
Il tempo se ne va
Don Quijote
se războiește-n vânt
cu a nu știu câta
moară.
Din balconul ei
o bătrână
gârbovită de ani
și de așteptare
privește neputincioasă
cu porțile
castelului
larg deschise.
Este Dulcineea
del Toboso.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

- Dulcineea
- Dulcineea: o moară de vânt... fatală!
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Spectacol în aer liber
Don Quijote
a însămânțat
grădina
din
spatele
castelului
Cu
mori de vânt
Lumea
s-a
strâns
Așteptând
răbdătoare
Sfârșitul
primăverii
Să poată
fluiera
și
huidui
în
voie
Don Quijote
e
optimist
Toate
astea
Vor
ajuta
morile
de vânt
La
polenizare
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (20 ianuarie 2001)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptare
Așteptăm
cu toții ceva.
Această așteptare
este viață.
Tinerii
așteaptă un început,
bătrânii
așteaptă un sfârșit.
Sfârșitul vieții
este și el viață.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso
O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ți-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.
Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorința, vie fără de-ncetare.
De-aș fi scăpat și eu la fel de castă
Lui Amadís din brațe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,
Azi n-aș ști ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărășie, dând plăcerii cote.
sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu știu câta oară
Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.
Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.
Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.
Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptare
Te-am așteptat
și te aștept
fericire.
Te voi aștepta
oricât timp
va fi nevoie.
Nu te grăbi.
Să nu-mi sosești
cumva gâfâind,
asudată.
Nu-ți schimba
ritmul pasului
spre mine.
Am îmbătrânit
și știu
că orice grabă
strică
și-ți tulbură
forma.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Provocare
Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu ești Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiți mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.
poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufăr de complexul Don Quijote: când văd o moară de vânt, îmi pierd capul!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica lui Don Quijote: Nemurirea-i o poveste declanșată de-o moară de vânt fatală.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ușor să cobori în Iad, zi și noapte, porțile Morții întunecate sunt deschise larg, dar să te cațeri înapoi, să urmezi drumul înapoi spre aer acesta e adevăratul obstacol, o corvoadă.
citat din Vergiliu
Adăugat de Liliana Ștefan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptând
Sunt un om
care merge numărând
frunzele ce cad
în fața timpului,
iar luna
lucește în seara asta
cu o privire rece
bizară.
Ca și tine
stau cu gândurile mele
sub lumina palidă
a unei lămpi
până ce în minte
va încolți ceva.
Lungă așteptare.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Morile
Au pornit morile de vânt, macină
făina albă a zilei, e momntul să știi
că sunt laș, n-am puterea să-ți spun
că nu te-am iubit, sunt laș,
n-am puterea să recunosc că m-am
culcat cu prietena ta, cu Dulcineea din Toboso.
ce mai vrei să-ți spun? a, să nu uit,
eu nu sunt din lumea aceasta,
eu sunt un personaj dintr-o carte
pe care ai citit-o în adolescență
pe care deja ai uitat-o.
macină morile de vânt, se face ziuă,
dacă muream tânăr aveam o scuză,
așa, cine să mă mai creadă?
nici sufletul, bietul, care îmi întoarce
spatele, acum e un suflet fără trup,
încotro s-o pornească și el...
iată-l cum străbate lumea în armură,
moartea e credinciosul
lui scutier.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din negura timpului apărut,
la porțile Olimpului am bătut.
Porțile larg s-au deschis
și am împlinit un vis.
catren de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelul... spaniol
Un Don Quijote de la Istru
Și Dulcineea lui amorul,
L-au pus pe Sancho prim ministru,
Iar Rosinanta e poporul.
epigramă de Petru Ioan Gârda din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxala demisie a lui Nero
Așa
cum
a
promis
cerșetorilor
De la
porțile
Romei
Nero
și-a
dat
demisia
În
cele
mai incendiare
versuri
scrise
vreodată
Ha-ha-ha
Se
distrează
cititorii
Purtând
d-ici-colo
În
bibliotecile
larg
deschise
ale
ochilor
Tot
scrumul
perfect
al
antichității
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (4 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire
Mi s-a scurs
nisipul din clepsidră
și tot n-am înțeles,
tot sunt nedumerit:
Ce este mai de temut
răutatea
sau prostia?
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val
visam demult, odată
un vals în doi, noi doi
în seara aceea minunată
când te-am privit în ochi, o dată, pentru întâia dată
azi ți-am adus iubito de pe mare
doar un cuvânt,
așteptare...
se pierde în zare
de ce oare
trec timpuri, trec gânduri
prin ape tulburi se petrec
tu stai pe țărm
aștepți
un vânt, un val
ce poartă în larg
chemarea ta
el a venit și a plecat
tu stai
o stâncă sfântă în vânt
aștepți un val
sau poate pe cel drag
pe țărm a mai rămas o lacrimă
a unui cuvânt pierdut în larg
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Balconul
Atunci când nenorocul
Mai trage câte-o clapă,
Balconul este locul
Pe unde se mai scapă.
epigramă de Florea Ștefănescu
Adăugat de Florea Ștefănescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O, neputincioasă tină
"... neputincioasă humă, lumina Lui îți ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer și pe pământ...
Și El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute și ce este fărdelege.."
Vasile Militaru
O, neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea
Până de lut îți e retină
Cum poți privi tu nemurirea?
Din sfânta-I vrere e lumină
Și-n cer și pe pământ Îi e știrea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea.
Virtutea dat-a El creștină
Pe toți de întrebi își dau părerea
Prin mila lui mai șterge vină
De nu-ți alegi fărădelegea și durerea
O, neputincioasă tină,
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni o zi în care
"Răbdare însă, vine o zi
Când legăturile s-or frânge
Când sufletul nu va mai plânge
Ci înălțat va întrezări
Lăcașul veșnic ce-i va fi
Lumina care nu se stinge!"
(Iulia Hașdeu)
Va veni o zi în care porțile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise
Acea zi ea schimbă toate, forțe noi vor fi trimise
Ca să scoată la lumină câte-n lume-au fost comise.
N-o mai fi ură pe lume și nici fapte neadmise
Răii ei umple-vor locul, milioane de abise
Va veni o zi în care porțile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise.
Va fi ziua întâlnirii, fericiri ce nu-s descrise
Leul cu mielul va paște, câmpii multe cu narcise
Pământul el dă rodire din noile învelișe
Lumina ce nu se stinge, luminează paradise
Va veni o zi în care porțile vor fi deschise.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!