Ultima dorinţă

Înecatul a murit
în gând
c-o sabie imaginară
de care dorea
să se agaţe.
Şi-ar fi vrut să-şi aibă
ambele palme tăiate
şi acel tăiş să-l poarte
talisman...

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorea să vadă caltaboşul desprins de nas. Şi aşa se trezi bietul om cu caltaboşul pe un blid de pe masă. Şi dacă tăietorul şi nevasta lui nu s-au plimbat cu o caleaşcă aurită şi nici nu s-au îmbrăcat în mătăsuri şi satin, cel puţin s-au ales cu un caltaboş pe cinste, un caltaboş pe care orice om şi-ar dori să-l aibă la cină.

finalul de la povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convinge femeia

cu chip urât să-l lase în pace
să nu-i mai aducă trandafirii
cultivaţi de ea şi să nu vorbească
cu vântul despre refuzul lui
nu vrea să-i atingă rănile adânci

dorea să convingă femeia aceea
că operele de artă pot fi urâte
şi-ar fi trist s-o alunge din librării
în fiecare zi ea revenea cu trandafiri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă eminesciană

Aş vrea să-l văd pe Eminescu-n pantaloni scurţi, dezinvolt
Zâmbind la soare fără gânduri, doar desfătându-se pe-un câmp
Mijind de flori printre prieteni veniţi de pe la Ieşi, din Olt,
Să-şi guste un' la altul glume pe-un dialog... de limbă strâmb.

... Să-şi uite datul de titan, să-şi lase frâu liber de geniu
Eliberat în imoral, să-şi pună suflet la bătaie,
Să-şi vindece maladul trup, să salte alături-n nou mileniu
Cu plete-n vânt, să soarbă izul de fericire... Un şpriţ să-ndoaie...

Să-şi lase timpul pentru hrana de zi cu zi, să-i fie dor
De tot ce şi-ar fi vrut să aibă; s-asculte muza în cantate
Se depănând în vise limpezi, să-şi umple suflet de amor
Fără suspin, fără trădare... Ştiindu-se o eternitate.

Ce dor îmi este să-l ating, să-i pipăi fizic, gând, speranţe,
Să stau -cum paparazzi, nopţi- să-i fiu străjer din altă lume,
Să pot să-i fac din munca mea buchet de sute de vacanţe...
Doar să respir acelaşi aer, s-ascult când e chemat pe nume...

Ce mult aş da să-i spun... Mihaie, să suim dealul cu catrinţi
Că vine şi Ion lu' Creangă, al lu' Coşbuc... şi-i plin de fete
Se pogorând dintre Luceferi pe uliţe cu alai de prinţi
Ne petrecând cu flori de tei, albastre, brune sau brunete...

Mi-e dor, repet, de-un Eminescu de trup şi purtător de suflet,
De simţuri, zâmbet, poate râs... de pielea dogorind dorinţi;
L-aş vrea un pieton de rând, să-l văd păşind ca-n vis de umblet...
Oricum ades l-ating pe umeri şi-i spun... că-s duhul scos din minţi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiunea pe care nu ai respectat-o e un nor fără ploaie, o sabie fără tăiş, un pom fără rod.

Zahiri din Samarcand în Cartea celor şapte viziri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă doreşte mai puţin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferenţa aceasta, şi poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-şi poată iubi atunci singurătatea, să-şi făgăduiască şi să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditaţie, care nu se împlineau niciodată. Cunoaşte de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezeşte atunci când aştepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze.

Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Adăugat de gaby410bad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuile nu au nevoie de sca­une.

citat din Vasile Dâncu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul

Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-şi caute norocul

În jurul lui se învârte
şi se toceşte lumea.

Iată pe dealuri clăile de fân-
cuşme uriaşe de neînvinşi haiduci.

Aici mi-e patria
şi ale copilăriei
picioare desculţe
ce-au sângerat prin mirişti...

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul Răspunderii

1
Unul ar fi vrut să are
Şi să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Şi de-atunci n-a mai arat

Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-şi crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul... Nu l-a mai crescut

Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
Şi de-atunci n-a mai zburat.

Unul ar fi vrut să cânte
Cântul paşnicelor munci,
Dar l-au frânt obuze frânte;
Unul ar fi vrut să cânte,
Nu a mai cântat de-atunci.

Unul ar fi vrut să crească
Unul ar fi vrut să are
Unul ar fi vrut să cânte
Unul ar fi vrut să zboare!

Vreau să-mi cresc cântecul meu!
Vreau să-mi ar cântecul meu!
Vreau să-mi cânt cântecul meu!
Vreau să-mi zbor cântecul meu!

