Privați de ocupațiile lor cotidiene de spălare a mașinii și tundere a gazonului, locuitorii de pe Aleea Boschetelor se retrăseseră la umbră în casele lor răcoroase, cu ferestrele larg deschise, sperând să atragă o pală de vânt inexistentă.
J.K. Rowling în Harry Potter și Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vânt
Citate similare
Cea mai caldă zi de vară de până atunci era pe terminate și o liniște somnoroasă se așternea peste casele mari și pătrate de pe Aleea Boschetelor.
J.K. Rowling în Harry Potter și Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre somn sau citate despre sfârșit
Familia Dursley de pe Aleea Boschetelor, de la numărul patru, era motivul pentru care Harry nu se bucura niciodată de vacanțele sale de vară.
J.K. Rowling în Harry Potter Prizonier la Azkaban
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vacanță, citate despre numere, citate despre familie sau citate despre bucurie
Aleea Boschetelor rămase tăcută, sub un cer ca cerneala, mângâiată de o adiere plăcută, un loc obișnuit, unde cu greu te-ai fi putut aștepta să se întâmple lucruri ieșite din comun.
citat din romanul Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere
Dumbledore se întoarse și se îndepărtă pe strada pustie. La colțul străzii, se opri, își scoase bricheta masivă de argint și aprinse la loc toate luminile de pe stradă. Aleea Boschetelor fu inundată de lumina portocalie și profesorul Dumbledore putu observa la capătul celălalt al aleii un motan care se strecura pe după colț.
citat din romanul Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre lumină, umor despre profesori, umor despre pisici, umor despre educație sau umor despre argint
S-au scurs aproape zece ani de când soții Dursley s-au trezit cu nepotul lor în pragul casei, dar Aleea Boschetelor se schimbase prea puțin sau chiar deloc. Soarele răsărea tot din fața aceleiași grădini ordonate și lumina numărul 4 de pe intrarea principală a casei familiei Dursley. Se târa apoi spre sufrageria casei, care rămăsese neschimbată, ca pe vremea când domnul Dursley auzise acele știri îngrozitoare despre bufnițe și alte ciudățenii.
citat din romanul Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre căsătorie
- citate despre știri
- citate despre soție
- citate despre soț
- citate despre bufnițe
- citate despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Spălare a creierului, spălare de bani, a se spăla pe mâini... Curios cum în urma atâtor eforturi de spălare nu rezultă nimic curat!
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre mâini, citate de Ionuț Popa despre mâini, aforisme despre curățenie, citate de Ionuț Popa despre curățenie, aforisme despre creier sau aforisme despre bani
Pe o pala de vant
Pe o pală de vânt
cuvinte zburau însingurate,
departe de orice adevăr
uitat prin sertare prăfuite.
Pe o pală de vânt
un înger își răsfrângea amăgit
aripile arse de soare.
Înger și demon,
oprește ceasornicul
să bată mai încet
liniștea.
poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre cuvinte, poezii despre ceas, poezii despre aripi, poezii despre adevăr sau poezii despre Soare

Il tempo se ne va
Don Quijote
se războiește-n vânt
cu a nu știu câta
moară.
Din balconul ei
o bătrână
gârbovită de ani
și de așteptare
privește neputincioasă
cu porțile
castelului
larg deschise.
Este Dulcineea
del Toboso.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castele, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Don Quijote

Lebădă cu aripile larg deschise
În ochii tai
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc
și parcă ar curge raiul
prin tălpile mele-
așa mă privești...
O duminică șchioptând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viață;
iubindu-te, poemele
mi se fac streșini în sânge.
Nu îmi mai scârție poarta din suflet:
am plâns văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre lebede
Diamante portocalii
Am crezut ca abea se vede
viața într-o rază ce îți străbate grăbită
ochiul deschis în lumină.
Am înțeles, în sfârșit! Iubirea îți ghicește
toate gusturile, proptită de o inimă ca o cireașă
arătoasă, în care viermele se bucură
că poate și el să se îndulcească preț de-un minut.
Câtă logică nu are să închizi acea pleoapă și să uiți
că viața e doar o pală de vânt,
o mărturisire despre frunzele ascunse în tine.
Ferestrele pe care ai reușit să le deschizi,
bat tare acum în ramuri
ferestrele bat tare acum în rame - cum nu e niciodată
zi sau târZIu, rămâne doar puțin joc cu focul,
mijind acel ochi spre soare doar ca să te uiți.
poezie de David Dafina
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre minute, poezii despre lumină, poezii despre logică sau poezii despre iubire

