Treci pe la mine...
Treci pe la mine într-o bună zi,
Că seara, nu-s cu sufletul pe-acasă...
Ne-om așeza pe prispă de-i veni,
Sau, dacă vrei, ne-om așeza la masă...
Ți-oi da dulceață de gutui cu nuci
Și apă proaspătă de la fântână,
Nu te gândi că n-ai ce să-mi aduci,
Mi-ar fi destul numai o vorbă bună.
Mi s-a urât să stau singură cuc
Și să mă-nvârt într-o odaie goală,
Să simt fiorii toamnei cum în trup
Îmi șerpuiesc hoțește, ca o boală...
Simt toamna-n suflet scârțâind prelung,
Precum o poartă veche, ruginită,
Și n-am destule lacrimi s-o mai ung,
Și nici un vis să-i cadă în ispită.
Ziua, îmi intră-n voie, că-i vicleană
Și mă dezmiardă cu miresme coapte,
Dar noaptea o aud cum mă blesteamă
Cu stropi de ploi în geam și frunze moarte.
De-aceea stau cu fața la perete
Și țin lumina candelei în gene...
Mân sufletul din trup ca pe-un orbete
Ce-a încălțat tăcerile perene.
Nu, nu-s ursuză, uneori chiar cânt...
Am învățat să-nșel singurătatea,
Dar când văd frunze cum se zbat în vânt,
În sinea mea se cuibărește moartea.
Așa că, dacă ai o vorbă bună
Și poftă de dulceață de gutui,
Treci pe la mine, poate împreună
Mai agățăm melancolia-n cui...
citat din Liliana Burac (14 septembrie 2022)
Adăugat de Dolion

Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o fereastră nevăzută femeia
Câte ceva din mersul meu a rămas pe drumuri
nu le-a recunoscut, n-au fost pe măsura pașilor
cu urme-n inima cuvântului
și a asfințit odată cu luna-n turnurile nopții.
Atunci de la o fereastră nevăzută femeia
mă privea cum treceam pe sub gutui și ziduri
s-aprind steaua ce rămăsese singură
pe malul celălalt al vorbirii,
pe văile de calcar unde se fură caii nopții
și se închid în cetăți
în care n-au mai intrat nici femeie, nici pasăre
lovite de păcatul morții subite.
Nu știu, mi-e teamă de preziceri
după părăsirea viselor care închid apusul
pe o câmpie de umbre în taina somnului
fără lumină, fără cântec și hrană
pășesc pe pământuri sterpe
unde nu există drumuri iar mersul
este o himeră care duce mai degrabă spre moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine culege gutui miroase frumos.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cad frunze,
viața face pași printre ele
cu zâmbetul copt
al unei gutui...
catren de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din geamul casei țărănești, îmi zâmbesc a toamnă, două gutui amărui, cu frunze ruginite.
Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea nu are centru
lumea mea se împarte în
aliona și anoila
am fost întrebat dacă
aliona înseamnă alienare
sau
ce simt gutuile pătrate
în jurul meu
copiii fosforescenți
își uimesc părinții
din creștet până în tălpi
răspund
eu nu încerc să modific gutui
mai pun încă un scaun
mă urc și pe el ca să văd
macaralele cum se prăbușesc
în depărtări
răspund
de la un timp mi se înstrăinează
degetele
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lemn de gutui nu se fac viori.
aforism de George Budoi din Muzica și muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgii dalbelor egrete
Demiurgi din ceruri cearnă
Fulgi ușori de lerui-ler!
Sănii iuți aleargă-n iarnă
Cu căluți pictați pe cer.
Case-ascunse prin nămeți
Fumegă doar fum de paie.
Pe la cârciumi oameni beți
Ca o trestie-n vânt se-ndoaie.
Deși drumul lor spre casă
Des se-nfundă, n-au regrete.
Demiurgi din ceruri varsă
Fulgii dalbelor egrete.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuiul
Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranța primăverii mai licărește încă.
E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă.
În odăița caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit așază, mama, sfințitele statui
Și luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopții cu stelele, hai hui,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei vecine pesimiste
Flori au invadat castanii,
Aroganțele-s profunde
Umbrele... ignoră anii
Și se dau a fi rotunde.
Licurici... cu felinare
Și sclipiri diamantine,
Caută... prin buzunare
Plata stelelor virgine.
Trei vecine, pesimiste,
Neiubite... de trei luni,
Pun adresele-n reviste
Pentru tinerii nebuni.
Sufletele... încă speră
A zbura, către frumos,
Spre-a ispitelor himeră
Cu plăcere... și folos.
Plâng nelămuriți bujorii,
Cade floarea de gutui,
Eu... aștept să vină zorii
Cu fetițele... pe grui.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt, surioară! grăi feciorul de împărat. De trei ori câte trei zile stau cu dor la tine la fereastră; vreau să-ți văd fața, să-ți privesc ochii și să aud cum curg vorbele de pe buzele tale.
Ioan Slavici în Ileana cea șireată
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!