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura trebuia să-l doteze pe invidios cu guşă de pelican, să-şi poarte mai uşor veninul.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îşi face apariţia un gând fără gânditor, acesta ar putea fi un "gând vagabond", un gând care să nu aibă numele şi adresa proprietarului asupra lui sau un "gând sălbatic".

citat din Wilfred Bion
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina se opri în cartierul în care locuia profesorul Ullmann, în parcarea de lângă bloc. Dan coborî, îngândurat, străduindu-se să-şi dea seama cum era mai bine să-i spună Ameliei noutăţile aflate în cursul întrevederii pe care o avusese cu decanul. Nici nu-şi văzu vecinii, care-l salutaseră. Totuşi, auzindu-le glasul, le răspunse absent, mecanic. Nu dorea să pară înfumurat, pentru că nu era. Dar în acel moment era prea absorbit de gândurile sale; spera ca vecinii să-l înţeleagă şi să nu-l catalogheze drept grandoman. Tot îngândurat, de abia reuşi să deschidă uşa apartamentului, după câteva clipe, în care nici nu găsea cheia...

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşine

Cât timp cuţitul nu va
Tăia acest creier, bucată
Verzuie de mucava
Nicicând de idei vizitată,

(El, însă, ar trebui
Să-şi taie urechile, ambele,
Nasul şi buzele, şi
Să-şi jertfească şi gambele!)

Cât timp, aşadar, n-o să-i intre
Cuţitul în cap ca să-l taie,
Şi-un foc n-o să-i ardă în vintre,
Şi pietrele n-au să-l jupoaie,

Copilul ăsta barbar
Nu trebuie să înceteze,
Nicio clipită măcar,
Să-nşele şi să trădeze

Şi să împută văzduhul
Ca un motan din Munţii Stâncoşi.
- Când o să-şi dea, însă, duhul,
Rostiţi totuşi o rugă, pioşi!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.

citat clasic din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea: o sabie ascuţită pe toate părţile şi la ambele capete. Face rău tuturor.

Cornel Stelian Popa (1 februarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A redus vorbirea

la cântec şi naviga de nu se vedea
pe corăbii de hârtie albă scrisă
cu tot felul de poezii făcute-n vis
când luna călărea un nor nărăvaş
cânta la fiecare cuvânt şi când cerea
un sărut se punea pe cântat
credea că e o binecuvântare
la început stătea lângă cer şi pretindea
o vină imaginară ce rodea privirea lui
apoi s-a învelit în frunze pieritoare
şi pătura de stele era deasupra
cânta ca un greiere când dorea
să vorbească cu mâinile
care îl mângâiau noapte de noapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îi expirase cardul
de nevoi personale

nicăieri nu găsea credit

nu îşi dorea mare lucru

nici genţi vuitton
nici măcar o curea de la gucci

prefera nişte opinci
din piele de porc
ce i-ar fi oblojit rana din tălpi
o traistă din păr de cal
pe care s-o poarte cumva
pe inimă şi şold

o frânghie îşi dorea
ţesută din bucata de cer
şi setea pietrelor

să cumpere o arcă
vroia femeia
să nască fără de preţ
alte molcome duhuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, Dan se trezise, dintr-o dată, din unul singur, în doi; ba chiar trei, cu motanul său. Şi se simţea oarecum responsabil de tot ceea ce i se întâmpla Elvirei. Ea nu-i cerea nimic, însă el simţea că ar avea datoria de a o proteja. Şi nu dorea să dea greş. Avea de gând să reuşească, să-şi îndeplinească această nouă misiune. În plus, parcă era mai bine astfel. De ce să continue să fie mereu singur? Părea plăcut să aibă încă un suflet lângă el. Mai ales când sufletul respectiv putea fi asociat cu un chip drăgălaş ca al Elvirei.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut o reclamă care a vândut nu de două, nici de trei ori ci de 19.5 ori mai mult decât alta. Ambele ocupau acelaşi spaţiu. Ambele apăreau în aceeaşi publicaţie. Ambele erau ilustrate. Ambele aveau un text redactat cu grijă. Diferenţa dintre ele era că una făcea apel la valorile emoţionale, iar cealaltă nu.

citat din John Caples
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am vrut doar să-l întâlnesc pe diavol şi să-l slujesc. Am vrut să-l întâlnesc personal şi să-i devin ori stăpân, ori sclav.

citat din Aleister Crowley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva care a primit o binefacere, trebuie să aibă aceeaşi stare faţă de binefăcătorul său, pe care a avut-o Sfântul Apostol Petru, când Domnul Hristos a vrut să-i spele picioarele.

citat clasic din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!