To Kuny şi Nis cel înalt rămăseseră la "taclale". În asemenea momente, lunganului îi zbura mintea înapoi, pe Terra, la blonda Adela, prietena lui adolescentă, rămasă cu mulţi ani în urmă acasă...

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor, geograful cel înalt, era trist gândindu-se la Adela, adolescenta cea bălaie. Nu reuşise s-o vadă, iar ea rămânea aici, pe Terra, de moment ce refuzase propunerea lui de a-l însoţi în misiune. Promisese că-l va aştepta timp de maxim 15 ani. De ce oare acest amănunt nu aducea deloc bucurie în sufletul lunganului, căruia nici dulciurile nu păreau a-i mai alina suferinţa?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Nis, geograful cel înalt, activitatea acelei zile era foarte clară: se rezuma, în marea majoritate a timpului, la o nouă şedinţă foto, acasă la prietena lui, Adela Cristescu, de data aceasta el – în uniformă, deşi de acasă plecase în haine particulare, îşi luase totuşi uniforma, după cum promisese, într-un rucsac, umplut, pe lângă aceasta, bineînţeles, cu foarte multe dulciuri, acestea fiind, ca de obicei, nelipsite lunganului. Nistor se distră destul de bine în acea zi, încercând să uite de refuzul adolescentei de a-i însoţi în misiunea lor spre planeta Proxima; era cam greu însă... Părinţii Adelei îl priveau îngăduitori, ba chiar cu admiraţie; Nistor era un băiat bun; puţin cam prea înalt, însă parcă i se potrivea această înălţime. 2,18 m... Cine şi l-ar mai fi putut imagina pe geograf mai scund? Nimeni! Pentru că toţi se obişnuiseră cu el astfel; când îi rosteau numele, imediat îl asociau cu imaginea aceasta, caracteristică lui, de lungan inconfundabil...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Nistor nu părea foarte calm, deşi el nu avea probleme acasă, cu ai lui, nici dulciurile nu-i lipseau, însă necazul lui consta în faptul că nu o mai văzuse pe Adela, prietena lui cea blondă şi încă nu reuşise să-i aducă la cunoştinţă că, nu peste foarte mult timp, el va pleca în misiune... Asta-l făcea să nu se simtă în apele lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, Terra şi celelalte planete din sistemul solar rămăseseră în urmă, iar Lia sfârşise de relatat legendele mitice corespunzătoare denumirilor planetelor şi sateliţilor din sistemul solar, dar "Pacifis" încă se afla de abia la început de drum, mai avea mult de parcurs până a ajunge la obiectivul misiunii în care pornise, planeta Proxima...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Adela, vin părinţii tăi!
Adela: Eh; şi?!
Nistor: Păi... Nu vreau să par prea îndrăzneţ.
Adela: Însă eu vreau!
Nistor: Adela... Nebunatică mică...
Adela: Nu mai sunt mică!
Nistor: Ba da, eşti...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena: Azi ce ai de gând să faci?
Blonda: Nimic.
Prietena: Dar tot nimic ai făcut şi ieri.
Blonda: Da, dar nu am terminat...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

venind acasă
doar pipa bunicului
rămasă pe prag

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganului, pe cât era el de înalt, i se făcu inima mică, mică, mai mică decât un purice. Privi insistent spre Adela; ar fi dorit să pornească în fugă în direcţia ei, dar nu procedă astfel. Rămase pe loc, dând mâna cu directorul, primarul, preşedintele... Nu consumase nimic dulce în acea zi, până la ora aceea, ceea ce, în cazul lui reprezenta o mare performanţă. Auzi ceva referitor la înălţimea lui, fără a-şi da seama cine sau ce anume spusese, surâse şters, mulţumi şi porni spre trepte. Sus, se întoarse pentru salut şi privi pentru ultima oară spre Adela, care-i făcea semn cu mâna că totul va fi bine. Oare aşa va fi? Geograful spera ca adolescenta să aibă dreptate, măcar în privinţa asta. După ce salută, dispăru în interiorul navei, în uralele mulţimii adunate, care aclamase necontenit, deşi nu foarte zgomotos.