Daniko mergea agale, fără să se grăbească, purta un costum elegant, ușor, de vară, de culoarea untului. Trecea pe lângă piscina pustie, cu șezlonguri goale. ...
Daniko mergea agale, fără să se grăbească, purta un costum elegant, ușor, de vară, de culoarea untului. Trecea pe lângă piscina pustie, cu șezlonguri goale. Privea aceste locuri pustii, "fără femei goale, indivizi cheflii, nelipsiți în asemenea spații"; de obicei un domeniu ca al Andradei, o casă ca a ei este populată cu tot felul de personaje, la ea era pustiu. Parcul plin de flori, erau singurele ființe care-l populau, o lume vegetală explozivă, un fel de grădină a Edenului. "Eu, dacă nu am 5-6 oameni în casă, pe lângă mine, mă plictisesc, să fie acolo... prieteni, iubite, colegi, ceva personaje" se gândea Daniko. Șirul gândurilor analitice i-a fost întrerupt de apariția în fața lui a grădinii cu foișor.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Hagianu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.