Plecaseră şi ceilalţi. Lucian consideră că era momentul prielnic să se apropie de domnişoara Lia; ea însă îl întâmpină cu aceeaşi răceală în glas. Cu blonda se înţelegea de minune; nu şi cu bruneta, dar el tot pe cea din urmă o prefera. De ce oare?!...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să i se împotrivească acestui om atât de drăguţ? Îl urmă, nu pentru că ar fi directorul Institutului, ci pentru că era foarte convingător. Se opri, împreună cu dânsul, în dreptul colegilor ei. Aceştia o întâmpinară mai cu răceală, după cum se aştepta şi ea. În mod ciudat însă, nu doar blonda îi zâmbi cu amabilitate, ci chiar şi Lucian, din nou; scurt, discret, însă ei îi adresase acel surâs...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi plecaseră, cu toţii, spre casele lor, dânsul... Directorul se mulţumea cu cămăruţa cea "secretă", alăturată cabinetului său, mai ales că ştia că Lucian dormise deseori acolo. În minte-i năpădiră amintiri, toate legate de simpaticul băiat, plin de energie, de viaţă, un băiat, negreşit, tare bun, cu un suflet de aur. Bineînţeles şi ceilalţi şase tineri îi erau tare dragi, dar nici unul atât de mult ca el, Lucian, fiul său. În cămăruţa mică, goală, întunecată, îl întâmpină doar... întunericul, până-n momentul în care dânsul aprinse lumina. Cum să reuşească să adoarmă în noaptea aceea? S-ar fi dus până pe spaţioport, pe rachetodrom, dar rampa de lansare era goală. Nici urmă de "Pacifis"; la ora aceea, nava albastră era departe, foarte departe, călătorind printre aştri...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când el şi Maria ajunseră în navă, pe puntea principală se mai afla doar Alex; se părea că acesta sosise foarte devreme; se grăbise să ajungă la Institut primul. Motivul lui?! O tipă body-guard, poreclită "Ucigaşa", care-l însoţise şi-n această dimineaţă. Lucian se apropie de colegul său, Maria rămânând mai în faţă, în aşteptarea celorlalţi, mai ales a celor două colege, cu care deja se înţelegea foarte bine, blonda având o fire prietenoasă. În curând apărură şi ceilalţi tineri din echipaj; rămaseră însă, toţi, în aşteptarea domnului profesor Eugen Manea, ca dânsul să le ofere indicaţii asupra activităţii acelei zile.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După această discuţie, care stârni admiraţia tânărului comandant faţă de micuţa făptură blondă cu o mutriţă drăgălaşă de copilaş, amândoi reveniră în camera în care se aflau ceilalţi. Desigur, Lucian remarcase de ceva timp că blonda era o fiinţă deosebită, dar acum i se întărise această convingere, însă inima lui tot domnişoarei consilier îi aparţinea, pe ea nu şi-o putea scoate din minte, oricât ar fi încercat. Lucian se ocupă cu atenţie de oaspeţii săi, tratându-i pe toţi la fel; după cum se exprimase blonda, toţi erau la fel de importanţi, în egală măsură.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărindu-l liber pe comandantul misiunii, domnul Virgil Stancu, tatăl Liei, consideră că era momentul prielnic pentru acea discuţie între patru ochi despre care îi amintise. Lucian acceptă propunerea dânsului, aşa că amândoi se retraseră într-un locşor mai ferit de camerele de luat vederi; pe puntea principală a navei, căci reporterilor nu li se permisese accesul în interiorul vehiculului spaţial. Puteau filma exteriorul din orice unghi doreau, dar în interior nu puteau pătrunde. Deci, pe puntea principală erau doar Lucian şi domnul Stancu Virgil, acesta din urmă admirând pentru câteva clipe aspectul interior al navei albastre.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrară în casă; Lucian ultimul. Un motan gri sări în braţele Liei şi începu să toarcă mulţumit; nu părea a fi deloc interesat de papagalul de pe umărul stăpânei sale. Auzind voci, domnul Stancu se apropie de ei. Nu reuşi să-l observe prea bine pe tânărul sosit, căci atenţia îi fu atrasă de papagal, care-l întâmpină cu următoarele cuvinte, cu glasul său piţigăiat. Lucian intră totuşi în cameră, deşi el parcă n-ar fi dorit. Spre surprinderea lui însă, domnul Stancu se arătă destul de amabil.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima maşină coborî chiar domnişoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera şi zâmbindu-i. Apoi îşi reluă locul la volan şi porni maşina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre şi Adi, cu care se înţelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitaţi la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar şi ei, pentru a da nişte declaraţii, deşi nu ştiau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemaţi, iar cei doi body-guarzi se mirară să afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tu de ce-ai mai rămas?
