Cu cât mă rătăceam mai mult în arhiva sufletelor adormite, făceam abstracţie de fiinţa reală ce încă sălăşluia în mine şi viaţa lăsa loc trecutului, imaginaţiei, amintirilor, gravând în istoria gândurilor, un roman nescris încă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste ani, atunci când voi purta liniştit o discuţie cu mine însămi, cu umbrele trecutului meu, eu, viitorul de azi, prezentul de mâine, nefericitul cercetător în măruntaiele timpului, voi deschide poarta amintirilor şi voi zâmbi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul meu

... eşti cel mai pur poem, încă nescris
abia-nceput
deşi am ajuns la capăt de abis
şi de trecut

eşti cel mai pur poem, încă nescris
doar suferit
deşi iubirea nu-i un manuscris -
eu am iubit

eşti cel mai pur poem, încă nescris
poemul meu
deşi mai stărui prin crâmpeiele de vis
te uit mereu...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul

Se vede în zare, ca o lampă de foc
Un vulcan, gravând
Pe lava abia răcită urmele
Sufletelor rătăcite, plângând, suspinând...
Se spulberă cenuşa lor în fiecare atom
Pierzându-se liniştea
În vuiet de valuri încinse, până dispare...
Apoi tăcere... tăcere...
Până ce ploaia, spală-ne cu lacrimile ei,
În zeci de anotimpuri, umbrele urmelor rămase vii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai rămas

A mai rămas
doar o cupă din fericirea
care nu va mai fi dincolo de fiinţa mea.
Ard de dorinţă să o ţin în mine,
de teamă să nu o pierd într-o clipă
de uitare sau de rătăcire...
Când nu voi mai fi,
doar crângul copilăriei
va mai vorbi în graiul florilor
iar scrinul amintirilor
va mai păstra încă
papirusul unei umbre
parfumată cu fericirea uscată
de dincolo de fiinţă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu val, să pier printre firele de nisip, să mă pot ascunde de mine, în infintul din care am venit... Dar nu pot... Refuzul meu de a fi ce nu sunt – o carte deschisă, încă nescrisă – e veşnica luptă de a fi autor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate făpturile pe care le-am iubit sunt zidite în mine până la Judecata de Apoi. Iar motivul pentru care le-am iubit este că ele existau în mine încă de mult, cu mult înainte ca înţelegerea să dea seamă.

Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeţii
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria, această menţiune a trecutului, este arhiva grăitoare a omenirii. Uneori, timpurile noastre de azi se regăsesc în timpurile de ieri, dar produsele de bază al istoriei sunt evenimentele măreţe: Faptele mari săvârşite de înaintaşi mântuiesc neamul.

Camelia Opriţa (9 aprilie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste şi ură

Toţi m-au urât
Pentru că i-am iubit.
Ori poate nu am ştiut să-i iubesc...
I-am sufocat cu iubirea mea pură.
Iertare! Nu mă pot împăca
Cu mine, cu voi...
Nu pot trăi în minciună!
Trebuie să plângă unul din noi...
Şi acela sunt eu –
Umbra trecutului
Ignorată de prezent,
În modul cel mai decent...
Sunt doar rămăşiţa unei vieţi
Trăite-n zadar.
Nu mă salvaţi!
Şi nu-mi plângeţi cu vânturi şi ploi!
Nu voi repeta istoria iar!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsător...

Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabuşesc munţii de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniştea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii –
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foşneşte în suflet –
Teamă şi urlet.
Toate mă dor! Şi mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsător...

Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabuşesc munţii de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniştea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii –
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foşneşte în suflet –
Teamă şi urlet.
Toate mă dor! Şi mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă visez cu tine

Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub paşi pietre în rânduri
Cum înţeapă din pământ.

Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ţi strâng clipele din gând.

Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Dimineţile sunt pline
Doar de mine prin odăi.

Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.

Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbaţi bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua amintirilor...

Îmi beau cafeau amintirilor în pace,
În mijlocul naturii verde, vii,
Cu ochii mijiţi spre răsărit de soare,
Nu sunt la mare,
Ci în râu de munte rece,
Stau pe un pietroi secular,
Iar limpezimea apei agitate,
peste picioare îmi trece
Ca timpul neînfrânat..

Cafeau amintirilor e încă caldă
Şi glasuri vii de ieri o însotesc,
Le-aud parcă ar fi aievea lângă mine
Şi recunoscătoare sunt
Pentru rostul lor sfânt
Ce abia acum îl preţuiesc,
Căci n-am ştiut s-o fac la timp.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Sub marea cerului senin de vară,
Ce în concerte vii şi-acuma mă răsfaţă,
Retina de mi se ofileşte...
Tot văd tablourile de altădată
Căci mintea încă nu mi-e obosită
Şi amintirile în rime defilează.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Împărtăşind frumosul, utilul
Şi comicul vieţii cu cei dragi,
De straje e tot soarele de-atunci,
Ce cald mă mângâia pe creştet,
La micile şi marile secrete,
Părtaşe fiind şi Luna în nopţile adânci.

Îmi beau cafeaua amintirilor cu drag,
Chiar dacă am avut şi clipe nedorite...
Încerc să nu mi le aduc aminte,
Căci sufletul râvneşte creştineşte
Pentru viitorul plin de speranţe în larg,
Căci viaţa pământeană e plină de dorinţe.

Nu vreau cafeaua amintirilor răcită!
Vreau să o duc călduţă spre înalt.

poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De bine... de mine

Nu vreau să mor de foame peste ani,
Foamea e-n glandă, dar de-o fi să mor,
Dacă de colivă nu am bani,
Vă voi lăsa un bun conducător.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bezmetici

Încă nu am înţeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..

Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri şi de vise.

Încă suntem la-nceput
făcând paşi spre a cunoaşte,
încă multe-s de făcut
a-nţelege toate aste.

Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu ştim să iubim
şi ne este gândul cleric.

Încă moartea sperie
şi puţine ştim de dânsa,
încă nu ştim tot ce e
în mărirea neatinsă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în suflet cu găleata

A plouat atât de mult că mi-au răsărit florile
Pe straturile de celule
În care am plantat dragostea.
Încă plouă cu lacrimi, cu fluturi şi îngeri, cu stele şi dor.
Îmi curăţ tihna de întunecare, apoi în tăcere adorm

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram un iepuraş analitic, într-o pălărie matematică a cărei umbră tremura încă te teama unui egal.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

subconştient

Subconştientul este sediul emoţiilor, arhiva amintirilor voastre.

definiţie clasică de Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupa amintirilor...

Caut lupa amintirilor
În sertarul copilăriei prăfuit
De cuvinte şi vise.
Nu îmi mai amintesc unde mi-am pus
Tocul aşteptărilor.
În zadar scormonesc! Vechituri, amintiri şi tăcere
Mă apasă pe umerii
Încărcaţi de omăt.
Din vinul zburdălniciei, nu mai pot să mă-mbăt.
Dă-mi mâna ta osoasă şi grea!
Pe umărul aducerii-aminte
Nu bate vântul,
Nici râu de lacrimi nu curge.
Acolo e cerul senin
Şi viaţa mai dulce.
Împarte cu sufletul meu
Felia de cer şi dă-mi sărutarea tăcerii,
Să pot dormii liniştită
Pe altarul durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul? Necrolog încă nescris!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciodată nu am plecat
din străfundurile inimii
unde te-am iubit pentru prima oară
cu tot ce era al meu,
nebănuind că
din acea noapte
te voi sculpta
în mine
ca pe un Poem încă nescris...

Nici că
te voi iubi fără aer în plămâni
de teamă
să nu te pierd...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!