Peste ani, atunci când voi purta liniştit o discuţie cu mine însămi, cu umbrele trecutului meu, eu, viitorul de azi, prezentul de mâine, nefericitul cercetător în măruntaiele timpului, voi deschide poarta amintirilor şi voi zâmbi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mă rătăceam mai mult în arhiva sufletelor adormite, făceam abstracţie de fiinţa reală ce încă sălăşluia în mine şi viaţa lăsa loc trecutului, imaginaţiei, amintirilor, gravând în istoria gândurilor, un roman nescris încă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate doar viitorul va descifra defectele trecutului; până atunci, prezentul stă şi-nghite!

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea amintirilor şi a aşteptărilor este atât de mare, încât pentru majoritatea oamenilor trecutul şi viitorul nu sunt doar la fel de reale că prezentul, ci mult mai reale decât acesta. Prezentul nu poate fi trăit cu bucurie dacă trecutul nu a fost "curăţat" şi viitorul nu străluceşte de promisiuni.

Alan Watts în Înţelepciunea nesiguranţei
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bătrânul deschide poarta amintirilor, năvălesc şi regretele.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezent

Prezentul este timpul când viitorul dă naştere trecutului.

definiţie aforistică de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Timp (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intens nu putem trăi decât prezentul, căci trecutul înseamnă uitare şi viitorul înseamnă necunoscut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub tricolor

Sub tricolor, a-nmugurit iubirea
De neam, de ţară, de pământ, de sat
Se-mbracă iar, ca în răstimpuri ia,
Se-ntorc români de unde au plecat.

Un zvon de primăvară şi de pace,
Aleargă liber pe câmpii de dor,
Modificăm prezentul... Nu încalce
Nici un străin iubirea de popor!

Biserica-şi deschide poarta iară,
Speranţa-n noi din nou a-nmugurit,
În cumpăna fântânii, mulţi aflară
O glăsuire fără de sfârşit

Ce le vorbeşte de strămoşi şi pâine,
De dor de ţară, de părinţi, de prunci...
Veţi fii şi voi copii, părinţi, ca mâine!
Aici străbunii au trudit pe brânci.

Aici izvorul adăpat cu sânge
Ascunde şi istorii şi străbuni,
Aici ne bate inima şi plânge
Lacrimi străbune - inimi de români.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul pur este avansul nesimţit al trecutului care înghite viitorul.

Haruki Murakami în Kafka pe malul mării
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri de vacanţă

abia aştept ziua când
o să învârt cheia în broasca uşii
şi toată casa o să se dea peste cap

aş merge liniştit pe tavan
m-aş împiedica de lustră ca de un papuc uitat
ca de un colţ de covor
aş călca peste urma de ţânţar strivit cu papucul
cu mulţi ani în urmă
aş ajunge în dreptul galeriei
în dreptul căreia aş îngenunchea
& aş şterge acea pată de zugrăveală foarte
foarte uşor

- şi cum o să faci lucrurile
să revină la locul lor? ar răsuna puternic o voce
aproape de mine

- nimic mai simplu.
aş răspunde şi aş zâmbi

aş zâmbi şi aş răspunde

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta a fost ultimul gând pe care l-am mai putut memora... Apoi oboseala a pus stăpânire pe mine şi un somn lung, pustiitor de amintiri, s-a aşezat solemn peste trupul şi gândurile mele. Am îngenunchiat la poarta visării, în braţele celui atât de drag mie...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri...

