Unei "frumoase": Nu există femei urâte, ci doar bărbaţi care nu ştiu să aprecieze frumuseţea...

Mare, grasă, lată-n şolduri,
Parcă-i luată de la solduri;
De-o măsori, la ea lăţimea
E mai mare ca-nălţimea.
Iar această başoldină
E un munte de slănină,

Cu picioare scurte, groase,
Aspre, dure şi păroase,
Labe mari la cea gurmandă,
Încălţări doar la comandă
Şi atârnă de-al ei trunchi
Ţâţe mari pân' la genunchi...

E atâta de umflată,
E aşa de gogonată,
Că atuncea când păşeşte
Parcă se rostogoleşte.
Când ea merge, şade vântul,
Se cutremură pământul.

Iar această balabustă,
Un morman de şunci în fustă,
Are-un creier de găină,
Minte ioc sau prea puţină,
Ifose că e savantă,
Deşi este ignorantă.

Este cam oligofrenă,
Are-o gură de balenă,
Ştirbă, fără dinţi în gură,
Chip schimonosit de ură
Şi sprâncenele stufoase,
Cât piciorul meu de groase.

Niciodată nu zâmbeşte,
Gâtul parcă îi lipseşte,
Capu-i e-nfundat în umeri,
Părul rar rapid îl numeri.
Are-o frunte mică,-ngustă,
Vorba aspră, simplă, frustă,

Şi-o bărbie ce-i atârnă,
Nasul mare ca o bârnă,
Iar de gros - cam ca pe mână,
Dar ea crede că-i o zână;
O privire de bovină,
Dar ea crede că-i divină.

De priveşte în oglindă,
Crapă sticla, sare-n grindă
Sfărâmată-n mii de cioburi,
Groaza celor două globuri.
La cât e de graţioasă,
Cum să spui că nu-i frumoasă?!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui criticastru

Critică tot ce-ntâlneşte, fără vrun discernământ,
Tot ce mişcă sau nu mişcă, tot ce este pe pământ.
Dacă s-ar privi-n oglindă, ar vedea că nu-i perfect,
Că mulţime de defecte-"mpodobesc" acest abject:

Că-a lui gură este strâmbă şi că nasu-i mult prea mare,
Că saşie-i e privirea, scăfârlia păr nu are,
Că urechea-i clăpăugă, iar sprâncenele-i lipsesc,
Că-a lui frunte e teşită, ochi porcini, obraz grotesc,

Că bărbia-i e curbată, groasă şi aşa de lată,
Că întrece în lăţime de zăpadă o lopată;
Gâtu-aproape că-i lipseşte, capu-nfipt direct în umeri
Şi-alte-atâtea mii defecte, imposibil să le numeri.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (24 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei hoaşte care vrea să se mărite

De spate-i cocoşată, nu are dinţi în gură,
Iar faţa-i e brăzdată cum e o arătură,
E surdă de-o ureche, privirea-i e saşie,
Şi e aşa uscată de parcă e-o scrumbie.

La mers se poticneşte şi-i tremură o mână,
Îi scârţâie genunchii şi părul parcă-i lână,
Iar ţâţele-i atârnă ca rufa la uscat,
Doar pielea e de ele, că-aproape au secat.

Şi totuşi o furnică ai dragostei fiori,
În pat se zvârcoleşte din seară până-n zori
Şi vrea să se mărite, visează-orgii carnale,
Deşi de-o vreme Moartea îi dă mereu târcoale.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoţ s-o bage-n seamă

Şi să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Şi nervii să-mi consume.

Eu o iubesc, deşi mă seacă
De prea mulţi bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Şi n-aş mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.

Deşi plimbările mă costă,
Că-i scumpă şi benzina,
Mai scap de-o viaţă prea anostă
Şi schimb puţin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau şi mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... maşină?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară nu-i ca o mână căreia să i te potriveşti, în calitate de conducător, ca o mănuşă. Ea are mâini cu degete mai groase, mai subţiri, mai lungi sau mai scurte. Mare năcaz îi, pe acea ţară, dacă are mâini multe prea lungi şi, şi mai mare, dacă conducătorul este "o mână lungă"!

Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum recunoşti un miliardar cu o amantă mult mai tânără chiar decât copiii lui (pamflet)

Ea-i săracă, fără bani
Şi-are douăzeci de ani;
El e putred de bogat,
Da-i bătrân, burtos, guşat.

Ea-i frumoasă, e divină,
El ‒ cu ochi ca de porcină,
Foarte gras, obez, borât
Şi ca dracu' de urât.

Ea-i subţire, balerină,
El e-un munte de slănină;
Ea-i o Venus, Afrodita,
El ‒ Silen, grotesc ca vita.

Ea ‒ mişcare de felină,
El ‒ greoi ca o bovină
Ce e pusă la-ngrăşat ‒
Şi nu prea mai e "bărbat".

Merg ţinându-se de mână
Şi pe plajă, şi la stână,
Şi la munte, şi la mare,
Şi în orice-mprejurare.

Vârsta, însă, se răzbună:
Sex n-au mai făcut de-o lună,
Dar şi-atuncea ‒ ce păcat,
A fost unul scurt, ratat.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (16 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui câine năzdrăvan

Sunt mulţi cei care spun că fiecare câine are-o zi a lui,
Că o pisică are-un număr de vieţi sau altul;
Cum sunt şi unii care cred că homarul este roz,
C-albinele lucrează doar în stupi, unde-şi au şi patul.

Mai sunt şi cei care pretind, puţini, că un anume cal
Are pe cap două cocoaşe şi-n frunte un corn curbat,
Iar un tip care spune,-n glumă, c-o iapă poate face cuib
E la fel de rar ca un măgar roşcat.

În pofida celor spuse, am momentele mele fericite,
Preţuiesc oasele mai mult decât s-ar putea crede
Şi deşi nu apreciez gălbejitul biscuit, la nevoie îl înghit,
Şi-mi mai place să fug după iepuri, să prind pietre.

Dar cea mai mare încântare e să-mi înfig colţii
În pulpa unui juncan grăsun şi delicios;
Iar dacă-i muşc chestiile dintre picioare, un răsfăţ,
Sper că nu mă veţi considera prea vicios.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitorul... şi bârna din propriul ochi

El nu mai vorbeşte de rău, cu păcat,
De când are-o pleoapă ce îi cam atârnă,
Iar celălalt ochi este foarte umflat;
Dar nici nu mai poate... să vadă... vreo bârnă!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2009)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbaţii-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deşi suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ţinuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare
Ia un whisky îl degustă
I se pare-a fi licoare;
Lumea-n juru-i o dezgustă
Iese-afară trecătoare
Se întinde-n gen lăcustă
Pe nisipu-încins la soare...

Mai apoi făcu prinsoare
Cu o tipă la o şustă
Că va sta-îndestulătoare
Dar e damă balabustă;
La bronzat fără-încetare
O decizie injustă
F'indcă soarele la mare
I-a bronzat şi mintea-îngustă...

Prin decizia augustă
Pierdu din vedere, oare?...
Că prin felul ei venustă
Îşi va pierde din splendoare;
Ajungând o zăvăcustă
Planta cea agăţătoare
Cu aspectu-i de locustă
De-aia-i azi rătăcitoare...

Peste plajă nici o boare
Arde soarele pe crustă
Stă şi suferă, o doare
Ba mai mult, simte că-i custă;
Vremea este arzătoare
Şi-a ars corpul fără fustă
Nici nu-şi pune vreo-întrebare
Cu gândirea-i de mangustă...

Intră iar în bar pre/gustă
Dintr-un gin, răcoritoare
Contrar celor din flibustă
Nefiind prea băutoare;
Mersul lent ea şi-l ajustă
Cu mişcări stânjenitoare
Pe-o direcţie îngustă
Şi se vrea... cuceritoare...

Mai târziu, mai pe răcoare
Ea, ce se dădea robustă
Provocând în jur rumoare
Are mersul de lăcustă;
Şi-i trădată de paloare
Rătăcind prin marea pustă
Pe cărări şerpuitoare
Din priviri bărbaţii-o gustă..

Încă se mai crede-augustă
O bronzată călătoare
Cu gândirea ei vetustă
Vrând să ia din bronz şi sare;
Are-o comportare frustă
Nu se plânge că o doare
Şi-arată ca o popustă
De la cap pân' la picioare...

