Vocea tăcerii
Pașii amintirii murmură a șarpe
Formă-ncolăcită în clopotul din deal,
Nisipul se face cenușă-n clepsidre
Și fuge cu vocea furtunii din val.
Pâinea de iarbă satură corbii
În sângele-mproșcat la vedere,
Celebrăm cuvinte în torțe tocite,
Vocea se-ngroașă, devine tăcere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.