Băi!
Băi, țara vă-i ca și vândută
Și prime luați de murături
Toți ce-i cu palma nebătută,
Manifestanți... de înjurături!
Băi, țara-i toată o hârtoapă
Și porcul vi-l tăiați din primă,
Orbi vă săpând, orbește, groapă,
Uitând că tot trăiți din crimă!
Băi, țara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paște
Și nu vă paște gând c-afară
Fugind munciții, gol se naște!
Băi, pute țara de putoare,
Ce vrem ca alții să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!
Băi, țara este fără spor
De-un car de ani și tot luați sporuri,
Până ce-o fi "mall"-un decor,
Ca altădată plin, cu... goluri!
Băi, tot crăpăm și nu vin alții
În loc, că școala-i discotecă;
Plină cu ai noștri, premianții...
De lemn, ce-l cred... bibliotecă!
Băi, cum ca draci, munciți afară
Și nu opt ore -ăi de muncă-
Și-n țară doar furați, comoară
Crezând-o a voastră... Neam de... șuncă!
Băi, v-ați făcut religioși,
Făcând calendar onomastic,
Sărbătorind în păcătoși
Și sfinții... din butoi de plastic!
Băi, vă luați la orice un spor,
Ca din butoiul fără fund!
Vă tăiați craca sub picior,
Vă războind vizi, furibund!...
... Băi, știți, o lume vă privește
Și voi îi faceți analize...
Ca ombilice atot terestre,
Trăind pe spatele-i, des,... crize!
Băi, ca să fiți la fel, s-aveți,
Faceți profesii din conștiință;
Nu doar femei, de frumuseți,
Că lumea-i plină... de-așa știință!...
Băi, umpleți țara de palate,
Din bani cinstiți faceți mașini
Și străzi... fiți sarea din bucate!
La codrii, le fiți leac, rășini!
Băi, învățați să respectați
Democrație și contracte,
Nu doar când luați... și atunci când dați!
Nedrepți, orbiți de cataracte!
Băi, nu sunt alții vinovați;
Voi și copii, ce-i creșteți iară
Din neamuri dezrădăcinați...
Fiți moșii... ce ne-au lăsat țară!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre învățătură
- poezii despre știință
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre premii
Citate similare
A venit în miez de noapte Zamolxis
A venit în miez de noapte, Zamolxis ca să ne spună,
Că nu ne mai este frate. Nu mai suntem împreună.
Politica ne-a despărțit, averile ne-au învrăjbit.
Nu mai avem zile bune. Ne-am împrăștiat prin lume.
"Săracii daco-romani, ați rămas de-acum orfani.
Dacia vostră bogată, de toată lumea-i furată.
Rusia vă dă târcoale, Europa vostră doarme.
Pe voi, cei rămași în țară, care n-ați plecat afară,
Sărăcia vă sugrumă, țara nu vă mai e mumă.
Singuri sunteți vinovați, pentru tot ce îndurați.
De ce nu vă adunați și-împreună să luptați,
Pentru țară, pentru neam, pentru frunza de pe ram?
Sufletul în mine plânge, când văd cum vă pierdeți neamul.
Inima rău mi se frânge, când văd cum vă duce valul.
Unde-i Dacia străbună? Unde-i patria română?
Neam de daci și de romani, ca să nu mai fiți sărmani
Treziți-vă din amorțire și faceți din nou unire.
Cu Burebista, Decebal, să formați puternic val.
Să faceți pace în Carpați, o veșnicie să fiți frați.
Să fiți voi Mircea și Mihai, stăpâni pe al țării plai.
Din cenușă să renască, țara vostră rmânească".
Și ne-a mai spus Zamolxis că:
"Dacia-Felix de altădată, în România Mare schimbată,
Să rămână-n veci unită, de glorie acoperită".
poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre zile
- poezii despre unire
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.
Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.
Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.
Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.
Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre iarnă, poezii despre îngeri, poezii despre școală, poezii despre vânt sau poezii despre viitor
Legiferați bestii
La patru ace, încostumați
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marți ori miercurea,
Neam de cățea, de jagardea...
În lanț să fiți legiferați!
Scrobiți și-n gât încravatați,
Țanțoși, trecând cu leșul zilei,
În dispreț privind poporul milei
În țara mitei, șpăgii, pilei...
În foc pieriți legiferați!
Mă jur, cu-ai mei, popor de frați,
Să vă blestem și pe copii,
Să putreziți cu toți de vii...
Doar ochi deschiși și sângerii
Să-i aveți hoit... legiferați!
Canalii, să vă îmbuibați,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,
Că neamurile-mi luați de proaste
Și credeți tot ce-s, îs ale voastre...
În ștreang, să fiți legiferați!
Doctori, în șpăgi școlarizați,
Profesori, ascunși proxeneți,
De bogății pe viață beți,
Ce țară vindeți, precupeți...
Vă scuip, parșivi legiferați!
Fără conștiință, scelerați
Până și moarte să pretindeți
Și suflet de român să vindeți,
Păduri, spitale să aprindeți...
Moartea să vi-o legiferați!...
De viață... oricum handicapați!
Și-n stradă, de popor lăsați,
El va renaște iar cămine,
C-au mâini și creier, ca și mine
Și, mamă, țară ni-s divine...
Pe dracu să-l legiferați!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre medicină, poezii despre mamă, poezii despre draci, poezii despre zâmbet sau poezii despre roșu
Mă jur, foc să vă ardă!!!
Mă jur să vă blestem, pungași,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Lași,
Să-mi cereți de pomană!
Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveți noi urmași...
Să-i aveți morților de vii
Doar leș, în țeapă trași!
Mă jur să n-aveți nici mormânt,
Străbunii dezgropați
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliți, scuipați!
Mă jur, voi proștii în fruntea țării,
S-ajungeți blestemați
De-ai voștri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveți fârtați!
Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiți de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!
Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiți linșați de vii,
S-aveți știutul cum e greu
Când îți cerșesc copii!
Mă jur să muriți sfârtecați
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveți parte să scăpați
Pân' ce n-o fi dreptate!
Mă jur spitalu' s-aveți morgă
La tot ce-aveți familii,
Și ploșnițele s-aveți ciorbă...
Pe șobolani vigilii!
Mă jur, curve ce sunteți, hoți,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloți
Pe gură, să vă îndoape!
Mă jur și pielea să vă întind,
Să vă prăjiți la Soare,
Să rageți când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălțare!
Mă jur să n-aveți bucurii,
Doar să urlați durere
De popor, sfâșiați de vii,
În haite de plăcere!
Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o țară, neam anume
De-al vostru vorbitor!
Mă jur nici mâine s-apucați,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiți pe străzi împielițați,
Să fiți Urgia a Șaptea!
Mă jur să vă luați singuri viața,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineața,
S-o avem iar noroc!!!
Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o țară ce-amărăsc
Ai voștri... Voi barbari!
Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toți,
Să pieriți hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOȚI!!!
Cu toți prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoți...
