Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă dorește mai puțin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferența aceasta, și poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-și poată iubi atunci singurătatea, să-și făgăduiască și să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditație, care nu se împlineau niciodată. Cunoaște de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezește atunci când aștepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze.
Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Adăugat de gaby410bad

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.