A Cuvântului Sfânt școală
Ref. 2. Împ. 4,8-41
A Cuvântului Sfânt școală
Ne învață ce-i de făcut
Când ajunge "moartea-n oală"
Și amaru-i neplăcut
Tot sufletul ni-l răscoală.
Poate că-un neștiutor,
Zvârle-n "oala" vieții tale
Un "bostan" otrăvitor,
"Ciorbele"-ți devin mortale...
Ce faci, le dai tuturor?!
O, nu face asta frate,
Pune-ți un capac pe "oală"
Și ridică mâini curate,
Cum ai învățat la "Școală"
Către Cel ce totul poate...
Nu privi cu ciudă omul
Ce-a adus tot ce-a cules...
Știi cine-A făcut atomul?
Du-te drept la cel ales
Și împuternicit de Domnul,
Spune-i ce-i în "oala" ta
Căci o binecuvântare
Va veni când s-a ruga
Și-orice otrăvi vătămătoare
Domnul le va alunga...
Și-atunci "oala" ta devine
Obiectul saturării
Cu bucatele divine
Pentru toți membrii-adunării
Și-a străinului ce vine...
Mulți nu fac deosebire
Între ce-i rău și ce-i bine,
Astfel nu-i nici o uimire
Că-s atâtea inimi pline
De otravă și murire...
Dar noi, haide-ți să veghem
Unii-asupra altora
Și cu drag să ne îndemnăm
În Hristos a ne ancora,
Fără să ne condamnăm...
Să nu "dăm cu pumnii în vânt"
Ci-n evlavie, cu iubire,
Să cinstim pe orice sfânt
Pus să-aducă o izbăvire
În oala noastră de pământ!
De ce-i luptă nesfârșită,
Întristări, necazuri, boală
Și-o viață nefericită?
Pentru că mai este în "oală"
Și "verdeață" otrăvită!
Să veghem asupra "oalei"
Fiecare-n dreptul lui,
Să nu dăm vreun prilej boalei
Nici speranță somnului,
Ci să dăm glas osanalei
Toți, în cinstea Domnului,
Toți în cinstea Domnului!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.