*PS
Jurați-vă odat' cu mine,
Popor nedeslușit,
Că singur doar vă faceți bine
Din cinste, onor... citit!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre însănătoșire, poezii despre tată, poezii despre sfințenie sau poezii despre prostie
Umblați în neprihănire
Să nu vă vorbiți de rău
De azi unii dar pe alții
Ci ascultați de Dumnezeu
Să-i fiți robi doar Lui mereu
Cetățeni ai sfintei nații
Să nu fiți gata de ceartă
ci-n sfințenie trăiți
fiți cu inima curată
ascultând de Sfântul Tată
voi copiii Lui să fiți
De aceea cumpătați
Să trăiți viața sfântă
De aici toți surori și frați
Căci voi toți ați fost chemați
Să intrați în cer la nuntă
Fiți de azi plini de blândețe
Blânzi fiind și ascultători
Ale Domnului povețe
Trăiți-le cu tandrețe
De Cuvânt împlinitori
Umblați în neprihănire
Pe toți oamenii-i iubiți
De sărac să aveți știre
trăind doar cu mulțumire
frați ai Domnului să fiți
pentru orice lucru bun
să fiți gata orișicând
căutând al păcii drum
răi să nu fiți dar nicicum
ci-aveți duhu în voi blând
o comoară de iubire
să fiți dar aici mereu
subjugând a voastră fire
dar trăind cu mulțumire
pentru al vostru Dumnezeu
fiți lumină din lumină
împletind în voi iubirea
fără pată fără vină
ca pe brațe să vă țină
Cel ce e neprihănirea
Blânzi curați plini de credință
Viața voastră s-o trăiți
De har plini și biruință
A voastră de azi ființă
Lui Hristos s-o dăruiți
El ne este foc și cale
Adevăr și-n veci lumină
Îi cântăm dar osanale
Glorie măririi Sale
El în juru-i să ne țină
Elim 01-12-2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre curățenie, poezii despre știri, poezii despre vorbire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
S.O.S. țara mea!
Vreau să vorbesc de țara mea;
O mână de pământ sfințit
Ce mi-am lăsat, fugar cinstit,
Că n-am vrut, să-mi bat joc de ea.
E țara unde cinstea moare;
Căci nu mai sunt părinți s-o aibă
-Plecați de timp, sleiți de treabă
Ei ce-o credeau nemuritoare.
E țara unde cartea moare
Pe rafturi de biblioteci
Între coperți, de piele, reci...
Citite de bibliotecare.
E țara unde breasla moare
Cu diplome fără de școală
Și dascăli ce predau morală,
Titluri... pe bani la orișicare.
E țara unde cultul moare
Cu preoți ce cultivă luatul
Uitând pe veci binevolatul;
Avizi de plăți de-nmormântare.
E țara unde "prostul" moare;
Cel ce-i nevinovat, victimă,
E pedepsit lipsit de vină,
Iar crima-i o bună purtare.
E țara unde viața moare
În spitale transformate-n morgă
Cu medici specialiști-n vorbă
Și șpaga lor amețitoare.
E țara unde român moare,
Că n-are bani, nici să mai nască...
Țiganii, se-nmulțesc în gașcă
Și fură ca să-și facă stare.
E țara unde unde visu-mi moare
Și m-am născut pe timp de vis;
Educat, fără compromis...
Și moartea ei profund mă doare.
E țara unde totul moare,
Cu pușcării drept experiență...
De n-ai partid, n-ai existență...
Hoți, delatorii au onoare.
Viața mi-aș da, s-aibă progres
Țărâna -ce la alții-i praf-
De Stea... de-un cinematograf
Unde-mi joc rol de S. O. S.!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre biblioteci sau poezii despre țări
Țara mea!...
Țara mea de mine scrisă
Și de tine și de alții,
Nu a fost deloc omisă
Și în sila și cu-ovații;
Țara mea cu bune, rele,
Ea rămâne țara mea,
Cu cârmacii e mai "grele"
Și cu "boala" de manea!...
Țara mea este chiar miezul
Europei erudite,
Am lăsat în spate crezul
Manualelor prostite...
Țara mea este o artă
Iar eu, arta o iubesc,
Nu mă duc la alții-n poartă
Pentru-o pâine să cerșesc;
Țara mea e lăudată
Și în stânga și în dreapta,
Dar nu se mai vede-odată
Să dea mâna și cu fapta...
Toată lumea vrea schimbare
Să le fie bine iară,
Dar cine să o facă oare
Dacă nu uniți ca țară!...
