Adela: Nu cred că vreau să-mi imaginez ce-ar fi zis dacă ar fi văzut mediile mele la mate...
Nistor: N-ar fi fost prea încântat, dar te-ar fi pregătit în așa fel încât să nu mai iei asemenea note, dacă ar fi avut timp.
Adela: Crezi că ar fi reușit?
Nistor: Da, e foarte priceput. Nu-ți place matematica?
Adela: Nu prea; e o materie foarte dificilă. Cui i-ar place așa ceva?
Nistor: Șefului meu, spre exemplu... După puțin timp de pregătire cu el, te asigur că ți-ar fi plăcut foarte mult matematica, nu de el, deși... Poate și de el.
Adela: Acum fabulezi. Într-adevăr, l-am văzut la TV, e foarte drăguț, dar ar trebui să știi că nu mă interesează altul, cu excepția ta, nici măcar el.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nistor: Adela, vin părinții tăi!
Adela: Eh; și?!
Nistor: Păi... Nu vreau să par prea îndrăzneț.
Adela: Însă eu vreau!
Nistor: Adela... Nebunatică mică...
Adela: Nu mai sunt mică!
Nistor: Ba da, ești...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela: Nis!
Nistor: Salut, Adela.
Adela: Răule! N-ai mai trecut de mult pe la noi.
Nistor: Îmi pare rău, n-am putut, am fost mult prea ocupat.
Adela: Te-am văzut de vreo câteva ori la televizor, în direct sau nu, pe diverse posturi și credeam că de când ai devenit atât de celebru, de cunoscut, nu-i mai bagi în seamă pe oamenii simpli, ca noi.
Nistor: Poftim? Nu! Cum se poate să-ți fi trecut așa ceva prin căpșorul ăsta drăgălaș? Uite, ca dovadă, acum mă aflu aici; am venit imediat ce mi-am făcut puțin timp liber și am scăpat de cei doi body-guarzi care se țineau scai de mine, non stop. Am venit special pentru tine, iar zilele astea două ți le dedic; sunt la dispoziția ta, în totalitate.
Adela: Foarte bine. Hai, intră!
Nistor: Nu; să mergem pe undeva; oriunde dorești!
Adela: Mai întâi trebuie să-i cerem voie tatălui meu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei să mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum dorești, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară și e cald, dar există riscul de a fi descoperiți cu ușurință și nu vreau să fim deranjați, deși... Uite, ar fi totuși o modalitate de a mă feri de curioși... Ce zici, acum, cu șapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficiență, trageți-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine așa?
Adela: Da. Dar ar putea fi și mai bine dacă ai reuși să te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea și mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînțeles, e mai rapid și mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Adela...
Adela: Nis...
Nistor: Ce-ai pățit, nebunatică mică? De ce stăteați afară? De ce nu vi se dădea voie să intrați în Institut?
Adela: Ah, Nis... Am pierdut invitația de la tine, iar domnii aceștia care stau de pază nu erau dispuși să ne creadă.
Nistor: Ai pierdut-o?! De ce nu m-ai sunat? Ți-aș fi adus alta; oricând, oricâte.
Adela: Nu puteam să te sun. De abia azi, de dimineață, am observat că nu mai aveam invitația ta; era prea târziu... Tu probabil erai deja aici, la Institut, cu colegii tăi.
Nistor: Nu conta. Aș fi trimis pe cineva să vă aducă altă invitație, aș fi rezolvat în vreun fel.
Adela: Ah... E bine că ai venit și acum, altfel nu mai apucam să te văd, decât acasă, la TV, sau aici, pe ecranele astea.
Nistor: Mda...
Adela: Deci, vei pleca...
Nistor: Trebuie... Adică...
Adela: Lasă, nu încerca să-mi explici... Poate ar fi trebuit să fi acceptat propunerea ta de a merge cu voi, în misiune. Ar fi fost interesant.
Nistor: Acum e prea târziu. Nu se mai poate face nimic.
Adela: Știu... Nu mai e timp suficient. Ar fi trebuit să mă fi gândit mai bine atunci.
