La arat
În mijloc de primăvară
Cântece din ramuri curg,
Pe ogor bunicul ară
Cu un plug de lemn și-un murg.
Peste deal, bătrânul soare
Urcă-n ceruri ca un rug,
Mici broboane de sudoare
Cad pe coarnele de plug.
Păsările-n arătură
Scormonesc pământul ud;
Pe sub gard, tufa de mură
Își întinde colțul crud.
Iar bunicul ară, ară,
Brazdele se-ntorc pe rând
Și când gată, către seară,
Spune-o rugăciune-n gând.
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din rama anilor și-acum
... am întrebat pe bunicul
cum s-a-mpăcat cu pământul
și-au trăit până la adânci biruinți
brăzdându-și unul altuia fața
bunicul fiind
cel mai mare peste răbdare
în timpul acesta mai lua
și pământ în parte
mare strângător era bunicul
el nu uita niciodată
să pună de-o parte
gând pe gând
în lada de zestre
a firii lui tata
de cânta în pragul casei
întotdeauna din fluier
îngropa toți morții
după pământul muncit de el
până la scara murgului
și-avea o frunte așa înaltă
când pe punea în locul soarelui
că nu mă mai săturam
măsurând-o cu timpul
așa nepoată
de-a dii mărarul soarelui
până la scara murgului...
poezie de Maria Podari (30 decembrie 1970)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul plânge
bunica nu mai vede
cocorii plecând
haiku de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul și nepoții
Pe când spunea bunicul, cu emfază,
Cum barza îi aduce pe cei mici,
Un nepoțel precoce i-o retează:
"Păi, astea sunt povești... pentru bunici!"
epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu bunicul
În serile cu lună plină
Cu bunicul stau la poartă,
Sau, admirăm din grădină
Senina boltă-înstelată.
Aproape-n fiecare seară
Îl întrebam pe bunicul,
Unde e Steaua Polară,
Unde este răsăritul.
Răspundea-întrebării mele,
Arătându-mi cu răbdare,
Din puzderia de stele,
Pe cea mai strălucitoare.
Spunea că ea luminează
Mintea celui ce se pierde.
Că-n viață-l orientează
Să rămână mereu verde.
Bunicul m-a învățat
Că steaua e ghidul vieții.
După ea, eu m-am ghidat
Ca să trec prin valul ceții.
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Bunicul nărăvit către nepot
Secretul l-am descoperit
Și ți-l împărtășesc, nepoate:
Bani mulți să faci, chiar și cinstit,
Când vezi, că altfel, nu se poate!
epigramă de Ion Bratu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
(poezie închinată bunicului meu
Ioan Andrieșanu)
S-a dus în ceruri bunicul meu, Ioan,
Că unde-ar fi putut, altminteri, oare
Să meargă cu o inimă-așa mare,
Bunicul meu cel drag de la Vișan.
L-am dus tăcut pe ultimul său drum,
Cu-ntregul sat, în acea zi de vară
Și-am retrăit, la fel ca prima oară,
Copilăria-mi dusă ca un fum,
Cu veri, vacanțe și cu toamne pline
De nuci, de prune, struguri și gutui,
Iar azi bunicul meu acasă nu-i,
Dar, Doamne, câte a lăsat în mine!
De azi-nainte-n iarnă, timp fulgerat de ger
E pentru mine, încă, un Sfânt Ioan în cer!
sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un basm și-un vis
își caută-n tolba lui cu basme
bunicul drag în seara lină
și înfioară cu fantasme
liota de țânci strânsă-n grădină
începe cu a fost odată ...
îi poartă până-n large zări
povestea cu un prinț și-o fată
găsită peste mări și țări
cu vocea gravă-i înfioară
când zmeul rău prăvale stânci
și se aprind când calul zboară
trecând peste prăpăstii-adânci
au ochii-n lacrimi dacă moare
prințul și parcă reânvie
când o măiastră zburătoare
i-aduce stropi de apă vie
închide ochii o codană
în întuneric și visează
că în cosița ei bălană
o floare prințul îi așează
e doar un gând fugar prin minte
și-ar da orice să fie-așa
bunicul basmul lui cuminte
sfârșește-ncălecat pe-o șa ...
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
iar primăvară -
bunicul zice-n gând
un bogdaproste
haiku de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
soldații de plumb
din sertarul bunicului
dorm prinși în seară
așteaptă probabil toamna
să le crească aripi
asemenea zeilor
din tabloul în care bunicul
îmi pune în brațe merele
și mă sărută pe frunte
cu tăcerea de argint
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prazul
Când e prazul verde, crud,
Dezvoltat peste măsură,
Cel mai bun este un nud
Mai la deal de arătură.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când salcâmul înflorește
Când salcâmul înflorește,
La mijloc de primăvară,
Greierușul se trezește
Și ne cântă la vioară.
