Bunicul
Pe băncuța de la poartă
Îl aud din când în când,
Pe bunicul meu oftând,
După vremuri de-altădată.
E supărat. E abătut.
Ochii-n lacrimi umezesc,
Când amintiri îl năpădesc,
Din timpul care-a trecut.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.