Lucian: Eu?! Bună întrebare... Într-adevăr, oare de ce? Doream doar să-ţi propun să mergem împreună, după ce o vei vedea şi tu pe domnişoara Petra.
Lia: Împreună?! Rămâne de văzut, comandante!
Lucian: Ai putea să... Să-mi evaluezi activitatea.
Lia: După ce va începe misiunea; până atunci, nu încă.
Lucian: N-ar strica să începi mai din timp.
Lia: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian privi în treacăt spre Lia, frumoasă şi brunetă... Domnişoara Barbie; aşa-i spusese blondul, pentru că sesizase o asemănare între ea şi păpuşica aceea pe care Lucian o ţinea alături de el, de la un timp, într-adevăr, în fiecare noapte. "Oare chiar exista vreo asemănare între ele?" părea a se întreba Lucian, iar gândindu-se mai bine, înclina să-i dea dreptate blondului; cam semănau... Oare de aceea ţinea el atât de mult la acea păpuşică?! Se încruntă, negăsind un răspuns concret. Un singur lucru îi era însă foarte clar: Anume, da, pe ea dorea s-o conducă până acasă, n-avea de gând să renunţe la acest... deja obicei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Nu e deloc o decizie instantanee; ne gândisem din timp la asta. Instantaneu a fost poate doar anunţul.
Lucian: Da?! Şi de ce nu ne-aţi avertizat mai din timp totuşi?
Nick: Pentru că ne-am gândit că poate veţi protesta.
Lucian: De protestat, am fi putut protesta şi acum, însă vezi bine că nici unul dintre noi n-a avut nimic împotrivă; am acceptat în cele din urmă, chiar dacă nu ne convine.
Nick: Dar, Lucian, ceilalţi n-au zis nimic, decât tu.
Lucian: Întreabă-i, să vezi ce au de zis!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia se opri din povestit, aşteptând aprobarea comandantului, pentru a continua. El o privi, fugitiv. Îl intriga puţin acest lucru. Oare de ce tot aştepta mereu, în special aprobarea lui? Doar pentru că el era comandantul misiunii? De fapt, oare ce dorea de la el sau la ce se aştepta ea din partea lui?! Lia... Domnişoara Barbie... Frumoasă, inteligentă, brunetă; puţin ciudată... Îl punea în încurcătură. N-o înţelegea; era dificilă... Având aprobarea lui, Lia începu noua istorisire din mitologia popoarelor antice...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, cuvintele Liei îl indispuseseră pe comandant; domnişoara Barbie... Îi vorbise mereu pe un ton deloc indulgent... Fără a adăuga nimic altceva, porni de data aceasta el însuşi spre culoarul cu rezerve, intrând în cea cu iniţialele E. L.; ceilalţi nici n-avură timp să reacţioneze în vreun fel... Brusc însă, se dezmeticiră şi-şi întoarseră privirile acuzatoare spre colega lor, domnişoara consilier...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian auzi uşa deschizându-se, dar nu se ridică din pat, să vadă cine era. Blondul se apropie încet, străduindu-se să nu facă zgomot, crezând că băiatul doarme. Îl privi. Observă că avea ochii închişi, iar alături de el încă se afla acea păpuşică brunetă, care semăna cu domnişoara consilier. În plus, remarcă şi lănţişorul de la gâtul băiatului. Se încruntă uşor, prezenţa acestui lănţişor părând a-l nemulţumi; ştia bine de la cine era... Nu de la el, în nici un caz! Lăsă însă orice mâhnire în urmă, pentru că nu era timp suficient pentru asemenea supărări; rămăseseră doar câteva ore până la lansare. Se aşeză pe marginea patului, lângă băiat, fără a spune nimic. Încercând să nu-şi deranjeze fiul, se întinse şi luă păpuşa, pentru a o cerceta cu atenţie; îl frapă asemănarea izbitoare cu domnişoara consilier, dar şi mai surprins păru când auzi vocea fiului său...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dentist (variantă)

- Nene – ar trebui o placă!
