Cafeaua amintirilor...

Îmi beau cafeau amintirilor în pace,
În mijlocul naturii verde, vii,
Cu ochii mijiţi spre răsărit de soare,
Nu sunt la mare,
Ci în râu de munte rece,
Stau pe un pietroi secular,
Iar limpezimea apei agitate,
peste picioare îmi trece
Ca timpul neînfrânat..

Cafeau amintirilor e încă caldă
Şi glasuri vii de ieri o însotesc,
Le-aud parcă ar fi aievea lângă mine
Şi recunoscătoare sunt
Pentru rostul lor sfânt
Ce abia acum îl preţuiesc,
Căci n-am ştiut s-o fac la timp.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Sub marea cerului senin de vară,
Ce în concerte vii şi-acuma mă răsfaţă,
Retina de mi se ofileşte...
Tot văd tablourile de altădată
Căci mintea încă nu mi-e obosită
Şi amintirile în rime defilează.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Împărtăşind frumosul, utilul
Şi comicul vieţii cu cei dragi,
De straje e tot soarele de-atunci,
Ce cald mă mângâia pe creştet,
La micile şi marile secrete,
Părtaşe fiind şi Luna în nopţile adânci.

Îmi beau cafeaua amintirilor cu drag,
Chiar dacă am avut şi clipe nedorite...
Încerc să nu mi le aduc aminte,
Căci sufletul râvneşte creştineşte
Pentru viitorul plin de speranţe în larg,
Căci viaţa pământeană e plină de dorinţe.

Nu vreau cafeaua amintirilor răcită!
Vreau să o duc călduţă spre înalt.

poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor
atins autumnal,
aureolă albă
arzând accidental;

Adâncul amintirilor
agale-alunecând,
amurg agrest
amăgiri alungând.

Amintiri aromate
aleargă. Acasă,
amintirea Aniţei-
aromă aleasă.

poezie de Radu Băeş din manuscris (11 martie 2017), traducere de Radu Baes
Adăugat de Radu Baes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

Am aşteptat, cu sufletul la gură,
s-apară dimineaţa, la cafeaua
ce-a devenit, de-atâta timp, damblaua
‘n-a Fecebook-ului mare aventură.

Ea n-a venit, eu mi-am aprins ţigara
şi mi-am băut cafeaua cu tristeţe
privind în gol sau printre cerculeţe
de fum cu o aromă de curara.

Mă mai uitam prin câte o postare,
dădeam şi câte-un like de alintare,
căci eu vedeam pe desktop chipul muzei,

c-un zâmbet dulce,-ascuns în colţul buzei,
ce parcă îmi spunea, în locul scuzei,
"Iubitule, beau ceai de anghinare"

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

Beau
cafeaua
de
dimineaţă
din
mâinile
tale
făcute
căuş

Are
mirosul
tău

Are
gustul
tău

A
tras
dulceaţa
corpului
tău

O
beau
şi-mi
pare
nectar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

Sunt melancolic, vreau – nu vreau,
Când văd ce greu trăiesc săracii
Şi beau şi beau şi beau şi beau,
De parcă mă apucă... dacii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cu mine şi cu... mine

Sunt doar cu mine şi cu... mine
Şi marea îmi e prea departe,
Se zbuciumă în valuri surde
Ca mine în singurătate,

Se simte rătăcind o boare
De apă rece şi sărată,
Mă calcă peste adormire,
Sunt mult mai singură de-odată.

Caimacul aburind în ceaşcă
Mă cheamă să-i sărut sorbind,
Aromele... şi-a lui otravă...
Şi singur-o privesc gândind...

Privesc rotundul de la ceaşcă,
Îmi place, ne-am împrietenit,
Ne întâlnim... şi vânt şi ceaţă,
Ne povestim şi ne zâmbim.

Cu toarta doar puţin curbată,
Ceşcuţa stă pe masa mea,
Parcă şopteşte împăcată:
,, Mai toarnă din ibric şi bea!"