Eu, de-acu vă las în pace,
Nu vreau să vă plictisesc,
Țara mea în mine zace
D'acia... eu o trăiesc!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre pâine, poezii despre patrie, poezii despre pace, poezii despre mâini sau poezii despre manele
Odă Femeii
Să fiți frumoase
Să fiți sănătoase,
Să fiți iubite
Să fiți fericite.
Să aveți puterea,
De a trece cu vederea,
Și de a ierta
Tot ce vă face viața grea.
Dar și:
Să fiți iubitoare,
Și ocrotitoare,
De ai voștri copii
Și bune soții.
S-aveți suflet cald,
Să-i iubiți cu drag
Peai voștri părinți
Să-i faceți fericiți.
Să fiți drăgăstoase,
Și să fiți voioase,
S-aveți în priviri
Flori de trandafiri.
S-aveți glas duios,
Dulce și frumos,
Susur de izvor
Îngânând ușor.
Caldă melodie
Cum ți-ar placea ție
Azi ca să asculți...
poezie de Mariana Simionescu (7 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre fericire, poezii despre căsătorie, poezii despre trandafiri, poezii despre sănătate sau poezii despre soție
Cerere în pretenții
Cum s-o plăti, cum oare,
necesitatea, stare
de-a fi cinstiți normali,
când alții-s criminali
și mame, tați, copii
stau nopți pe străzi, veghii
la bunul plac de-un monstru
incult, cu-averea-i rostu'
și-alți doi, scârnavi valeți,
ce n-au-ndeajuns găleți,
împart doar vorbe goale
și-și vor și-alți, pușlamale
să fie liberi, toți
în hora lor de hoți...
Ne amenință ce vine,
că ală, tu și mine,
n-om mai avea pretenții,
c-ai lor -proști, repetenții-
în loc de sârg, servicii,
ne-or fi sudalme, bicii,
scuipatul din ghișeu
și pumnul să-ți ia leu
și, nu oricât, un pol...
te vrea otreapă, gol,
să-i dai tot ce mai ai
-cu legea-n mână, scai-
să nu mai scapi în veci
de sărăcii, poteci,
să-ți iei din nou căruță
să-ți duci la târg drăguță,
cum și străbunii au fost...
că lor, ce-i neam... e-un prost!
Nu văd, ce tineri culți,
cu fete, mame... mulți
din case în prag de seară
vă strigă-n ger de-afară
că sunteți mizerabili
în gând, abominabili
în fapt, niște putori
ce țara o vreți comori,
doar pentru voi, o pleavă
ce dramă ne-o vreți gravă...
să pierd onoare-n lume,
la țară spurcați nume
să vă detest, canalii,
să vă fim noi șacalii
de ne-ațâțați... la sânge
pedepsele vom strânge
să ne plătiți rușine
și, popor să se-nchine
să fiți mai rău ca el,
să-i suportați măcel...
de-nvățături, nu moarte,
că vă vrem parte, parte
s-aveți de furt și crimă...
Să știți... ce e victimă!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre rușine sau poezii despre noapte
Răbufnire
Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?
Vă îngroziți de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin "nevinovați" în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?
V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-și zic, de averi tentante!
V-au făcut "stat", plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!
Nu vedeți, orbi, cum Premier de-un fund de țară
Plânge de dor pe-un infractor că-l vrea "afară",
În loc poporul să-l slujească, el cel furat,
Să-și "strângă inima"; că-i condamnat nevinovat?
Chiar de-s plecat mi-e iris lacrimi pe ecrane
Pierzându-mi timp, că-s în zadar, Marin, Ioane;
Chiar dacă spun să vă luați soarta-n mâini muncite,
Să fiți pe străzi strigând "vrem alții, minți citite!"!
Ah, ce-aș mai sta să împărtășesc cum văd eu țara,
Dar nu citiți, sau și mai rău întindeți gheara
Să-mi sugrumați glas pur ce strigă, vă vrea bine...
