Piept de vită cu castraveţi muraţi

iată vă voi spune-acum
c-acest preparat străbun,
autentic românesc,
cam pe la Crăciun gătesc;
nu cunosc la alte naţii,
noi de patru generaţii
l-am păstrat ca favorit
şi vă spun cum e gătit.
Carnea care se pretează,
după gusturi mai variază,
porc sau raţă, piept de vită,
carnea cea mai nimerită
e, să ştiţi şi voi, mai grasă,
grăsimea care îşi lasă
castraveţii o reţin
şi le dă un gust divin.
Deci bucăţile de vită,
de mărime potrivită,
se prăjesc cu ceapa-n oală,
asta nu-i mare scofală;
castraveţii desăraţi,
frumos în bucăţi tăiaţi,
se adaugă şi ei,
boabe de piper de vrei,
mărar proaspăt sau uscat,
şi-un pahar de sos tomat,
apă chiar mai multicică,
faci şi flacăra mai mică
şi-un capac de foloseşti
timpul economiseşti
şi va fierbe mai cu spor
sau dai oala la cuptor.
Dup-un ceas şi jumătate,
cu papilele-asaltate
de ispititorul sos,
serveşti felul delicios
şi răsfeţi al tău palat
cu gustul catifelat.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bame cu pui

din Egipt originară,
astă plantă milenară,
bamya, okra sau gombo,
Cuba-i spune quimbombó,
peste tot ai s-o găseşti,
din Calcutta la Ploieşti,
Venezuela, Camerun,
toţi cunosc un lucru bun;
preparată-n feluri zeci,
curry, supă sau ghiveci,
foarte mică sau normală,
plantă chiar medicinală,
bamea place orişicui,
mie mai ales cu pui.
Cu codiţele scurtate,
bamele sunt înmuiate
în oţet cu apă rece,
jumătate ceas când trece,
speli, strecori şi pregăteşti
bamele să le găteşti.
Puiul crud tăiat frumos,
chiar şi în bucăţi cu os,
îl prăjeşti într-un ceaun,
eu şi ceapa o mai pun,
aurite, rumenite,
şi de sare potrivite,
sting cu supă sau cu apă
şi să fiarbă las să-nceapă;
bamele ce-am rezervat
pun, apoi şi sos tomat,
mărar proaspăt şi piper,
acum pot pe mesager
să mă lafăi cam un ceas
sau cu mâţa la taifas,
să punem ţara la cale,
când mirosul de prin oale
negreşit ne-a biruit,
roşii cherry-am pregătit

şi le pun să dea culoare
bamelor, dar şi savoare.
Circa încă-un sfert de ceas,
sosul să scadă îl las.
cât prepar în salatieră,
castraveţi de pepinieră,
cu mărar şi vinegretă
şi-apoi fac o pirueta,
când la masă te poftesc
la acest fel românesc.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musaca de vinete

Gheorghe, Yannis, Mustafa,
toţi mănâncă musaca
şi la sat şi-n capitală,
musacaua orientală
e vestită şi-i stă bine,
cu uleiuri de măsline,
rumenită la cuptor,
un meniu ispititor.
Vinete mai mari de ai
în bucăţi, felii le tai
şi prăjeşti în mult ulei
de măsline, dacă vrei,
separat într-o tigaie
carnea pui să se înmoaie,
orişice carne tocată,
cu piper condimentată,
ceapă multă, usturoi
numai un căţel sau doi,
la final presari nucşoară
şi verdeaţa necesară
şi în vas de lut mai mare
pui un strat din fiecare
vinete şi tocatură,
pătrunjel, o legătură,
roşii coapte în felioare
şi de vrei să-i dai savoare,
torni o lingură sau două,
de oţet, o modă nouă,
cu balsamic de Modena,
afli-acum de la Elena,
acest oţet renumit
dă un gust deosebit.
Deci laşi totul la cuptor
până când îmbătător
un miros ca un balsam
rupt din sânul lui Avram,
te anunţă negreşit
că e gata ce-ai gătit,
musacaua ta, pe scurt,
e-un deliciu cu iaurt.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastrama

Preparatul românesc
Despre care vă vorbesc,
Fără multă vorbăraie,
Prin tradiţie-i de oaie.

Însă, chiar de-i diferită,
Se mai face şi din vită,
Capră, gâscă, porc, curcan,
Sau din carne de şoldan.

Carnea crudă e sărată
Şi din plin condimentată;
Se afumă-apoi cu drag
La un fum din lemn de fag.

La grătar sau la tigaie,
Précum o făcea mamaie,
Sau ca frigărui pe băţ,
O pastramă-i un răsfăţ.

E-o mâncare ţărănească
Pentru-o masă boierească.
Eu vă spun pe scurt şi frust,
Merge excelent cu must:

Dacă mustul e-năsprit,
E chiar nemaipomenit;
Îl bei pân' te chercheleşti,
De uiţi şi cum te numeşti.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (6 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa din bostan

Am căsuţă în bostan
Stau în ea de doar un an,
Dar e-atat de confortabil...
Chiar de nu-i bostan gonflabil.

