Cu cât mă rătăceam mai mult în arhiva sufletelor adormite, făceam abstracție de ființa reală ce încă sălășluia în mine și viața lăsa loc trecutului, imaginaț...
Cu cât mă rătăceam mai mult în arhiva sufletelor adormite, făceam abstracție de ființa reală ce încă sălășluia în mine și viața lăsa loc trecutului, imaginației, amintirilor, gravând în istoria gândurilor, un roman nescris încă.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.