Gustul anafurei
În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind pește în râu
Cu nadă din turtă din soare.
Cerșetorii pun inima-n palmă
Și primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalță din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.
Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănțică,
Un rege se înalță dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.
Oamenii sub crucea de lumină
Își învelesc iubirea în credință,
Anafura e cer din marea tină
Când e gustată cu-a inimii dorință.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.