Nistor: Ar fi trebuit.
Adela: Oricum, promisiunea mea rămâne valabilă, deci, să nu mă uiți în toți anii ăștia.
Nistor: Cum să te uit, năroado?! O să-mi fie tare dor de tine, mereu! Mă voi gândi la tine zi de zi, în fiece clipă, începând din momentul lansării.
Adela: Off, Nis...
Nistor: Adela... Te iubesc!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela: Nis, pot spera că o să ne mai vedem? Vei mai veni înainte de lansare? Zilele următoare, spre exemplu?
Nistor: Nu știu nimic sigur, deci prefer să nu-ți promit; s-ar putea totuși să ne mai vedem.
Adela: Dar și cealaltă variantă ar fi posibilă.
Nistor: N-ar fi exclus. Deocamdată, prefer însă să nu-ți spun încă "Adio", ci doar "La revedere" Pa, nebunatică mică.
Adela: Nu sunt mică!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici Nistor nu părea foarte calm, deși el nu avea probleme acasă, cu ai lui, nici dulciurile nu-i lipseau, însă necazul lui consta în faptul că nu o mai văzuse pe Adela, prietena lui cea blondă și încă nu reușise să-i aducă la cunoștință că, nu peste foarte mult timp, el va pleca în misiune... Asta-l făcea să nu se simtă în apele lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunganul și Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte și de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Și o ținea de mână, deși era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Și ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieși din casă pentru a-i reproșa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieșiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor își ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniștea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; și totuși, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subțirică, ușor decoltată... Era înaltă și subțirică, dar nu prea subțirică; avea un trup de invidiat, sau doar așa i se părea lui Nistor, adică sublim! Și părul blond, lung, natural, parțial strâns la spate, ochii albaștri, cu mutrișoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aștepta.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot așa și la cinematograf, adică neplăcut. Nistor și Adela nu putură urmări în liniște filmul care rulase, unul destul de bun, judecând după titlu și distribuție; doar atât reușiseră să înțeleagă și să rețină din întreg filmul: titlul și distribuția. În rest... Dacă reușiseră să vadă vreo câteva secvențe, nici acelea întregi, era prea mult spus. Dacă la început cei din spatele lunganului păreau nemulțumiți și-i ceruseră să se aplece puțin, imediat ce-l recunoscuseră, începuse nebunia. Și mai greu se dovedi a părăsi cinematograful după terminarea filmului... Ce chin! Un chin continuu, până la ora 21.30, când se urcară rapid într-un taxi și ajunseră acasă la Adela; mai bine ar fi rămas acolo de la început. Stabiliră ca ziua următoare, duminică, să nu mai meargă nicăieri, să rămână în casă; părea o variantă mai acceptabilă, chiar și împreună cu soții Cristescu, părinții Adelei (aceștia erau doar doi). Bineînțeles, tot Nistor va veni la Adela, fiind fără body-guarzi...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela îl privi în treacăt; pe chipul lui se putea observa că era îngândurat, preocupat de ceva anume. Ajunseseră afară din liceu, iar adolescenta bălaie, avertizată din timp de înaltul ei prieten, nu se sperie deloc de prezența celor doi body-guarzi; de altfel, aceștia nici nu erau prea fioroși, în ciuda poreclelor lor. În curând, mașina body-guarzilor porni pe străzile municipiului, până la casa Adelei, deși aceasta stătea nu foarte departe de liceul la care învăța... Tocmai de aceea, ajunseră destul de repede în dreptul imobilului în care locuia puștoaica. Coborâră toți patru din mașină, însă, evident, doar Adela și Nistor intrară în curte. Brutus îi întâmpină bucuros, așteptându-se la alte "daruri dulci" din partea înaltului prieten al stăpânei sale. Și ca de obicei, le căpătă; lunganul păstrase ceva pentru dulău.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Dom' director, aș putea ieși puțin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi că suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream să spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus să ieși din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu și așa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te neliniștește?