Ce ai prefera, ia spune;
- Dom'le doctor, aş vrea, dacă
Aţi avea... Ady Minune!

calambur epigramatic de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Hmm..." îşi spuse în gând Lucian, privind pe ascuns spre domnişoara Barbie, cu coada ochiului, continuând în gând ideea: "Ar prinde bine acum să existe cu adevărat acest Cupidon, să tragă cu una dintre săgeţile lui fermecate în tine, nu în mine, că eu sunt deja îndrăgostit... de tine!" Însă ideea rămase doar în gândul său; nu o rostise cu voce tare, să fie auzit de ceilalţi, nici chiar de povestitoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda ajunse şi ea; îşi felicită soţul, sărutându-l duios; un pupic şi pentru Elena, bineînţeles. În curând, ajunseră toţi pe puntea principală, inclusiv Victor şi Pavel, din nava tractată, "Vulturul"; Robby îi schimbase. Dar cei doi nu puteau lipsi de la aniversarea zilei lui Nick. Îl felicitară pe aniversat, "asaltându-l" cu urări, săruturi, cadouri, urecheli... Comandantul lor ţinu să amintească şi de cealaltă aniversare a lor, de parcă ceilalţi ar fi putut uita momentul pornirii în misiune, în urmă cu exact 10 ani; cât de tineri fuseseră atunci, toţi...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţelegea ce dorea să spună cu aceste cuvinte. "Dao... Deo..." Ce însemnau, oare?! Habar n-avea! Şi nici nu exista vreun interpret, să-i traducă. Tăcu. Femeia se opri drept în faţa lui, privindu-l, nu cu teamă, nici cu ură, nici cu agresivitate; doar plină de curiozitate, ca un copil ce descoperă pentru prima oară ceva nou, inedit; o jucărie pe care n-o mai văzuse până atunci. Dădea însă dovadă de un curaj ieşit din comun, sau poate doar curiozitatea excesivă îi alimenta acest sentiment de curaj. Părea chiar mai îndrăzneaţă decât el. Însă Lucian nu se intimidă; o privi şi el fix în ochii galbeni, ca de felină; iar el, privirea lui de vultur, de pasăre de pradă... Oare acum avea acelaşi efect, de intimidare, asupra celei din faţa lui?! Sau nu?! Oare cum se simţea ea, în prezenţa lui?!

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian nu renunţase la a o conduce acasă pe domnişoara reclamantă, cu aceeaşi maşină albastră, chiar dacă pe tot drumul nu-şi vorbeau deloc unul altuia, cu toate că erau unul lângă altul şi tot fără body-guarzi, aflaţi în cealaltă maşină. După ce Lia coborî, la ea acasă, Lucian porni, de data aceasta cu Petre şi Adi, spre casa lui, unde ajunse destul de repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi domnişoara doctor?
Stela: Evident şi mie mi-au fost repartizaţi doi body-guarzi, unul – Costel Frunză, zis "Violentul", iar celălalt – Şerban Fulger, zis "Tunetul"; dar pe acesta din urmă, l-am trecut deja în rezervă, aş putea zice; din motive medicale.
Lucian: Deci, dacă vom dori să nu ne treci şi pe noi în rezervă...
Stela: Aveţi grijă de sănătatea voastră; e darul cel mai de preţ.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până să vină doamna Enka, apăru Iulian Enka, îmbrăcat în pijama. Fiul său îl întâmpină cu "'Neaţa, blondule!", salut preluat rapid şi de Rikky, papagalul, care-l repetă zgomotos. Iulian Enka privi pe fereastră, curios; constată că mulţimea din faţa casei nu se risipise; nu-şi dădea seama dacă erau mereu aceeaşi oameni sau alţii, nici nu înţelegea ce sperau ei să vadă... În curte, albastră, maşina directorului, iar lângă ea, doi body-guarzi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!