Andrada se ridică grăbită de pe canapea şi părăseşte foişorul. În acel moment sesizează prezenţa lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoţea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu şapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaştri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o maşinărie de luptă, lângă el se simte în siguranţă. Bărbatul îşi face apariţia, parcă răsărise din pământ. O însoţeşte tăcut.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o uşă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care ştia că este Marck, fără să poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada piveşte atentă un monitor, părul ei lung, şaten, cârlionţat, este prins la spate cu o eşarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleaşi nuanţe pastel.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marck şi Andrada se îndreaptă spre locuinţa profesorului. La vederea celor doi tineri, profesorul Costa râde încântat. Era cocoţat pe o scară pentru a putea ajunge la ultimul rând de butoane a unui panou de comandă, plin de computere. Marck a trecut într-o încăpere alăturată, după ce i-a adresat un salut scurt bătrânului, lăsându-i pe cei doi singuri, cu studiile lor. În glasul piţigăiat şi peltic al bătrânului cercetător se simte afecţiunea pentru fată.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straniu, Andrada părea protejată de un glob de cristal. Era intangibilă fizic, dar şi mental. Doar Marck era prin preajma ei permanent, fără să-i stea în cale, era o prezenţă nevăzută, discretă, o umbră. Când îl întreba dacă e bine, dacă are nevoie de ceva, Marck răspundea mereu "Nu am nevoie de nimic, sunt fericit alături de dumneavoastră".

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata nu ar putea să precizeze unde stătuse ascuns Marck, era maestru în camuflaj, tehnici de luptă, arte marţiale etc. Merg în laborator, unde Andrada rămâne mai multe ore. Acolo timpul şi spaţiul nu mai aveau sens, dispăreau, tânăra uită de tot. Se concentrează numai asupra studiului, se pierde printre experimente, până când vocea lui Marck o trezeşte la realitate, anunţând-o că e timpul să meargă la profesorul Costa.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrada este împreună cu tatăl ei în grădina casei lor, în unul din puţinele momente, pe care nu şi le petrece în laborator. Discută relaxaţi despre ultimele experimente şi rezultatele la care reuşiseră să ajungă. Sunt aşezaţi pe o canapea confortabilă din foişorul de lemn, înconjurat de arbuşti de genul Hydrangea, hortensia care este înflorită toată vara, cu inflorescenţele ei mari, asemănătoare unor bulgări de flori catifelate, ciclamen şi turcoaz.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniko ştia că o găsea de obicei pe Andrada în foişor, citind, înnconjurată de cărţi, de manuscrise, sau în laborator, experimentând tot felul de formule. Tânărul medic era înalt, brunet, cu ochi negri, părul uşor ondulat, cu bucle care-i cădeau pe fruntea înaltă. Fluiera o melodie la modă, avea un aer distrat, neatent chiar; era doar o aparenţă.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel moment, mintea profesorului Costa s-a oprit, nu mai aleargă, se concentrează numai asupra acelui subiect. Nu se mai gândeşte la altceva, nu mai socoteşte, nu mai analizează, se gândeşte numai la Andrada, este îngrijorat pentru ea.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lucrul acela din mine...

Când
lucrul acela în mine
este mai mare decât mine,
el se potriveşte în mine
şi mă completează;
când
lucrul acela în mine
este mai mic decât mine,
mă răscoleşte
şi mă face să-mi iau zborul
liberă;
când
lucrul acela în mine
este egal cu mine,
eu nu sunt echivalentă cu el în aceeaşi proporţie;
iar când
mă părăseşte,
şi se pare că-o face permanent,
chiar şi atunci
mai este încă
în mine –
cu siguranţă.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de praf şi caniculă

La vârsta adolescenţei
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg şiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
şi lăsat să putrezească
pe duşumeaua călduţă din lemn
a inocenţei urmează
zile de praf şi caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul este artist, femeia este Arta însăşi: bărbatul este sculptor, femeia este Sculptura; bărbatul este pictor, femeia este Pictura; bărbatul este istoric, femeia este Istoria; bărbatul este compozitor, femeia este Muzica; bărbatul este coregraf, femeia este Dansul; bărbatul este dramaturg, femeia este Comedia, Drama şi Tragedia; bărbatul este poet, femeia este însăşi Poezia.

George Budoi (1 martie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

familie

Familia este prezenţa esenţială, acel ceva care nu te părăseşte niciodată, chiar dacă constaţi că trebuie să o părăseşti.

definiţie de Bill Buford
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când imprevizibilul îşi face apariţia printr-o situatie negativă, nu dispera, nimic nu este la întâmplare, cu siguranţă vor fi şi urmări pozitive. Balanţa vieţii va cântări la un moment dat faptele, iar legea compensaţiei îşi va face apariţia prin imprevizibil, sau previzibil.

aforism de Ovidiu Kerekes (3 septembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta cu trecutul nu este o lupta corp la corp. Viitorul învinge prin aceea ca înghite trecutul în întregime. Dacă lasă ceva pe dinafară, este pierdut.

Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar odată cu moartea acestui corp, sunt eu mort? Sunt eu corpul? Corpul acesta este inert şi tăcut. Dar simt întreaga forţă a personalităţii mele şi chiar vocea "Eu-lui" înăuntrul meu, separată de corp. Deci sunt Spiritul ce transcende corpul.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât reflectăm mai mult, cu atât rămânem mai convinşi că sufletul, departe de a trebui să fie deosebit de corp, nu este decât acest corp însuşi, privit din punctul de vedere al unora din funcţiile sale, sau a unor moduri de a fi şi de a acţiona de care el este capabil, atât timp cât se bucură de viaţă.

Baronul d'Holbach în Sistemul naturii (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa este o aură de încredere, că este singur, fără să fie încrezut. Clasa nu are nimic de-a face cu banii. Clasa nu fuge speriată. Este auto-disciplină şi încredere în sine. Este un anumit tip de siguranţă care vine din dovada că poţi întâlni viaţa.

citat din Ann Landers
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei frumoase

Tindeau la mâna ei bărbaţi
Cu corp atletic, minunaţi,
Dar bătrânul o atrase
Posedând un corp de case!

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este corpul. Noi suntem minte. Corpul este minte. Tot ceea ce avem în minte, se reflectă în corp. Orice manifestare mentală are o replică sau un ecou, exact ca la un cutremur, în corp. Dacă gândim că suntem trişti, dacă apare un gând de tristeţe în capul nostru, automat corpul se înmoaie, devenim trişti. De astfel, la polul opus, dacă suntem fericiţi, corpul capătă energie. deci, orice manifestare de natură mentală se reflectă în corp şi invers. Dacă corpul este foarte obosit, mintea recepţionează mesajul şi comunică şi ea într-un anumit fel.

Paul Avram în Despre corp, gânduri şi minte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se cuvine să comentăm această noţiune de timp frumos. Este înalt şi blond şi are ochii albaştri. Nu trebuie să ne fie teamă să recunoaştem: e din rasa ariană. Iată încă un semn de nazificare a minţilor.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua căreia îi acordaţi atâta importanţă este cea a naşterii corpului vostru şi de atunci voi aţi considerat că sunteţi corpul. Doar ceea ce exista deja înainte de apariţia corpului va putea rămâne după dispariţia corpului şi a elementelor. Iar înainte de sfârşitul acestui corp, în acea ultimă zi, chiar şi amintirea existenţei de până atunci va dispărea. Aşadar, ceea ce se petrece între apariţia şi dispariţia corpului este doar o grămadă de amintiri; tot ceea ce aţi acumulat nu-i decât amuzament. Toate acestea nu există decât în memorie şi vor dispărea.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!