Şi torn, şi beau cafeaua dulce,
Îmi beau singurătatea mea
Şi marea, marea îmi aduce
Chemarea ei, privirea ta...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În firuirea timpului

În oglinda timpului, tâmple cărunte s-arată
Făcând perimetrul clipei să pară o ghipură,
Dar trecutul freamătă cu bucurie alterată
Accentuând un evantai de nostalgie pură.

Rememorându-mă din timpul petrecut,
Când melancolice, când furtunoase precum
Marea în care sunt pe veci ancorat de trecut,
Amintirile mă-ntăresc pentru momentul,, acum".

Îmbrăţişând răsăritul albastru, infinit şi cinetic
Şi sfidând trecerea anotimpurilor prin cutezanţă,
Vreau să trăiesc amurgul amintirilor mai frenetic
Vindecând prin tendenţa sufletului edenica speranţă.

În acest conglomerat de viaţă multivalent,
Cu tot ce-i real omenesc, am concrescut;
Dar în ochii amintirilor şi numai prin prezent,
Găsi-voi formula ce leagă viitorul de trecut.

Doar străbătând calea prezentului la pas,
Voi reuşi să-nţeleg de unde-am plecat,
Cum am ajuns la actualul loc de popas
În drumul spre următorul loc de descălecat.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua amară

Mi-aş dori să mai bem o cafea
Fără zahăr, cum îţi plăcea ţie,
Să-mi ghiceşti viitorul în ea,
Şi să râdem de orice prostie

Mi-ar plăcea să te ştiu liniştită,
Fără griji sau angoase deşarte,
Dar cafeaua e deja răcită,
Fără gust, fiindcă tu eşti departe

Mi-ar plăcea să mai bem o cafea,
Nu-i a nimănui treabă cât face,
Fără tine degeaba o beau,
Bre, mămică, odihneşte în pace!

poezie de Teodor Burnar din Nu voi fi niciodată ce vreţi (Editura Scrisul Românesc) (iunie 2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place...

Îmi place să mă trezesc cu soarele în faţă,
Şi lui Dumnezeu să –i mulţumesc pentru tot,
Ca într-o prefaţă a operei de viaţă.

Îmi place să mânânc bine şi de toate,
Sunt o gurmandă înfometată de lucruri bune,
Măreţe, de pace şi dreptate.

Îmi place să străbat cărările naturii,
Din vârf de munte până în vale
Şi ochilor să le ofer frumosul, plin de încântare.

Îmi place să-mi beau cafeaua dimineaţa
Pe un bolovan scăldat în razele de soare,
În mijlocul unui râu cu valuri mici, ca viaţa trecătoare.

Îmi place să-mi adap setea la gură de izvoare,
Iar trupul să mi-l spăl în cascade zgomotoase, reci,
Cu incantaţii, de binecuvântare.

Îmi place muzica cerului plin de ciripitoare,
Ce au inspirat marii artiştii ai lumii,
Nimic din întâmplare, pentru încântare.

Îmi plac hainele la modă, mai mult să le privesc,
Dar sincer, mă atrage un trening lejer,
Pentru capriciile mele, copilăreşti.

Îmi plac călătoriile alături de oameni cu spirit frumos,
Iar glumele spuse lângă un foc zdravăn
Să fie descântat cu un vin Rose, pentru sufletul setos.

Îmi place să citesc o carte bună,
Cocoţată în vârful patului cu dicţionarul alături,
Să decodific ce nu am învăţat şi ce încă nu ştiu.

Îmi plac toate florile din lume şi din jurul meu,
Ce bucură sufletul omenesc cu parfumul lor natural,
Şi în şoaptă să le vorbesc.

Îmi place să iubesc, şi să fiu iubită,
Dar nu prea am noroc la acest măreţ tupeu...
Probabil n-am firea potrivită, m-am resemnat, dar greu.

Îmi place viaţa la nebunie!
Acest miraculos dar divin,
Asta sunt eu, nu mai puţin.

