Vocea tăcerii

Paşii amintirii murmură a şarpe
Formă-ncolăcită în clopotul din deal,
Nisipul se face cenuşă-n clepsidre
Şi fuge cu vocea furtunii din val.

Pâinea de iarbă satură corbii
În sângele-mproşcat la vedere,
Celebrăm cuvinte în torţe tocite,
Vocea se-ngroaşă, devine tăcere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul care aparţine civilizaţiei vestice nu mai reprezintă vocea tribului, ci vocea individualităţii sale. E un punct de vedere foarte îngust.

citat din Aharon Appelfeld
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Orbit de vocea dorinţei
Nu eşti conştient că Preaiubitul
Trăieşte în adâncul inimii tale.
Opreşte gălăgia
Şi vei auzi vocea Lui
În tăcere.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă auzi o vocea în interiorul tău care-ţi spune "nu poţi picta", atunci pictează cu orice preţ şi vocea va fi redusă la tăcere.

citat clasic din Vincent Van Gogh
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de poveste

Vocea ei searbădă este
Şi respiră rar, încet,
Mama-i carte de poveste
De-amintiri şi de regret.

Paşii şi-i mişcă din greu,
O susţin de subţioară,
Gândul ei la Dumnezeu
Are aripi, în vis zboară.

Anii grei şi-i prinde-n frunze
Ce se sprijină de vânt,
Sunt pictaţi pe buburuze
Cu aripile-n pământ.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de fapt, nu este "a omului": vocea este a sufletului. Sufletele noastre au voce. Nu am ştiut asta. Nu am ştiut, am crezut că vocea este omenească, dar nu! Vocea este Divină.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cei care nu reuşesc să îşi urmeze vocaţia, vocea socială cu convenţiile ei se aude mai tare decât vocea interioară. Vocea grupului, a turmei, este lege.

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea ta

mi-a plăcut cândva vocea ta
şi gura dulce care o scotea
şi aerul pe care-l expira
vocea ta
mi-a plăcut să o sorb, s-o şi, orb,
ah, s-o sărut
mi-a plăcut vocea ta
mi-a plăcut

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de soprană: Am primit sarcini grele!
Vocea de bas: Noi securizăm frontiera dintre viaţă şi moarte!
Vocea de soprană: Emigraţia celor vii a depăşit orice aşteptare!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul, poetul în particular, este întotdeauna un anarhist în cel mai bun sens al cuvântului. El trebuie să asculte numai chemarea ce se înalţă în el din trei voci: vocea morţii, cu toate prevestirile sale, vocea dragostei şi vocea artei.

citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adolescenţă

Lansează Cupidon săgeţi,
Şi tinerii sunt mari de-acuma;
Se-ngroaşă vocea la băieţi.
(La fete se îngroaşă gluma!)

epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mi iubirea din vocea uitării

Iartă-mi iubirea din vocea uitării,
Macin adânc neliniştea în mine,
Praful timpului arde-n suspine
În pragul tocit de amintirea zării.

S-aud jelind cuvintele scrâşnite
Unde se ascund imaginile noi,
Sângele prelins amestecă-n noroi
Lacrimile din rărunchi pornite.

Haina rătăcirii-i plină de bazoane,
Aerisiri din ţărnă devin indecente
În presupuşii sâni de amazoane.

Moartea învăluie căi adiacente,
Pe fruntea iubirii curg broboane
Uitate aiurea-n nelinişti concrete!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventar

Sub frăgezimea melancoliei
Clopotul face inventarul
Pe unde pasărea neagră
Poartă cântarul.

Pe talerul debarcaderului
Îşi uită liniştea
Harul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e mormântul lui Bălcescu?

Fiecare bob de grâu din ţara mea e rodit din
Bălcescu.
Fiecare fir de praf din ţara mea se numeşte
Bălcescu.
Zâmbetul lui luceşte în fiecare atom de lumină,
Vocea lui Bălcescu murmură în Dunăre, în Argeş,
în Olt, în Prut.
Plămânii lui sunt găuriţi de fiecare picătură a
ploii de toamnă.
Inima lui nunteşte cu-a lumii mireasă.
Şi renaşte în fiecare fir de iarbă primăvăratecă,
Soarele şi Luna îi tot ţin cununa.
Munţii cădelniţează şi azi pentru vânzătorul de
ciuture,
Păsările-i cântă-mpreună cu Iancu,
Stelele sunt aprinse din speranţele lui.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de iarbă

Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, ţărancă.

Cu trupul ei hrăneşte
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbeşte Ioana D'Arc.

Nimeni nu priveşte,
Ochii au ţărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.

Liniştea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.

Aşa-i mama, ţăranca
Munceşte sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Creşte grâul sfânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul anafurei

În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind peşte în râu
Cu nadă din turtă din soare.

Cerşetorii pun inima-n palmă
Şi primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalţă din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.

Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănţică,
Un rege se înalţă dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.

Oamenii sub crucea de lumină
Îşi învelesc iubirea în credinţă,
Anafura e cer din marea tină –
Când e gustată cu-a inimii dorinţă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stânca şi primirea îmbrăţişării

Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioşii merg tiptil
S-o îmbrăţişeze.

Vocea ei urcă în clopotniţe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieţii în valuri.

Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătuşate...

Stânca fulgeră
În săgeţile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă şi flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâşnetului.

Zbaterea mea
Lăcrimând
S-aşează în genunchi
Şi devin stâncă.

Şi mă-ntreb:
Pe care parte a ei
Schitul îmi primeşte îmbrăţişarea?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea valurilor

Vocea valurilor nu încetează niciodată.
Vocea valurilor revine, se tot repetă.
Doar cântece vechi? Asta e tot ce ştie marea?
Doar viguroase, vechi cântece?
Asta-i tot?
Vocea valurilor revine, se tot repetă

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la Catedrală

Sună clopotul la Catedrală,
Stau în genunchi şi murmură încet
Enoriaşii cu chipuri de ascet;
Ruga le răsună în cupolă.

Cu acorduri fine de violă,
Îngână ei un cântecel discret;
Sună clopotul la Catedrală,
Stau în genunchi şi murmură încet.

Chiar dacă gestul pare desuet,
Importanţa lui este vitală,
Pentru noi toţi şi pentru tineret,
Ce păstrăm Credinţa ancestrală.

Sună clopotul la Catedrală...

rondel de Ioan Friciu din Inedita (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini

Imaginea e o torţă aprinsă,
Buzele-s balsam de iubire
Când faptele au vocea stinsă,
Sărutul este rodul de-mplinire.

Gerul iernii coase la ferestre
Visul ochilor sculptând în gând
Scene care-n primăveri albastre
Vor înţărca aripile, zburând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!