Între zidurile sufletului
Zac morminte de oase
Îngenunchind de dureri şi angoase.
Zac stele ucise de somnul de veci...
Peste aceste morminte nu ai voie să treci!
Se zbat între ele luminile gândului
Risipit în neant.
Când tu te-ai culcat,
Alte lumi îşi deschid poarta sculptată în zid.
În vidul Universal,
Fericiri ţi se-arată.
Este-o lume de piatră, alunecoasă şi rece,
Un mormânt peste care,
Când te vei trezi, n-ai să mai poţi trece.
Gândul te va purta uneori,
Peste-a timpului vămi,
Acolo unde n-ai curajul să mergi...
Căci pentru tine dincolo de viaţă
E doar moarte... –nţelegi?
Nu vezi ploaia de îngeri
Ce veghează planeta.
Îţi trebui' luneta...
Ne bazăm pe creier şi inimă – cei doi dictatori
Ce ne fură lumina repetat, deseori...
E un trend să te-opreşti
Din a zbura către cer.
Acum doar taci şi asculţi...
Priveşte-ţi copiii desculţi
Şi învaţă-i să zboare!
Ei au nevoie de Soare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele reci ale asfinţitului unei vieţi alunecă cu nesiguranţă peste clipele rămase în urmă, pătând cu neîncredere şi tristeţe mâinele fiecărei zile.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva aruncă în discuţie un cuvânt mare (pe care nu îl ştiu), eu doar îi spun: "Îmi pare rău, dar nu ştiu ce înseamnă asta, poţi, te rog, să explici?" Nu îmi pasă dacă stau la masă cu Preşedintele SUA şi că iau cina, trebuie să fiu eu însămi. Vreau să exersez în fiecare zi ce înseamnă să fiu eu însămi.

citat din Zoe Saldana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonu-i o minune, bun pentru-a comunica,
Dar când ai pitici pe creieri, viaţa este vai de ea.
Fiindcă m-a sunat vecina, aceea de peste stradă
A făcut coviniadei, pentru mâine, o şaradă.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă şă vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

S-a stins lumina în sufletul tău...
Doar un "fluture de lumânare"
Îşi întinde aripile umede de ploaia de sentimente
Ce-ţi cade peste umerii laţi
Să te adâncească-n uitare.
Toată durerea şi suferinţa,
Să clătească rănile trecutului şi...
Să potolească vulcanul de lumini,
lumini ce se scurg de pe bolta îngreunată
De fluturi de aur
A inimii!
Iubirea aceea te apasă,
Este ca o povară...
Dar te complaci, apoi te complici,
Râzând ca un copil
Când atinge cuvintele mamei de-alint...
Ai lăsat fulgerul cunoaşterii
Să penetreze "încheietura vieţii"
Şi acum, din copilul zglobiu,
Ai devenit îndrăgostitul cuminte
Ce se ascunde în el ca un fluture
În umbra luminii...
Noapte bună!
Dimineaţă îmi vei zâmbi, luminându-mi poteca destinului...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vreau

Când vreau să tacă zgomotele
Îmi scot amplificatorul de sunete
Şi mă asigur că nu mai pot auzi
Nici lacrima, nici durerea sfredelind sufletul.
Canalul auditiv este ca un hublou
Ce se deschide spre nicăieri,
Căci acolo este uitarea de lumea din jur.
Ciocanul, scăriţa şi nicovala,
Timpanul şi nervul auditiv
Sunt singurele jucării pe care le recompun
Cu puterea gândului.
Şi atunci pot auz în mine
Dincolo de disperare şi voci...
Atunci îmi pot auzi sufletul
Şi bătăile inimii –
Singura certitudine că exist.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu întrebaţi

Să nu mai întrebaţi de sufletul meu!
Nu vă voi recunoaşte.
Între noi s-au înălţat munţi de ceaţă.
Mă voi reîncarna într-un alt trup
Şi îl voi investi cu forţa visului meu.
Da-ţi-mi înapoi timpul
Şi timpul vă va aparţine!
Chiar dacă voi purta un alt nume aici, pe pământ,
Voi nu veţi cunoaşte
Faptul că mă voi ascunde în el,
Devenind frază divină
Ce acoperă cu sine cenuşa trecutului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cuvinte uitate sau note răvăşite pe partitura universului, bagheta magică a timpului trece peste noi, lăsând urme adânci.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!