Că "știți voi tot, n-aveți nevoie de alți ca mine!"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție, poezii despre tuns, poezii despre sfaturi, poezii despre prim-ministru sau poezii despre plâns
Vom învinge prin Hristos
Iubiți-vă unii pe alții
Așa cum v-am iubit Eu
Cetățenii sfintei nații
Să fiți azi prin Dumnezeu
Și umblați în sfințenie
Trăind harul și iubirea
Sfântă viața să vă fie
Urmărind neprihănirea
Fiți lumină din Lumină
Împlinind Cuvântul Sfânt
Să umblați fără de vină
Viața-ntreagă pe pământ
Împletiți mereu cântarea
Cu Adevărul Sfânt și viu
S-aveți parte de-ndurarea
Domnului și mai târziu
În iubirea Lui Hristos
Voi să creșteți azi cu toții
Să-mpliniți aici frumos
Tot ce-i scris în sulul Cărții
Umnblați dar cu multă grijă
Sfinți să fiți azi în Sion
Ființa dar plină de milă
Dați-i-o l-al vostru Domn
Celui ce e Pâinea vie
Și Adevărul scump și sfânt
Să vă ia în veșnicie
Atunci de pe acest pământ
Trăiți dar prin îndurare
Pentru cel sărac lipsit
Ca Domnul din încercare
Să vă scape negreșit
În lumina învierii
Voi luptați-vă mereu
Cu ispitele-ncercării
Să fiți fii de Dumnezeu
În smerenie-mplinți
Toți Cuvântul și Scriptura
Fii ai Tatălui să fiți
Mereu sfințiți-vă făptura
Ca să fiți toți o lumină
Pentru Mielul răstignit
Fără pată fără vină
Domnul cum v-a rânduit
Dați-vă toată silința
Să-mpliniți Domnul ce vrea
Unind fapta cu credința
Culminând cu dragostea
Deci iubiți-vă mereu
Unii pe alții ca Hristos
Biruind dar pe cel rău
Cu suflet victorios
Voi prin Duhul dar umblați
Răstignind puterea firii
În picioare ca să stați
Pe treptele amăgirii
Căci Hristos vă este stâncă
Și o piatră de ajutor
Prin puterea Lui adâncă
El dă viață în popor
Fiți lumină din Lumina
Lui Isus în veșnicie
Să vă-ndrume-ntodeauna
Dăruindu-vă din Pâinea Vie
Luați azi scutul credinței
Și încinși cu adevărul
S-aveți sorții biruinței
Căci Hristos ne este Domnul
Vom învinge prin Hristos
Intrând toți în veșnicie
Mirele victorios
Pe veci stâncă să vă fie
Căci în El ne vrem zidiți
Alergând spre biruință
Să fim oameni împliniți
Toți având sfânta credință
Fie-i slavă Lui Hristos
Mielului ce ne-a chemat
Să-i slujim de aici de jos
Dându-i sufletul curat
30-10-2021 măn.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștinism, poezii despre victorie, poezii despre oi sau poezii despre Iisus Hristos

Țara mea
Țara mea e limba noastră,
Munții dacilor și Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.
Țara mea e limba-n care
Scriu și sufăr și vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alții o tocmesc.
Țara mea nu-i doar scursura
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Țara mea e mult mai mare.
Țara mea-s tata și mama
Și copiii. Vă implor,
Înjurați, dar țineți seama:
Nu mă înjurați de dor,
De morminte, de Luceafăr sau de Pasărea Măiastră;
Înjurați, vă rog, doar țara celor de-njurat și-a voastră!
poezie de Marius Robu din Degeaba (10 iulie 2011)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre munți, poezii despre limba maternă sau poezii despre copilărie
Împărtășit Paște
Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăși naște
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paște.
Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aș cunoaște,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paște.
Din tot ce mi-aș dori și mie
Cu gând măcar c-așa renaște
Speranța, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paște.
Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caște,
Să mă simțiți alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paște.
Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaște,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paște.
Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaște,
Sunt ușor suflet plin de dor
Și eu, un stol... Ce v-aduc Paște.
Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaște,
Să nu uitați e trecător
C-un spirit cast... Anual Paște.
Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt și moaște,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paște.
Din tot ce și Hristos trăita
Și a îndurat făr' să demaște,
Să învățați că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paște...
Din tot ce lume a tot iertat,
Înțelegerea de-a recunoaște,
Mă luați zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paște!
Reînviu, sunt viu într-atâtea aștre...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre înfrângere
Toți, prezumați
De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,
Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceți planuri de hoții, sau să stați într-o flecăreală
Și, vă școliți să reușiți, că nu puteți fără de școală.
Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, să trăiți bine
Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă să ia vieți încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciți voi o viață și vă alegeți doar cu ura
Că nu faceți mai mult, să dați, să spună că tot ei vă dau...
Ăi de se tolănesc de grași și grei în buzunare stau.
Cum oare, de greșiți vreodată, pentru nimicuri luați bulău
Și faceți ani întregi sub gratii că sunteți răul cel mai rău,
Dar că n-aveți mâinile fine, să scrieți cărți nicicând, nescrise,
Rămâneți să spășiți de-a întregul și vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-ați avut apărători, vini s-aveți numai presupuse...
Așa că sunteți voi la legi dovada-unei dreptăți repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democrație,
În care numai mari pungași punga învechită să-și prescrie
Și, rămân toți, după o vacanță în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...
Atât duium, ce le aparține, că n-au fost probe cum l-au luat...
Să știi Ioane, tu Mărie... Ei-s "prezumat nevinovat!"?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre păianjeni sau poezii despre procurori
Șah la rege
Popor, v-ați pervertit, cu minți spălate
Vă plângeți zilnic, nici nu știți ce vreți!
De voi depinde totul și puteți!
Nimic nu faceți, ca s-aveți dreptate...
V-ați chinuit - c-ați vrut - în comunism,
Plângeați pe Rege, România Mare,
Lui Ceaușescu i-ați cerut plecare...
V-ați păcălit cu "intervenționism".
Sunteți unici în gustul de omor
Asasinând stăpân ca de-obicei.
Călăii-s deputați, vă conduc ei...
Se îmbracă-n țoale boierești, și-și zic" popor".
Pe Rege-l huiduiți că vă vrea bine
Cu refuz de-adevăr pentru minciună.
Vă conjur să-nvățați calea cea bună
Și nu să faceți Europa de rușine.
Român ne-i regele de când copil,
Cu bunele și rele, ce-a trăit...
Nici nu vă doare pentru cât a pătimit,
Că pentru voi a stat de tânăr în exil.
Nicio ambiție deșartă el nu are,
Doar tată bun dorește să vă fie...
La neam de viță veche vă reînvie!
... Naivi ce sunteți, preferați pierzare.
Trăiți într-o minciună, vă furați,
Vă dezbinați, pentru-alții în partide.
Țara le-o dați, v-au luat-o și-o vor vinde...
Pe vechii, noii comuniști, îi venerați!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre minciună sau poezii despre comunism
Basm de țară
A fost odată, în țara sfântă ce respecta pe moș și babă,
A fost ce-acum sunt doar povești,
Când se învățau puțin istorii de neam silabă cu silabă
Și crez era doar adevăr de voievozi... cinstiri regești.
Și era mândră țara în toate, în straie albe, toată ii
Își purta cinstea în blazon își onora strămoșii drepți.
Cu frica urii se închina și Dumnezei făcea copii...
Se saluta popor pe uliți... și asculta doar de înțelepți.
Era demult, odat' și odată, cuvânt blajin cu mult domol,
Iar munca grea era onoare, cum castul de nevastă-fată...
Doar aprig se curma la rău și viața se dădea obol
Pentru pământu' între uluce... când neam întreg era o armată.