Floare albă
Unde ești visare albă
Zvon de ciută printre foi!
Te aștept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...
Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină;
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...
Peste casele de vise,
În secretul unor uși,
Cu ferestrele deschise,
Să părem nște intruși!....
Și fugiți din lumea asta,
Mutând cerul de pe umăr,
Ni se pară că năpasta,
Mână norii, fără număr!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre secrete, poezii despre numere, poezii despre nori, poezii despre flori sau poezii despre alb

Floare albă
Unde ești visare albă,
Zbor de vise printre foi...
Te aștept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...
Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină,
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...
Peste casele de vise,
În secretul unor uși,
Cu ferestrele deschise,
Să părem niște intruși!...
Și fugiți din lumea asta,
Mutând cerul de pe umor,
Ni se pară că năpasta...
Mână norii fără număr!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre umor

Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...
uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre încredere, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre pisici sau poezii despre picioare
O singură dorință de Crăciun
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...
uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel prin toamna vieții
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.
Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.
Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,
Ce-l străbat prin toamna vieții...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre rouă, poezii despre protecție sau poezii despre plimbare

Era început de primăvară, prin martie, și pe ferestrele deschise năvălea lumină nouă, ca o fulguire de aur. Domnu Trandafir ne privea vesel cu ochii lui negri.
- Băieți, zise deodată domnu Trandafir, astăzi trebuie să ieșim și noi ca gâzele, la soare...
într-un freamăt de bucurie, ne îmbulzirăm spre ușă și ieșirăm în ceardacul larg, de unde se vedea, revărsat pe vale, șesul cel mare al Șiretului, subt aburii subțiri [...]
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre văi, citate despre trandafiri, citate despre primăvară, citate despre prezent, citate despre ochi negri, citate despre ochi sau citate despre negru
În umbră
Eu viețuiesc în parcuri înfundate
În care rodul moare necules,
Eu lîncezesc pe-aleele uitate
În care un lințoliu larg și des
Închide orizonturile toate.
Sălbatice tăceri se strîng în umbră
Ca niște păsări mari ce mă pîndesc,
Sălbatice tăceri se strîng în umbră,
Ca să-mi adoarmă fiorul sufletesc
Și să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.
Și din acest mister ce mă pîndește,
Eu, cel ce voi muri neînțeles,
Privesc cu dor albastrul ce mijește
Abia simțit, prin giulgiul larg și des
Sub care viața mea se prăpădește.
poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre păsări sau poezii despre parcuri
* * *
primii crini albi...
rândunelele binecuvântează
cu prunci casele
cu ferestrele spre răsărit
poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele, poezii despre crini, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
TRECÂND TÂRZIU ÎN NOAPTE PE ALEEA TINEREȚII PAȘII ÎMI RĂSUNĂ
Trecând târziu în noapte pe aleea tinereții, pașii îmi răsună.
Sus pe cer, acum ca și atunci demult lucește aceiași blândă lună
Ce pare că mă urmărește ca o umbră și mă recunoaște
Că eu eram acela, care îi făceam din stele iubitei o cunună.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre stele, citate despre noapte sau citate despre iubire
Studiu despre Viață, TImp, Moarte
Vorba pe jumătate adevărată vine odată cu Somnul
Ai scris atâtea, ai șters și mai multe
Acum aduni doar cioburi
Dar ce cioburi
Vitraliu de catedrală
Dar dincolo de sticla pictată
O, da,
Vorba pe trei sferturi adevărată vine odată cu Visul
Nu mai scrii nimic
Faci planton și privești dincolo de vitralii
Orbit de propria Viață
Atâța de sigură
Că e nu privită de nimeni
Încât umblă goală cu ferestrele larg deschise
Și tot atâta de singură
Acea singurătate-n doi, știți voi...
O, cât de singură mă simt iubitule
Chiar dacă ești alături de mine
Sunt ca un blonav într-un pat de spital
Îmi faci vizite, îmi aduci de mâncare, de citit
Și da, chiar ador să citesc Petronius
Deși cu fiecare rând încep să-mi pun întrebări
Va veni timpul
Ca Timpul însuși să se privească-n oglindă
Cine sunt eu?
Parcă-l aud
Vorbindu-și cu vocea ta
Dimineața în fața oglinzii
Răspunsul și-n porții să-l capăt
M-aș pune bine cu moartea!
Dar pare că nici măcar Moartea nu mă mai vrea
La început cel puțin nu existam
Dar acum
Trebuie să umblu, trebuie să fiu eu...
Să fii să nu fii
Dar ce e de fapt Moartea
Face și ea planton
Și privește prin vitralii afară
Atâta de sigură
Că nu e văzută de nimeni
Încât umblă goală cu ferestrele larg deschise?
Și tot atâta de singură
știți voi
Acea singurătate în doi
poezie de Clement Octavian din personal
Adăugat de Petronius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre voce sau poezii despre pictură