Are uşă şi cerdac,
O scăriţă şi-un hamac,
Un pătuţ şi-un covoraş,
Două mături şi-un făraş.

Înăuntru e călduţ.
Am şi-un ceas tare drăguţ
Care cântă cucurigu
Şi m-anunţă că dă frigu'...

Am lumină de la geam,
Dar ce n-am? De toate am
În bostanul meu fălos.
Doamne, cât e de frumos!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt Hombre, cum nu mă mai ştiţi?
pe mulţi scăpat-am de bandiţi,
când bate vântul într-o parte
şi unii zic că nu am carte,
gândiţi-vă la muşchii mei
şi cum mă bat cu câini, cu lei
să salvez vieţi cam păcătoase,
s-ajungeţi teferi pe la case,
de tot ce nu pot apăra
e fiscul şi prostia, da,
în rest, eu sunt un cavaler,
în schimb numai chiftele cer,
cu cimbru, usturoi, piper
şi rumenite bine, sper,
s-aveţi alături şi-un ardei
mai copt pe plită, cu mujdei,
iar la desert o savarină,
cum? nu sunt gusturi de felină?
cine v-a spus, chiar vreau să ştiu,
să nu se facă prea târziu,
să vă salvez mă mai gândesc,
dacă chiftele nu primesc,
când bandele de şobolani
şi şoareci, reputaţi golani,
de peste tot or ataca
să ştiţi că nu e treaba mea,
un hombre sunt şi cer respect,
e important acest aspect.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea de porc este din ce în ce mai scumpă

Nepreţuită carnea lor,
Ca de pasăre măiastră,
De merge aşa, în viitor,
Le-om spune "dumneavoastră".

epigramă de Paul Constantin (16 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul (ia arma în mână şi începe să strige): Cine eee? Cine eee? Cin'?!
Moş Teacă: Vita!
Soldatul: Ce fel de vită? Bolnavă ori sănătoasă?
Moş Teacă: Bolnavă.
Soldatul: Apoi, vită bolnavă, stai! Căprar dă gardă, vin' dă recunoaşte o vită bolnavă!
Moş Teacă: Prea bine!... Aşa să faceţi, că eu am să vă-ncerc. Ori de câte ori m-aţi vedea venind la voi, să mă-ntrebaţi: vită bolnavă ori sănătoasă? Măcar să vie şi generalul, nu-l laşi să treacă până nu ţi-o spune ce fel de vită este!

replici celebre din Moş Teacă de Anton Bacalbaşa (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaac Davis (uitându-se la carne): Carnea de vită nu ar trebui să fie albastră.

replică din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îţi mulţumesc, Părinte,
Pentru Uscat şi Mare,
Şi sângele fierbinte,
Şi-un suflet ce nu moare.

Şi carnea fermecată,
Şi apa dând răcoare,
Şi dragostea-nfocată,
Şi vremea schimbătoare.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (1970), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizica descrie lumea cu ajutorul formulelor care spun cum variază lucrurile în funcţie de "timp". Dar putem scrie formule care ne spun cum variază lucrurile în raport cu "poziţia" lor sau cum variază gustul unui risotto în funcţie de "variabila cantitatea de unt".

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică, Probabilitate, timp şi căldura găurilor negre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în carnea lui azi e totul
s-ar putea ca mâine să fie sfâşiat
de vreun gând
revoltat
fă bine şi dă-i acestuia
plenitudine
carnea lui azi e fragedă
până când
timpul nu-i va schimba
culoarea şi gustul
opreşte-l pe azi să devină
mâine

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în jurul oalei

stă artistul care face focul mare
adaugă o undă de îndoială
lângă bucăţile de carne tăiate
cu sensibilitate şi rafinament
foaia de dafin căzută recent
din cunună eu fac o ciorbă bună
duc lingura la gură şi mâna
tremură puţin cât să-i plângeţi
pe cei celebri şi contemporani
oala e pe loc repaos în focul
ce pare stins pe la colţuri
lingura de lemn învârte opera
şi-un fir de iarbă se strecoară
alături de mărarul tăiat de fierul
ce-l întâlneşte-n cale de o vreme

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urătură aferentă

Dragii mei, poftiţi la masă
Pe la cine s-o putea,
Să vă fie casa, ca să
Locuiţi cu drag în ea!
Masa plină de bucate
Împărţite în bucăţi,
Să puteţi gusta din toate,
Nu mai mult ca-n alte dăţi.
Băutura, după gust,
Să v-o toarne o puştoaică:
De la un pahar cu must,
Pân' la ţuica de pufoaică,
Iar la anu', care vine
Să mă-ntrebe ce-am de dat,
Am să-i dau, c-aşa e bine,
Fiecăruia un sfat...
De mă-ntreabă de Ion
Iliescu ce mai ştiu,
Eu le spun că umblă zvon
Despre cum că-i încă viu...
Gata! Mâine-ncepe greul,
Şi-ar fi bine să se ştie:
De-auziţi că creşte leul,
Nu-i decât cacofonie!
De urat aş mai ura,
Dar îmi pare lungă cale
Şi mă tem că va dura
Pân' la oala cu sarmale!