De la cap pân' la picioare
Din priviri bărbaţii-o gustă
Ea se vrea cuceritoare
Cu gândirea-i de mangustă;
De-aia-i azi rătăcitoare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
Pe nisipu-încins la soare
Dezbrăcată-n mini fustă!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pe o bârnă

Priviţi cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis şi absolut
Şi bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;

În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coşul i-au umplut

Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotrivire de caracter

Nevasta lui nu-i o-ncântare;
Nimic nu merge să-i impui...
Şi are-o gură-atât de mare,
Că nu-i nicicum de nasul lui.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invizibil

viaţa invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuţi.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar nişte păpuşi
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viaţa noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
şi strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
şi ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulţi colţi,
mă mir că nu-i orbeşte
pe cei ce poartă doar ură şi laşitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă şi răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
şi ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminţi şi aşteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine valul

neanunţat şi ne duce cu el
în ţările calde cu nisipul auriu
şi rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boţit ca o gură
de babă ştirbă sau de moşneag
care se ţine băţos de toiag
vine valul şi toată lumea aşteaptă
în genunchi să treacă apa în şuviţe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sanatoriu

Ochii îşi ţintesc inexpresivi printre carouri reci de gard
Şi mâinile şi le întind -ai nu ştiu cui- mai mulţi copii;
Mai mici, mai mari, cu palid chip ca din mânjit de-un gros de fard,
Speriaţi privind în juru-le ca-n curţile de puşcării.

Cer bani puţini, pentru un suc sau fum de vis de o ţigară
Şi se lovesc din când în când disimulând o duşmănie
Fără a crâcni chiar dacă doare în frigul, cruntul de afară...
Până ce apare-un gardian... "Iată, iar vine sărăcie!"

Din când în când trec se ţinând în apatie mână-n mână
Cupluri-femei; una matură-n halatul lung de asistentă
Cu mersul ferm preocupată de rolul ce-are de stăpână
Tăcând sau 'n dialog-mister c-o mică, fină adolescentă.

Şi brusc din nevăzut apare din fundul, lungul de alee,
La braţul sigur simulat sub haina-n pluşul greu maron
Un chip de-o zână înfiripată în începutul de femeie
Îşi profilând sublim-suavul ce-i aţintit de-un vârf de pom.

Oh câtă frumuseţe-i este se-ncătuşând într-o privire
Ce-şi pierde perindându-şi-o spre-un orizont de neştiut,
Lăsând ce inimă o vede într-un zvâcnit de-o tresărire
Se aninând de corp splendid cu profil fin... Doar ce-a trecut!

Uimire doar rămâne-n urma care se şterge neînţeleasă
Când dup-un timp târziu apare nesigur, parcă acelaşi cuplu...
Dar gând nu zboară acum; e cap, ce-i greu de păr ce-o apasă
Înfipt în piept în nemişcarea înspre pământu-i de periplu!...

Cu greu răzbate acuma finu-i; doar amintindu-se făptura
Ce stă în spastică-ncruntare neînţeleasă, fără voie,
Egal păşind în sacadat ritm zdruncinându-şi tot, figura
Ca din poem de pe alt tărâm de neuitatul Alan Poe.

Şi aer parcă e-n cutremur şi sol de atât de mult nedrept
Şi mintea sană-i răzvrătită se răzbunând într-un nevrând;
De ce oare-i atâta rău ce doare-n minte, în suflet, piept
Şi Dumnezeu de s-a născut... de ce nu s-a născut mai blând?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tupeu de PSD-eu: "Ştiu bine ce fac şi fac bine ce ştiu", a spus cu tupeu Lucian Şova, ministrul Transporturilor (pamflet)

Nu ştiu minte câtă are;
Minte cu neruşinare:
Eu mă jur pe-a sa chelie,
Că ce face el nu ştie
Şi, mă jur pe părul său,
Că ce face face rău.
Ba mai mult, această loază
Nu doar minte, plagiază,
Şi, cu multă vanitate,
El se crede un Socrate.
După ce că-i agramat,
Şova-i şi neruşinat.

pamflet de George Budoi din Tupeu de PSD-eu (6 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape fabulă

"Prostia are talentul de a fi insistentă" (Albert Camus)
"Spiritul de contradicţie e personalitatea prostului" (G. Călinescu)

Să stăm în pătrăţica noastră
Ar fi un lucru lăudabil!
O cioară crede că-i măiastră...
E trist, hilar, e lamentabil...

