Lumea aceasta de dincolo de ferestre era acum un colţ de paradis... doar atât.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în pandemie

E vremea când iarăşi, la uşi şi ferestre,
Un cânt ne colindă... un cânt de poveste.
Crăciunul grăbeşte la case-a ajunge,
Dar lumea aceasta suspină şi plânge...

Copii fără daruri primesc doar urări,
Nici nuci, nici colaci nu-s. Colindători,
Îşi cântă-n zadar, după lege iubirea...
Căci e-n pandemie de mult omenirea.

Părinţii n-au de lucru şi sunt datorii,
Gândesc că nu-i sens să mai aibă copii.
Cu ce să-i hrănească, ce speranţe să dea
Când viaţa le este şi aşa mult prea grea?!

Dar iată povestea aceasta acum!
E linişte-n case, e linişte-n drum.
Nici câinii nu latră. I-aude Covidul.
Se-aude departe, departe, colindul...

Când luna se-nalţă pe cer, vor pleca
Se-apropie 11, amenda e grea.
Dar tot or să vină, cu măşti şi mănuşi,
Să cânte-un colind la ferestre şi uşi.
........................................................
Să spargem pahare! Să cânte colindul!
Şi ducă-se dracuʼ la anul Covidul!
Mulţi ani! Sănătate! Petrecere mare!
Speranţe în suflet şi dragoste-n floare!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de viaţă poate nu mai există nimic, nu mai există raţiune, nu mai există vise, ci doar un somn prelung, obositor, lipsit de sens şi de claritate. Şi fiecăruia îi trebuie voinţă, numai atât, pentru a găsi şi a înţelege raţiunea de "a trăi".

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre deschise

O noapte cu vise
Ferestre deschise
S-aude un cor
Un înger trecator
Se uita pe fereastra
Si vede un suflet obosit
Dormind la piept
Cu pasarea maiastra
In zana ea s-a transformat
A luat harpa s-a cantat
Un cantec de iubire
Rasuna-n adormire
S-aude un trecator
Un inger iubitor
Cu harpa cea din vis
El pleaca-n paradis
Si ma trezesc din vis
Si eu iubesc....
Sant tot in paradis
Dar m-am tezit
E doar... un vis!!!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul

Te-ai gândit vreodată?
Existenţa-i noastră-i
Doar un epilog la veşnicie...
Sufletul ne poartă-n lume inexistente
Unde-am curs ca limpezi ape,
Clipele copilăriei...
Zâmbet? Lacrimi de tristeţe?
Toate-n valuri au pierit
Căci în lumea noastră, toate, început au şi sfârşit
Mai apoi, adolescenţa, dulce vis a apărut
Nu credeam ca soarta noastră
Să mai aibă-un început.
-ntr-un trecut-au anii şi se apropie de noi
Bătrâneţea, haine grele cu necazuri şi nevoi
Împânzim amnezici lumea,
Şi la tâmple argintii
Aşteptăm o nouă lume...
Dar aceasta va mai fi?
Ne rămâne doar speranţa, amintirea şi trecutul
Toate trec în lumea asta
Şi rămâne doar mormântul.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să păstrez urma sărutului tău pe nisip
Dar nisipul se scurge ca-ntr-o clepsidră
Printre degetele arcuite de vânt.
Zadarnic raze de soare, spală durerea mea,
Marea izgoneşte în urma-i tot acest paradis
Şi închisă-ntre munţi, îmi trimit ecdel
Dincolo de lume, în universul sălbatic,
Căci te iubesc...

Întoarce-te la locul naşterii tale
Să-ţi îmbrăţişezi clipele rămase singure
În pustiul dintre generaţii.
Azi, tombaticilor umbre ce-mi acoperă trecutul
La oful, al mării calde şi sălbatice, sărutul....
Şi-n vulcani ne-ascund o clipă
Să erup cât mai departe,
Unde nu pătrunde visul,
Acolo, dincolo de moarte
Lacrimă să nu mai fie-n ochii celor ce iubesc
Veşnică adolescentă, paradis, integritate
Umbre şi materie printre clipe minunate.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc în casa cu multe ferestre

Locuiesc într-o inimă
Mă numesc Ionuţ şi-mi place să privesc
În fiecare dimineaţă
Lumea

Cresc
Sunt suflet mare
Acum vreau să iubesc
Îmi întind degetele dincolo de ferestre
Aici toate camerele-s nelocuite
Triste

Câteodată nu pot sta locului
Încerc să zbor
Dar mă lovesc de gratii
Şi visurile dor