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot aşa şi la cinematograf, adică neplăcut. Nistor şi Adela nu putură urmări în linişte filmul care rulase, unul destul de bun, judecând după titlu şi distribuţie; doar atât reuşiseră să înţeleagă şi să reţină din întreg filmul: titlul şi distribuţia. În rest... Dacă reuşiseră să vadă vreo câteva secvenţe, nici acelea întregi, era prea mult spus. Dacă la început cei din spatele lunganului păreau nemulţumiţi şi-i ceruseră să se aplece puţin, imediat ce-l recunoscuseră, începuse nebunia. Şi mai greu se dovedi a părăsi cinematograful după terminarea filmului... Ce chin! Un chin continuu, până la ora 21.30, când se urcară rapid într-un taxi şi ajunseră acasă la Adela; mai bine ar fi rămas acolo de la început. Stabiliră ca ziua următoare, duminică, să nu mai meargă nicăieri, să rămână în casă; părea o variantă mai acceptabilă, chiar şi împreună cu soţii Cristescu, părinţii Adelei (aceştia erau doar doi). Bineînţeles, tot Nistor va veni la Adela, fiind fără body-guarzi...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că-şi văzuse prietena, Nistor era mult mai liniştit ziua următoare, când ajunse pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00. Nu-i mai zburau "păsărele" imaginare în jurul capului; era vesel, zâmbitor. Primise o fotografie de la Adela – una foarte reuşită, după cum constatase când ajunsese acasă. O avea şi-n acea dimineaţă la el, bine aşezată, să nu se murdărească sau să se îndoaie; în plus, mai păstra în minte, încă vie, amintirea acelui prim sărut din seara trecută... Uff, de n-ar pleca peste câteva zile... Dar nu era cu putinţă să nu plece. Fiind bine dispus, nu se mai luă de Alex, care sosise la scurt timp după el. Pe puntea principală mai erau profesorul Manea şi directorul. Domnişoara Lia era în Institut încă de la ora 07.00, cu prietena ei, Dora Bercea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nu cred că vreau să-mi imaginez ce-ar fi zis dacă ar fi văzut mediile mele la mate...
Nistor: N-ar fi fost prea încântat, dar te-ar fi pregătit în aşa fel încât să nu mai iei asemenea note, dacă ar fi avut timp.
Adela: Crezi că ar fi reuşit?
Nistor: Da, e foarte priceput. Nu-ţi place matematica?
Adela: Nu prea; e o materie foarte dificilă. Cui i-ar place aşa ceva?
Nistor: Şefului meu, spre exemplu... După puţin timp de pregătire cu el, te asigur că ţi-ar fi plăcut foarte mult matematica, nu de el, deşi... Poate şi de el.
Adela: Acum fabulezi. Într-adevăr, l-am văzut la TV, e foarte drăguţ, dar ar trebui să ştii că nu mă interesează altul, cu excepţia ta, nici măcar el.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voios, geograful se înţelese bine cu liceeni, colegii Adelei, iar banchetul se prelungi, puţin peste aşteptările dirigintei. Cât despre colegii Adelei, considerară că acesta era cel mai reuşit banchet organizat vreodată, chiar dacă se desfăşurase la şcoală, în clasa lor; prezenţa lunganului oferise un farmec aparte petrecerii de sfârşit de an şcolar. Şi se bucurară toţi că rămăseseră aici, la şcoală, nu plecaseră în altă parte; economisiseră şi bani, iar în plus, se şi distraseră, mai ales datorită prietenului colegei lor. Sosise însă şi vremea plecării spre casă, nu puteau întârzia la nesfârşit; se pregătiră deci... Nistor nu scăpă de îmbrăţişări din partea colegilor Adelei; ba chiar avu parte şi de vreo câteva sărutări, evident, pe obraji. O salută şi pe dirigintă, doamna Claudia Silfa, profesoară de geografie (avusese ce discuta cu dânsa), apoi porni alături de Adela.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşiră în stradă şi opriră un taxi. Nistor, galant, aşteptă să intre Adela prima, apoi urma el. Cam greu pentru un tip atât de înalt ca el. "De ce n-or exista şi maşini speciale, pentru oameni mai înalţi?" părea a se întreba lunganul, în timp ce încă se chinuia cu încercările de a intra în maşină. Se aplecă mult, cât putea el de mult, dar capul, afurisitul, tot deasupra se încăpăţâna să rămână. În cele din urmă reuşi totuşi să intre, doar că, încurcându-se, îi căzuse şapca, afurisita, în afară, că-n interior nu putea! Şi coboară Nis după ea, apoi chinuie-te din nou să intri în maşină, ca toate maşinile, cam micuţă pentru înălţimea lui, de data asta fără şapcă pe cap; o ţinu în mână, să n-o mai piardă din nou. Şoferului i se păruse ceva ciudat la tipul cel înalt, dar acum, că acesta era chiar în maşină, fără şapcă pe cap, trasă bine pe ochi, îl zări în oglindă şi-şi aminti: Îl cunoştea de undeva... Şoferul se scotoci până ce găsi ceea ce căuta, apoi se întoarse mândru spre pasageri, cu un pix şi o vedere color, pe care i le întinse lunganului, solicitându-i autografe.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda: Vai, dragă, ce bună e cafeaua pe care ai făcut-o...
Prietena: Mi s-a spus că e adusă direct din Brazilia.
