Prostie
Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulțimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...
... dar e și-n școli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...
... a devenit criteriu;
că prostul te numește
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuiește!
... și de-ar fi doar privată,
vreo șansă poate-ar fi;
să stea handicapată
și stearpă de copii...
... dar culmea, e la putere
și pute rău, fetid,
se-mprăștiind pe sfere
cu nume... de partid!
Și-o vorbă veche spune
că-i rău că nu e-n frunte
s-o vezi; o goliciune,
'n tupeu să te înfrunte?!?
Soluția există;
să punem proști la treabă,
lăsându-i cap de listă...
că-s primii de te-ntreabă!...
... iar restul, presupuși,
pretinșii topul genei,
să-i învățăm conduși
de noi... exemplul lenei!?!...
... căci viața de pe margini;
gând, doar filozofie
cu necitite pagini,
abstract... E tot prostie!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.