Nistor: Trebuia să vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva să fie aici azi, să te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Știi de ce nu poți ieși? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau să te înapoiezi întreg. Dar hai, să mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeți cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiți triști... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu plicul în mână, Adela se ridică și ea de pe bancă. De emoție, nici nu sesiză că uitase acolo invitația pe care i-o dăduse lunganul; o adiere ușoară de vară o doborî pe jos și o îndepărtă. Dacă ar fi observat că n-o mai are și i-ar fi cerut alta, Nis i-ar fi dat; așa însă, adolescenta rămase fără invitație; era foarte puțin probabil ca ea și părinții ei să reușească să intre în Institut astfel, fără invitație, în ziua lansării. Dar nici lunganul, nici Adela nu băgară de seamă că adolescenta bălaie pierduse invitația.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După un timp, liceeni începură să apară. Nistor se dezlipi de gard, dar pe Adela n-o zări încă. N-avu însă mult de așteptat până ca ea să apară. O remarcă ușor dintre colegele care o însoțeau. Se părea că și acelea îl observaseră pe el, căci îi tot șopteau ceva Adelei, de parcă i-ar fi spus: "Cred că te așteaptă cineva... E prietenul tău cel înalt." Evident, colegii Adelei îl cunoșteau; puștoaica le vorbise despre el, ba îl și prezentase și chiar se lăudase că are un asemenea prieten, doar nu era puțin lucru să aibă ca prieten un tip ce lucra la Institut. Normal, îl văzuse și Adela, căci o zări făcându-le semn de rămas bun colegelor sale cu mâna și îndreptându-se singură, tare voioasă, spre el. Și iat-o ajunsă lângă el, bălaie și înaltă; nu chiar cât el, dar nu era nevoit să se aplece serios pentru a o săruta pe obraji, ci doar puțin, mai ales dacă se ridica și ea ușor pe vârfuri, sau purta tocuri înalte.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor ajunse la ușa casei și nu mai ezită; sună. După cum se aștepta, la acea oră îi răspunse domnul Gigi Cristescu, echipat de culcare, într-o pijama subțirică de vară, încălțat în papuci de casă. Îl salută respectuos, cerându-și scuze pentru ora târzie la care se înfățișa. Iat-o și pe Adela; veselă, venea zglobie spre lungan. Își luase la repezeală pe ea un tricou și pantaloni scurți, însă tot arăta minunat. În urma ei pășea doamna Manuela. Lunganul încercă și el să se bucure, deși nu-i venea; o îmbrățișă însă și el ușor, delicat, doar pentru câteva clipe. Știindu-se însă privit, mai ales de tatăl ei, se îndepărtă rapid de ea, nu foarte mult. Și ieșiră amândoi din casă, ținându-se de mână. Înaintară tăcuți pe alee, spre bancă. Domnul Gigi Cristescu nu renunță la a-i urmări discret cu privirea, din casă, deși întunericul îi zădărnicea oarecum această acțiune. Nistor și Adela se așezară pe bancă; Brutus se lungi alături, pe iarba moale, frumos nivelată.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: I-ai văzut, Nis?
Nistor: Încă nu, dom' director.
Traian: Grăbește-te, te rog!
Nistor: I-am văzut, dom' director!
Traian: Stai! Încotro?
Nistor: Păi... I-am văzut... Mă duc să-i chem aici.
Traian: Nu! Rămâi aici! Nu pleci nicăieri!
Nistor: Dar...
Traian: Ești nebun?! Vrei să n-ajungi la timp lângă colegii tăi?! Trimitem pe cineva să-i cheme. Cum se numesc?
Nistor: Familia Cristescu.
Traian: Deci, familia Cristescu... Tinere, te rog să mergi să-i chemi pe cei din familia Cristescu. Să li se permită accesul în Institut, apoi tu și câțiva colegi să-l însoțiți înapoi pe geograful ăsta înalt, împreună cu prietenii săi... Gata, Nis, s-a rezolvat! Ești mulțumit?
Nistor: Cum să nu, dom' director? Foarte.
Traian: Bine. Eu am să mă întorc în Institut. Ai grijă să nu întârzii prea mult. Cel târziu la 11.30 să fii lângă colegii tăi! E clar?!