Mă trezesc
Locuiesc într-o celulă
Aştept graţierea
Lui Dumnezeu

Îmi amintesc
Locuiam împreună cu Ea
Sub cerul liber

Privesc pereţii
Prind viaţă amintirile rupestre

Locuiesc în casa cu multe ferestre

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna din miezul nopţii

Doamna din miezul noptii
a bătut la poarta Terrei,
a deschis ferestre de continente
şi a pornit să cosească iarbă uscată
nu oboseşte Doamna din miezul nopţii
aleargă-n stânga, aleargă-n dreapta
agitându-şi coasa ca pe un pieptăn
ce descurcă iţele din nopţile triste
ferestrele Pământului larg deschise
nimeni nu se apropie de ele
să vadă ce este dincolo privind prin ferestre
se apropie doar un copil, curios să vadă
ce este dincolo de ferestrele Terrei
privirea-i Lumină îndată,
descoperind puterea din Soare
şi viaţa ce pare paradis în inimi
decorul cum numai basmele vorbesc
se întoarce copilul şi îşi invită părinţii
ei refuză categoric, de teamă de necunoscut
copilul în înger s-a transformat
şi o lacrimă din aur din ochi i-a curs
de bucuria a ceea ce vedea
şi trist că părinţii îl refuză
Doamna din miezul nopţii deschide ferestre
şi Soarele a deschis o fereastră
din care a venit Hristos
acum fereastra Soarelui se deschide
ca să apară un înger pentru poporul său
un fiu dumnezeiesc ce aşează prin poala destinului
din nou omenirea la locul ei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis şi i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca aşternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoaşterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea
Spre a-ţi putea da braţul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învăţăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viaţă, ci şi dincolo de ea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ecranul imens de deasupra noastră se conturau pe un fond cenuşiu, diafan, păsări alunecoase ce împodobeau panorama cu mişcătoare broderii ancestrale. Doar eu puteam înţelege frumuseţea mută a acestui tablou, doar eu vorbeam cu privirile, cu viaţa de dincolo de oameni, cu tainica frumuseţe a lumii aceleia.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căuta ce se ascunde dincolo de pojghiţa de miere, căci vei fi dezamăgit.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare: Nu există medicament mai eficient în lumea aceasta, decât dragostea celor pe care îi iubim, decât relaţionarea şi ataşamentul, afecţiunea şi un zâmbet sau un sărut pe obraz. Fiţi aproape unii de alţii! Iubirea şi familia sunt sfinte!

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre Dumnezeu este atât de lung, încât obosim şi renunţăm, acceptându-ne moartea în spirit şi trup. Dacă am lăsa gândul să vorbească prin fapte, lumea ar fi mai bună şi mai frumoasă...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Plângeam de intensitatea iubirii
Ţi de sentimentul despărţirii de ceva drag.
Te vedeam alergând – fluture de lumină,
Pe prag...
Ştiam că dincolo de fericire
Este zidul de fum
Pe care mă căţăram spre lumină,
Cutându-ţi aripile înmuiate în vis.
Este doar o amintire
Pe care molii sufletului nu au putut-o atinge.
Nu gustul amar a salvat-o
Ci atât de concentratul sentiment al iubirii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

La cât de mult te străduieşti,
Eşti floarea mea de colţ, iubito,
Căci mărăcine de-ai fi fost,
Eu recunosc c-aş fi sfeclit-o.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căuta să vezi ce se ascunde dincolo de pojghiţa de miere, căci vei fi dezamăgit. Trăieşte clipa!

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina urca peste coamele munţilor ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâşiile perforate şi viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Şi acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea departe pentru a mai plânge...

Departe, înt-un colţ de cimitir,
În somn de veci şi ăn singurătate,
Cu poezia vieţii unsă – mir,
Îmi duc durerea trecerii prin moarte.

Iubirea mea s-a prăbuşit... Curând,
Îmi amintesc doar de copilărie,
Sunt ploaie, veşnic adormit plângând,
Cu ploi de crini şi vers de poezie.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta tăcerii

Colţul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra – imn al fertilităţii
Sufletul s-a arcuit şi îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ţi-au irosit fericirea!
De acum alt colţ de pâine şi un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut şi ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulţumită, la poarta sufletului meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeam incoerent, dar aceasta beţie ameţitoare care mă ducea cu ea pe drumurile veşniciei îmi plăcea uneori.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când suferi de lene, aştepţi în zadar să ţi se ofere un strop de speranţă. Aceasta nu poate exista.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!