Licuricii se laudă cu lumina lor când nu răsare nici soarele, nici luna; pisica cât este ea de curajoasă când tigrul se întoarce în pădure.
proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Spunem cum vrem
Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.
Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, și despre soare.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Visul meu de pădure
De-aș fi o pădure lâng-o margine de lac,
Lin mi-ar bate vântul în fiecare copac
Și aș zâmbi în fiecare primăvară,
Când florile-n poiană mie-o să-mi apară.
Și oi fi ca o regină-a florilor mărunte,
Iar semeții copaci de mine-o să asculte
Plângand așa de tare, eu m-oi înveseli,
Când păsări călătoare la mine or veni.
Și-oi răsuna de-atâtea cântece voioase,
De simfonii plăcute-a mierlelor duioase,
Iar cerul s-a deschide și norii i-a-nghiți
Când măiastra pitulice lin va ciripi.
Cânta-va-n plop o gingașă privighetoare,
Cu glasul ei divin venit din depărtare;
Iar sufletul mi-a plânge când ea a tot cânta
Și-atunci o ploaie dulce pe mine va cădea.
Și s-a stinge soarele ca o lumânare,
Eu voi rămâne singură în lunga zare,
Iar visu-mi de pădure încet s-a spulbera
Și nimeni niciodată nu mă va ajuta.
Greu e să fi pădure într-o lume de vis
Când nici măcar un luceafăr nu este aprins,
Tot e stins acum în visul meu de pădure
N-aud păsări, nu e vântul și nici mure.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ochilor tăi (dedicație ospătarului vesel, Lucian)
Când luna îți va zâmbi la fereastră să-ți amintești
De lumina ochilor mei
Ei te cheamă cu fiecare șoaptă în noapte
Iar dimineața când soarele răsare să-ți luminezi chipul
Căci razele mele te cheamă cu fiecare cuvânt
Pe care tu-l vei scălda în lumina din ochii îndrăgostiți
De același suflet ce te-ndeamnă la joc
Melodia sufletelor noastre se va sincroniza într-atât
Încât va deveni o risipire de voie bună.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putem calcula iuțelile cu cari stelele se mișcă în spațiu, putem prooroci când se va întoarce o cometă, ca aceia a lui Halley, putem să spunem din ce elemente chimice se compune soarele Sirius, vom ajunge să cunoaștem încă multe alte lucruri minunate, dar nici o dată nu vom putea să știm ce ne rezervă călătoria pe cari Soarele o face în Univers, chiar atunci când am ști exact dacă drumul străbătut de Soare e o imensă elipsă, o spirală sau un drum drept, fără nici un țel.
Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este mai de folos: Soarele sau Luna? Desigur că Luna, care luminează noaptea când e întuneric, pe când Soarele luminează ziua când e tot lumină.
citat din Kozma Prutkov
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE LA ÎNCEPUTURI SOARELE RĂSARE ȘI APUNE -Rubaiat-
De la începuturi soarele răsare și apune,
Tot ce e creație divină, lui i se supune
Căci lumina este chintesența vieții pământene,
Primordial născută, întunecimii se opune.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când cineva te caută
Când cineva te caută
înseamnă că are nevoie de tine.
Când cineva te laudă
nu știi de-ți vrea rău,
ori de-ți vrea bine.
Când nici nu te caută
și nici nu te laudă,
înseamnă că-i supărat pe tine.
Și asta nu miroase a bine!
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sexy troc
Păi norocul meu e statul
nici atât n-am priceput
îmi dă stele-mi face patul
și m-adoarme surdomut
Nici atât n-am priceput
de unde răsare luna
am dreptul la un sărut
dacă-s Iuda-ntotdeauna
După ce răsare luna
îmi dă stele-mi face patul
o tăcere-mi ia plus una
o norocul meu e statul
În sfârșit cine pricepe
statu-i calul între iepe
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 august 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cântec acrișor
Rozaliu. Rozalie.
Răsărea. Răsărea.
Ca un crin se trezea
Uitătura-ți zglobie.
Lalea neagră țineai
Între grinduri holande,
Cu privire de bande
Braconam. Braconai.
Vinovați. Ne-am temut
Se lumina rozaliu
Nici un nor. Totu-i viu
Ai gemut. Am gemut.
Fruct oprit pe ram rupt
Ne-am înfipt în el dinții,
Pe noi doară, cuminții,
Cine să ne fi corupt?
Ofiliți în vene macii,
Stingând apriga năvală
În penumbra colosală
Mușcă discul vârcolacii.
Acrișor. Acrișoară.
Soarele răsare și-apune
Luna răsare și-apune
Acrișor. Acrișoară.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Zaharia Stancu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicul răsărit
Primește-această floare-n dar,
Un galben trandafir în floare
Ca luna plină-n codrul rar
Când seara-n liniște răsare.
E semnul dragostei ce-o port
Ființei tale totdeauna,
Iar când voi fi de mult un mort
Privește cum răsare luna.
E galbenul de pe obraz
Al celui ce pe veci dispare,
Al soarelui ce-asfinte azi,
Dar mâine iarăși va fi soare.
poezie clasică de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S
mă strâng un fel de maluri nalte de pământ
și parcă nu mai este loc nici de iubire
mi-e trupul tânăr un ecou de arbor frânt
când pleacă o pădure veche-n nemurire
nu pot să mă ridic în secolul de plumb
când nu mai este timp de țară nici de moarte
de sânge-i busuiocul și lanul de porumb
pe o planetă rece, bizară și departe
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.
Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna
Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.
De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu pleci
Nici nu pleci, nici nu rămâi,
Mă cuprinzi între inele
Și-mi pui sânii căpătâi,
Ridicându-mă la stele.
Nici nu vii, nici nu te duci,
Mă tot chemi înspre ispită,
Straiele... când le arunci
Și te vrei, a fi... iubită.
Nici nu taci, nici nu vorbești,
Mă privești întrebătoare,
Trupul când ți-l dezgolești
Cu mișcări provocatoare.
Nici nu fugi, nici nu te-nchini,
Mă dai păcatelor... sfinte,
Când mă iei dintre lumini
Și mă lași... între cuvinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică, 24 iunie 2085, o zi frumoasă de vară, călduroasă, cu cer senin, soarele strălucind încă de la primele ore ale dimineții. Dar cei șapte tineri nu mergeau nici la plajă, nici la ștrand, nici în pădure, nici în parc, nici la picnic, nici la discotecă; deci, nu la distracție, ci la lucru, în nava albastră, casa lor din următorii ani. Măcar era o navă frumoasă, atât în interior, cât și la exterior; câți și-ar fi dorit oare să fie în locul lor în acele momente... Probabil destui, dar nu alții, ci ei se aflau pe puntea principală, cu instructorul și directorul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinele e veșnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind și se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine și acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poți să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca și cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a înghețat. El nu este desprins de ocean și nici nu poate pleca din el.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred că pământul e plat asemeni unei scânduri groase... că soarele nu răsare mereu în același loc și nici nu răsare același soare, ci cu totul altul după noroc mai mic sau mai mare.
Nichita Stănescu în Laus Ptolemaei, Câmp (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.