Prea departe pentru a mai plânge...
Departe, înt-un colț de cimitir,
În somn de veci și ăn singurătate,
Cu poezia vieții unsă mir,
Îmi duc durerea trecerii prin moarte.
Iubirea mea s-a prăbușit... Curând,
Îmi amintesc doar de copilărie,
Sunt ploaie, veșnic adormit plângând,
Cu ploi de crini și vers de poezie.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.