Sar în nopțile senine
Broaștele, să îl bruieze;
Florile de miere pline
Fac copacul să vibreze.
Când salcâmul înflorește,
O mireasmă-n primăvară
Zi de zi se risipește
Parfumând pădurea rară.
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
Pe băncuța de la poartă
Îl aud din când în când,
Pe bunicul meu oftând,
După vremuri de-altădată.
E supărat. E abătut.
Ochii-n lacrimi umezesc,
Când amintiri îl năpădesc,
Din timpul care-a trecut.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Bunicul
bunicul sau doar o părere
înnopta adesea în cerdac
avea în față o lumânare aprinsă
și un colac
din care mânca și nu se sfârșea niciodată
mamă tată
veniti să vi-l vedeți pe bunicul
deschideam ușa și le arătam
picăturile calde de ceară
și fărâmăturile rămase
e bolnav ăsta micu' ziceau
noi nu vedem nimic
și se duceau din nou la culcare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
după ce a murit bunicul,
l-am visat într-o noapte și mi-a spus:
- vino în cerdac să mai stăm de vorbă.
și pentru că m-am trezit imediat
și am văzut o lumină pâlpâind,
am ieșit afară.
bunicul mă aștepta în cerdac
avea în față o lumânare aprinsă
și mânca dintr-un colac
- mamă, tată,
veniti să vi-l vedeți pe bunicul
am deschis ușa și le-am arătat
picăturile calde de ceară
și fărâmăturile rămase
- e bolnav ăsta micu' ziceau ei
noi nu vedem nimic
și se duceau din nou la culcare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Când îți pui cu dracu-n plug
Când cu dracu' te-nsoțești,
Sigur fii c-o s-o pățești.
Când îți pui cu dracu-n plug,
Sigur o să-ajungi în jug.
pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete și satire (30 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Bunicul
Bunicu-i pasăre măiastră,
Ne cântă iar cu lira lui,
S-a-ntors de printre noi, acasă,
Acolo-n țara Domnului.
Acolo-i pace și-s izvoare,
Mai reci, mai blânde și mai line,
Acolo este veșnic soare
Și miei aleargă pe coline...
Acolo e-un păstor, atât
Și-s îngeri cu aripi de stele,
Acolo, Tatăl ne-a avut
Suflet de vis și mângâiere.
Aici a obosit bunicul.
Oftând, spre ceruri a plecat,
Acolo-l vom găsi, în veacuri,
Cu sufletul eliberat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul și tehnologia
Nepoții îi cam dau de furcă
La jocuri pe calculator:
Bunicul nu se prea descurcă,
Deși... a dat în mintea lor!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
- Copiii zise cu blândețe -
Îmi trec adesea pragul,
Dar sprijinul la bătrânețe
Rămâne doar toiagul.
epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
Avea bunicul o pălărie frumoasă
mi-a dăruit și mie una la fel
mergea la muncă în gradină ori pe câmp
își așeza pălăria jos să nu o murdăreasca
eram mereu împreună, îl imitam
îi plăcea să mă îmbrace la fel cu el
fapt care s-a și întâmplat
copil cum eram, nu știam că-i bolnav
și într-o zi a murit
nici asta nu am priceput dintr-o dată
așa că îmi tot așezam pălăria pe cap
și întrebam unde-i bunicul?
De atunci am rămas doar cu pălăria
în ea se ascunde bunicul
astăzi ca să fim împreună
nu numai în amintire,
o port la muncă în gradină
o așez jos lângă flori
și sap.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă dusăi în deal să ar
Înjugai boii la car,
Mă dusăi în deal să ar.
Bătui drumul pe uliță
Cu plugul pus în căruță.
Zorile-mi dădeu ocoale,
Mai trecui un deal ș-o vale.
Pe la răsărit de soare,
Ajunsăi pe dealu-al mare.
Înjugai boii la plug
Și mă apucai să cânt.
Cum trăgeam brazdă adâncă
Zării pe mândra pe luncă.
Doamne văd, ori mi se pare
Vine mândra cu mâncare!
Vine-ncet și legănat,
Are părul dezlegat.
Vine-agale și doinește
Căci pe mine mă iubește.
Când se-apropie de deal
Dejugai boii la car.
Se făcuse prânzu-al mare,
Dădui și la boi mâncare.
Boii mâncau din căruță,
Iar mândra-mi dădea guriță.
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!