Când jalnica ei croncăneală
Se-nvârte ca un bumerang,
Prestaţia-i,(doar o spoială),
O face-a crede c-are "rang".

Nici ea nu se mai recunoaşte!
E "ambetată", "delicată"...
Şi "ghiersuind"(sau gherţoind) pe lângă moaşte,
Cârâie "fin", sofisticată...

Se crede un alb porumbel
Cu glas ca de privighetoare
Şi face tumbe, fel de fel,
Să-şi vândă "geniu"-n lumea mare.

S-ar da şi lebădă-n lighean,
Da-i trebuie-un lighean mai mare,
Să-şi spele fulgii de catran,
Venin, prostie şi-ngâmfare.

O mai ascultă câte-un corb,
Dintr-un reflex spirit de "gaşcă".
Poţi fi nebun dar nu şi orb,
Să-i asculţi falsuri ce împroaşcă.

Dacă o faci, te vei scârbi
Când "diva" vrea să ia acuta,
Cu gâtu-i gros, cu suflet gri.
Deodată, face pe tăcuta.

Se dă răpusă de vreo boală,
(Vreun guturai sau vreo otită)
Şi-ascunde cârâiala-n poală
Şi parcă-i de moroi lovită.

Vai! Cât e lumea de haină!
Nu-i laudă vocea de soi!...
De n-ar fi lume,-ar fi divină,
Aşa că..."toţi sunt nişte boi!"...

N-apreciază al ei glas,
Nu-s pregătiţi şi... nu au clasă!
Tâmpă, se uită pe-un atlas,
Cătând o scenă pe o casă...

Plânge ca surda pe mormânt
Şi are mintea odihnită,
Pentru că are-un singur gând:
Să fie de-un măgar iubită.

Însă măgarul, sufocat,
Nu-i dă deloc apă la moară,
Urechile i le-a-nfundat
Cu lamentările-i de cioară.

Dar orizontu-i limitat
Îi strânge gâtul ca-ntr-un laţ
Şi glasul ei cel "minunat"
Muţeşte... cade moartă-n şanţ...

Stăteam în pătrăţica noastră
Şi ne-ngrijeam de-al nostru-amar,
Când cioara se dădea măiastră,
Îndrăgostită de-un... măgar!

fabulă de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de vară

Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfinţit;
Este linişte divină,
Totul pare adormit.

Din nori luna se arată
Mare şi strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.

Luna-n ceruri se răsfaţă
Ca o zână din poveşti,
Prinsă cu un fir de aţă
De-nălţimile cereşti.

În lumina-i argintie
Liniştea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniştea divină.

Deodată vântul bate,
Mişcând frunzele de plop,
Parcă vrând să ne arate
Cum merg caii în galop.

Sus în deal, la nea Ilie,
Urlă-un câine-n disperare,
C-a uitat la el să vie
Să-i aducă de mâncare.

Mai la vale, nu departe,
Doi cocoşi s-aud cântând,
Anunţând că-i miez de noapte,
Ori că zorii vin curând.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea şi a fi prea bătrân

Mireasa, cu părul alb, vine-ncovoiată pe baston,
Paşii ei şovăitori au mare nevoie de-un susţinător.
Pe-aleea bisericii, zâmbind c-o gură fără dinţi,
Călare pe-un scaun cu rotile, se-apropie mirele-ncetişor.

Ce-i cu acest cuplu de bătrânei, mă întrebi?
Ei, vei afla, cercetând foarte-atent acest caz aparte:
E vorba de-o pereche conservatoare, o speţă specială,
Care-a tot amânat nunta, aranjându-şi viitorul ca la carte.

poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi... mare

Celor ce au picioare scurte
Nu li se face mare curte,
Celor ce au picioare lungi,
Doar mare dacă eşti le-ajungi.

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

poezie clasică de Brantome din Vieţile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este un simplu ceas pe care să-l dai înainte pentru a nu întârzia la întâlnirea cu o nouă iubire. De secundarul inimii atârnă greutatea amintirilor, de limba mică a gurii atârnă greutatea cuvintelor, iar de limba mare a singurătăţii atârnă greutatea umbrei.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!