Blonda: Formidabil! E încă fierbinte...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbind, lunganul porni spre director. Brusc, toate camerele de luat vederi ale reporterilor se îndreptară vizibil în sus, pentru a putea încadra chipul înaltului geograf. Nistor îşi ţinea promisiunea: Nu ronţăia dulciuri! Arăta bine, deşi, evident, doar cam prea înalt. Adela, adolescenta bălaie, îl privi bucuroasă, cu mândrie. În curând, Nistor ajunse în faţa directorului, iar acesta se pregăti să ataşeze uniformei geografului accesoriile necesare, dar se opri. Neavând încotro, geograful se aplecă, iar în curând, ceea ce până în acel moment păruse a fi un bizar costum albastru începu să semene a uniformă, ba încă una de astronaut; cele trei bulinuţe gălbui definitivară uniforma lunganului. Prin urmare, acesta se îndreptă, iar după ce primi felicitările, strânse mâna directorului, apoi ale celorlalţi... Mândru şi înalt, reveni la locul său, ascultând explicaţiile directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor, lunganul echipajului, ronţăind de zor la dulciuri, privea globul terestru prin ochii geografului. Pentru el, Terra nu avea secrete. Recunoştea cu uşurinţă orice locşor, deşi nu fusese plecat niciodată nicăieri; nu le vizitase decât prin intermediul cărţilor. Desigur, spre deosebire de hărţile geografice cu care era obişnuit, globul albăstrui era lipsit de paralele, meridiane, cifre şi denumiri, dar asta nu-l încurca cu nimic pe înaltul geograf. De amintit, îşi amintea doar de Adela, adolescenta bălaie care rămăsese acolo, jos; Adela şi atât...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara consilier Lia reveni pe puntea principală, fără a bănui ce "scandal" se iscase în lipsa ei, din cauza domnişoarei Bercea, prietena ei. Cu toate astea, Nistor nu avusese deloc în gând să se ia la harţă cu vreunul dintre colegii săi; era doar indispus, din cauza gândurilor cărora le cădea pradă treptat-treptat, în mare parte datorită adolescentei bălaie Adela; acolo era centrul frământărilor lui, care ardeau mocnit, ca lava unui vulcan activ, fierbinte, gata oricând să izbucnească, aşa cum se întâmplase în acele momente. Altfel, în general, Nistor era un tip foarte calm, potolit, liniştit; îşi vedea în tihnă de dulciurile sale, fără a deranja pe nimeni.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecaseră şi ceilalţi. Lucian consideră că era momentul prielnic să se apropie de domnişoara Lia; ea însă îl întâmpină cu aceeaşi răceală în glas. Cu blonda se înţelegea de minune; nu şi cu bruneta, dar el tot pe cea din urmă o prefera. De ce oare?!...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Adela...
Adela: Nis...
Nistor: Ce-ai păţit, nebunatică mică? De ce stăteaţi afară? De ce nu vi se dădea voie să intraţi în Institut?
Adela: Ah, Nis... Am pierdut invitaţia de la tine, iar domnii aceştia care stau de pază nu erau dispuşi să ne creadă.
Nistor: Ai pierdut-o?! De ce nu m-ai sunat? Ţi-aş fi adus alta; oricând, oricâte.
Adela: Nu puteam să te sun. De abia azi, de dimineaţă, am observat că nu mai aveam invitaţia ta; era prea târziu... Tu probabil erai deja aici, la Institut, cu colegii tăi.
Nistor: Nu conta. Aş fi trimis pe cineva să vă aducă altă invitaţie, aş fi rezolvat în vreun fel.
Adela: Ah... E bine că ai venit şi acum, altfel nu mai apucam să te văd, decât acasă, la TV, sau aici, pe ecranele astea.
Nistor: Mda...
Adela: Deci, vei pleca...
Nistor: Trebuie... Adică...
Adela: Lasă, nu încerca să-mi explici... Poate ar fi trebuit să fi acceptat propunerea ta de a merge cu voi, în misiune. Ar fi fost interesant.
Nistor: Acum e prea târziu. Nu se mai poate face nimic.
Adela: Ştiu... Nu mai e timp suficient. Ar fi trebuit să mă fi gândit mai bine atunci.
Nistor: Ar fi trebuit.
Adela: Oricum, promisiunea mea rămâne valabilă, deci, să nu mă uiţi în toţi anii ăştia.
Nistor: Cum să te uit, năroado?! O să-mi fie tare dor de tine, mereu! Mă voi gândi la tine zi de zi, în fiece clipă, începând din momentul lansării.
Adela: Off, Nis...
Nistor: Adela... Te iubesc!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în visele mele am reuşit
să mut toţi munţii de pe Terra
pe Marte şi dincolo de Calea Lactee
apoi să-i aduc înapoi cu multe alte minunăţii
şi am simţit de parcă ar fi fost real

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!