Era iubire pentru neaoș, primire caldă la străin
Și la biserici închinări, pioase în genunchi, umil,
Feciorii își moșteneau părinți, la fel și bun și, cel hain
Să se îndulcească înspre iubire... c-a fost la fel și el copil.
În bătătură avea loc câine și mielu' pentru Paște sfânt,
Iar cumpăna de la fântână dădea gând bun către dreptate...
Și uite am poposit trecutul să vă las gustul să vă încânt
De țara mea, ce-o vreau iubită din nou de voi... posteritate.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iulie 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut sau poezii despre onoare
Modelling-ul este o lume destul de urâtă, complicată, falsă, superficială. Rămâneți cu picioarele pe pământ, evitați orice vicii, munciți cu seriozitate, respectați pe cei din jur, fiți diplomate și nu lăsați pe nimeni să vă umilească sau să vă trateze ca pe niște păpuși fără creier. Când aveți timp, citiți, documentați-vă, fiți inteligente, învățați limba din acea țară și păstrați-vă principii și limite peste care să nu treceți.
citat din Alina Nine
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre timp, citate despre superficialitate, citate despre păpuși, citate despre principii, citate despre picioare, citate despre muncă, citate despre limite sau citate despre lectură

Iubirea nu este niciodată sacrificiu. Ce înțelegeți prin cuvântul sacrificiu? Renunțare? Făcând lucruri pe care nu vreți să le faceți? Eu mă sacrific pentru țara mea, fiindcă îmi iubesc țara. Mă sacrific pentru că îmi iubesc părinții. Asta înțelegeți? Ei bine, este asta iubire? Poate iubirea să existe când vă forțați cu tot dinadinsul să faceți ceva pentru alții? Mă întreb dacă înțelegeți cuvântul sacrificiu. Pentru ce folosiți acest cuvânt? Știți, cuvinte precum răspundere, datorie, sacrificiu sunt cuvinte groaznice.
Krishnamurti în Despre educație. Arta învățării și valoarea vieții
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Krishnamurti despre iubire, citate despre cuvinte, citate despre sacrificiu, citate despre țări, citate despre responsabilitate, citate despre patrie, citate despre existență sau citate de Krishnamurti despre existență
Țara e în noi
Țara este locul unde dorul devine cântec
și lacrima vers de poezie.
Țara e locul unde soarele e zâmbet
și râsetul divină armonie.
Țara e-n susur de izvoare,
și-n cumpăna de la fântână,
Țara e-n glas de privighetoare,
Țara e limba mea, limba româna.
Țara e-n brazii din munți,
Țara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunți
Țara e-n oamenii ei buni și mari.
Țara e-n fluier de cioban
și-n turmele de oi,
Țara e-n tine și-n mine,
Țara e săpată adânc în noi.
Țara e-n dealuri și văi,
e grădina cea mai minunată,
Țara e-n fete frumoase și-n flăcăi,
Țara e eternă, nu moare niciodată.
poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre stejari, poezii despre râs, poezii despre privighetori sau poezii despre muzică
E țara mea!
În țara-n care codrii plâng ades
Și Dunărea îmbrățișează marea,
Se lasă munții către deal, la șes
Unde chindia-ți taie răsuflarea.
În țara-n care toate sunt pe dos,
De unde, nu mai pleacă sărăcia,
Vibrează-n suflet viersul cel duios
Și e prezentă încă, omenia.
E țara mea, cu bune și cu rele
E țara nimănui și-a tuturor,
Și a trecut prin cumpene prea grele
Purtate cu obidă, de popor.
O zi pe an îți suntem datori, țară,
O zi pe an măcar, să te cinstim,
Destul în rest, te facem de ocară
Când pentru alții, din nevoi, spetim.
Mi-e dragă țara asta necăjită
Ce speră că-ntr-o zi va prospera,
Vă jur, oricât aș fi de îndârjită
Am s-o iubesc mereu, e țara mea!
poezie de Adriana Papuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Dunăre