poezie de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbanţă (parodie după "Zdreanţă "de Tudor Arghezi )

Îl cunoaşteţi voi pe Zbanţă,
cel care nu dă chitanţă?
E un casier frumos
dar şi tare cărpănos.
Se bucură când lumea-i lasă
o atenţie mai grasă.
Uită să îţi dea bonul de casă.
Dacă-l ceri, el zice: lasă,
îţi dau bonul altădată.
Acum casa e stricată.
E chiar goală. Vrei să vezi?
Uită-te şi-ai să mă crezi.
Dacă-ai îndrăznit să-l crezi
nici restul nu îl mai vezi.
Îşi îngroaşă omul botul
şi îţi ia aproape totul.
Te-a înşelat la buzunar
cu cât? tu nu ai habar.
Ca un porc îţi râde în nas
şi fără bani deci ai rămas.
Ce să-i mai ceri porcului?
S-a făcut al dracului.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorba de salată

Vine vara călduroasă,
o ciorbiţă răcoroasă,
chiar de gură lăudată,
e ciorbica de salată.
Kaiser, şuncă sau costiţă,
tare bune-s la ciorbiţă
şi mai pui şi un ardei,
ceapă verde dacă vrei,
usturoi, mărar, salată,
supă de pui concentrată,
nu vegeta, delicat,
îi strici gustul, e păcat!
Separat faci o omletă,
c-o aromă mai cochetă,
de nucşoară rasă bine,
super, află de la mine,
când pufoasă, rumenită,
în bucăţi e ciopârţită,
o amesteci în ciorbică,
uite-aşa, la o adică,
ai o ciorbă ca-n poveşti,
pentru feţe boiereşti.
Mai călduţă sau mai rece,
s-o mănânce s-or întrece,
două porţii sau mai mult,
bine dreasă cu iaurt,
de se bat nebuni la gură,
secretul? afumătură

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiri din presa scrisă

Cumperi ziarul şi-l citeşti;
"S-a scumpit carnea de vită."
"Un ziarist din Bucureşti
A murit de... scenarită!"

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unia cam violent

Când mă calcă o copită,
Vita nu-i decât o vită,
Când mă calcă însă-o gheată...
"Vita-i vită încălţată.

epigramă de Nicolae Ţaţomir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocăniţa de porc

Tocane-s fel şi fel pe lume,
De vită, pui, de miel, legume,
Dar orişicum încerc s-o-ntorc,
Tot e mai bună cea de porc.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrăvul-de-munte (Salmo trutta morpha fario)

Peşte din cei mai de frunte,
Creşte-n apele de munte,
Râuri repezi, dar şi-n lacuri,
Şi e preţuit de veacuri.

E uşor de-ademenit
Şi uşor de pescuit
Chiar cu-o râmă şi-un băţ verde:
Lăcomia lui îl pierde.

Şi-un novice chiar îl prinde,
Când o undiţă întinde:
Lăcomia nu-i dă pace,
Fi'ndcă-i prădător vorace.

Carnea-i albă şi gustoasă,
Rafinată, delicioasă
Şi, cum ştie orişicine,
Are oase doar puţine.

E un peşte minunat,
Orişicum e consumat,
Peşte senzaţional,
Păstrăvul e un regal:

Ca gustare ‒ afumat,
Ori zacuscă, marinat ‒,
Borş gătit cu dibăcie,
Să-l mănânci îndat te-mbie;

O grozavă saramură
Care se topeşte-n gură,
Cu mujdei de usturoi,
Cum se face pe la noi;

O plachie cu de toate,
Ca în cartea de bucate;
Ostropel călugăresc,
Sau gătit în stil crăiesc,

Cum se face-n Bucovina,
De ţi-ai da pe el chenzina;
La cuptor în fel de fel,
Cu legume, pătrunjel;

Fript, grătar ‒ cu garnitură,
Cu-n vin alb ca udătură:
Tămâioasă românească,
Riesling, Xeres, o Fetească,

Chardonnay, un Muscatel,
Sauvignon, un Ottonel,
Un Furmint, Pinot, Mustoasă,
Un Aligoté, o Grasă

De Pietroasa sau Cotnari,
Mult cântată de stihari.

Felurile de mai sus
Se servesc, cum am mai spus,
Toate cu mămăliguţă,
Cum o face-a mea măicuţă;

Toate sunt atât de bune
Că, vă spun cu-afecţiune:
De ce mânci, ai mai mânca,
De ce bei, tot ai mai bea.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconfort Marx

Ajunsu-mi-a istoria în gât

şi nu-i mâncarea preferată

şi ca un porc o duc pe rât

- mizerie de altădată -

Şi nu-i mâncarea preferată

carnea de albatros e inutilă

doar sânii cei zglobii de fată

iar mă fac să plâng de milă

Carnea de albatros e inutilă

dar ca un porc o duc pe rât

confortul meu această silă

ajunsu-mi-a istoria în gât

Dar nu-i mâncarea preferată

iubito pe lista mea de plată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (31 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!