Nistor: Clar, dom' director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosise și Adela, cu părinții ei. Nistor o privi admirativ pentru câteva clipe. Cum să nu-i placă?! Ea era oricum frumoasă! Acum era, într-adevăr, în albastru. Avea o bluzică subțirică, de vară, cu mâneci scurte și niște pantaloni lungi, albaștri, largi, evazați, dintr-un material care să n-o încălzească prea mult.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușa casei se deschise, iar după ce Nistor îi ură "noapte bună", Adela se îndreptă grăbită spre camera ei, pentru a nu fi nevoită să-și înfrunte părinții, să le dea explicații. Lunganul îi salută respectuos pe soții Cristescu, care nu-i reproșară nimic (spre uimirea lui, nici măcar domnul Gigi), apoi se retrase; trecuse de miezul nopții. Ușa casei se închise, iar după ce-i lăsă lui Brutus încă vreo câțiva biscuiți dulci și moi, care-i plăceau tare mult dulăului, Nistor ieși din curte.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Nis, nu te stresa prea mult! E timp suficient să treci denumirile alea afurisite pe toate hărțile tale! Nu-i nici o grabă!
Nistor: Lasă, șefu', nu mă stresez deloc! Îmi place să lucrez. Trece timpul mai repede, dacă am o ocupație. E bine așa...
Lucian: Și văd că nici nu ronțăi la dulciuri.
Nistor: Păi, șefu', mai iau și eu o pauză de la ele. Nu se poate să le ronțăi mereu, zi și noapte! Poate m-am obișnuit fără ele, după perioada aia, de interdicție, dată de Nick.
Lucian: Ah, zău?! Atunci presupun că ar trebui să primești mai des porunci de felul ăsta, spre binele tău.
Nistor: Aș... Nu mă necăji, șefu'!
Lucian: Nu intenționez deloc să te necăjesc, vorbeam serios!
Nistor: Păi, mai bine lasă-te de poante din astea, dacă tot vrei să vorbești serios!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Nis, geograful cel înalt, activitatea acelei zile era foarte clară: se rezuma, în marea majoritate a timpului, la o nouă ședință foto, acasă la prietena lui, Adela Cristescu, de data aceasta el în uniformă, deși de acasă plecase în haine particulare, își luase totuși uniforma, după cum promisese, într-un rucsac, umplut, pe lângă aceasta, bineînțeles, cu foarte multe dulciuri, acestea fiind, ca de obicei, nelipsite lunganului. Nistor se distră destul de bine în acea zi, încercând să uite de refuzul adolescentei de a-i însoți în misiunea lor spre planeta Proxima; era cam greu însă... Părinții Adelei îl priveau îngăduitori, ba chiar cu admirație; Nistor era un băiat bun; puțin cam prea înalt, însă parcă i se potrivea această înălțime. 2,18 m... Cine și l-ar mai fi putut imagina pe geograf mai scund? Nimeni! Pentru că toți se obișnuiseră cu el astfel; când îi rosteau numele, imediat îl asociau cu imaginea aceasta, caracteristică lui, de lungan inconfundabil...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După un timp, el și Adela se așezaseră pe o bancă. În apropiere, niște puștani jucau fotbal. Foarte probabil intenționat, unul dintre copilași trase cu mingea direct spre lungan; fiind o țintă destul de ușoară, evident, îl nimeri. Acestuia îi zbură rapid șapca de pe cap. Se ridică să și-o ia, dar imediat se trezi trântit de băiețeii zgomotoși, care-l recunoscuseră; n-avea parte de liniște, de singurătate, de timp doar pentru el și Adela. Și nu era vorba că l-ar fi deranjat oamenii, dar parcă dorea să fie doar cu Adela. Totuși, de copii reuși să scape ușor, împărțindu-le dulciuri; dulciurile sale... Stocul i se sfârșise; trebuia să-și cumpere urgent altele. Îi rugase pe băieți să nu spună nimănui că-l văzuseră, să nu provoace larmă în jurul lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!