Libertatea m-a curtat mereu,
Binecuvântată să fie!

poezie de Valeria Mahok (26 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret psihic

nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopţii blândă
îmi beau cafeaua şi mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.

nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinţii din biserici
dar lumini destramă timpul anost
şi sfidează iadul cu demoni numerici.

nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac aşa cum sunt suflet candriu
ştiu că n-am să-mi ies nicicând din fire.

nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniştea mea murmură pe zefire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezit cu foame

de viaţă în coşmarul toamnei
beau cafeaua rece în faţa
televizorului care ne spune
misterul ordonanţelor la energie
ţigara o aprind să ridic poluarea
mă gândesc să-mi anunţ vecinii
delatori prin vocaţie la colţul
blocului unde un bişon lasă
semne olfactive pentru căţele
cafeaua călâie mă înviorează încet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt responsabilă pentru nimic din ceea ce spun înainte să-mi beau cafeaua.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ruinele timpului, amprentele amintirilor sunt nemuritoare.

Valeria Mahok (29 mai 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac tot ce pot pentru ca lumea să fie un loc mai fericit. Azi îmi beau cafeaua.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe masă arde o lumânare,
Liniştea-i asurzitoare...
Cafeaua mi s-a răcit de mult,
Eu cuget la ce-am fost o dată,
Si la ceea ce azi sunt,
Si oftez adânc, oftez prelung,
Căci viaţa este un moft prea scump,
Si trece ca un vis de vară.

Valeria Mahok (3 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica

beau cafeaua dintr-o ceaşcă albă...
prin toarta ei ondulată
trece nimicul,
un du-te-vino continuu
peste toate anotimpurile
iar eu,
stîngace cum sunt,
încerc să prind cu vârful degetelor
numai un fulg de nea,
numai un mugur plăpând,
numai o ploaie de vară,
numai o frunză ruginie,
numai un bob de zaţ
din alte o mie...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupa amintirilor...

Caut lupa amintirilor
În sertarul copilăriei prăfuit
De cuvinte şi vise.
Nu îmi mai amintesc unde mi-am pus
Tocul aşteptărilor.
În zadar scormonesc! Vechituri, amintiri şi tăcere
Mă apasă pe umerii
Încărcaţi de omăt.
Din vinul zburdălniciei, nu mai pot să mă-mbăt.
Dă-mi mâna ta osoasă şi grea!
Pe umărul aducerii-aminte
Nu bate vântul,
Nici râu de lacrimi nu curge.
Acolo e cerul senin
Şi viaţa mai dulce.
Împarte cu sufletul meu
Felia de cer şi dă-mi sărutarea tăcerii,
Să pot dormii liniştită
Pe altarul durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Mi-am pus într-un felinar curajul
Şi l-am aprins cu scânteia lucidităţii
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.

Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Şi am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.

Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu uşa încă deschisă
Dureros de plină cu suferinţele mele
Foste dorinţe vii.

La uşă se îmbulzeau alte dorinţe
Arzând să intre şi să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenţei glaciale.

Te-am privit şi mi-ai părut obosită
Să te lupţi mereu cu dorinţele mele
Şi tristă în sufletul meu să fii închisă
Fără de voia ta.

Te-am prins de mână şi te-am scos afară
În timp ce dorinţele mele veneau năvală
Urlând după tine şi luptându-se cu mine
În urma ta.

Şi ţi-am strigat Fugi! Nu mă aştepta
Încearcă să te ajungi pe tine însuţi
Cu toţi si toate ce-s ale tale acum
În lumea ta.

Am să rămân să îmi ucid dorinţele
Să le închid în camera suferinţelor
Şi să-ti aşez imaginea în praful amintirilor
Din lumea mea.

poezie de Daniel Uritu (februarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Şi m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Şi tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îţi merge bine?
Nu-ţi este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Şi plouă tare afară,
În casă, liniştea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Şi sufletul, tare mă doare,
Că nu eşti lângă mine.

Mi-e tare foame, şi-aş mânca,
Dar n-am cu cine împărţi mâncarea,
Şi mi se pune iarăşi,
Noduri mari în gât,
Şi plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viaţa e pustie,
În casă, lipseşte gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Şi mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viaţa, şi nu o preţuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Şi câţi, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toţi,
Şi câtă tăcere după a ta moarte.
Acum pluteşte în casă,
Liniştea, şi umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Şi false stări de bine.

poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!