Apusul devenise o curgere spre cer, din cer, irepetabilă şi fermecătoare. Apusul devenise un vis, dar nu un vis simplu, ci un vis brodat cu simplitatea acestei vieţi irepetabile, dar eterne, o minune pe care numai visele o pot zugrăvi, o pictură atât de modestă, că de cele mai multe ori o confundam cu realitatea. Sau poate că... de ce nu?! Era realitatea pe care nu o putem defini.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă personificam şi mă dedublam în fiinţa naturii, trăind la parametrii spirituali greu de depăşit. Am înţeles, integrându-mă în trupul acestei toamne târzii, că pot fi o eroare, atât de uşor, dar nu înţelegeam de ce umbra mea devenise eroarea de-a fi. Poate că trăiam o cu totul altă datorie, a vieţii anterioare, iar acum mă grăbeam să împlinesc tot ce aveam de făcut, în scopul de a mai trăi câteva mici frământari menite să-mi asigure fericirea la care visasem dintotdeauna. Şi uite aşa, căutam să ma pierd de ea, de umbra, dar ea, credincioasă, mă urma peste tot.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vreme ce nu putem schimba realitatea, să schimbăm ochii care zăresc realitatea.

citat clasic din Nikos Kazantzakis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea impusă din sufletele noastre accentua dezorganizarea ideilor, imprimând acea teroare intelectuală de care mă temeam încă. Ficţiunea devenise involuntar o înscenare a realului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cealaltă parte

realitatea din spatele ochilor e alta
lacrimile sunt prunci care
odihnesc în lichidul amniotic al cerului
sau poate numai o înverşunare
a stării de curgere

putem popula trecutul
putem resuscita amintiri
şi totuşi
în spatele ochilor eternul acum rulează
ca o îmbrăţişare repetată

zăvorăsc cerul într-o furtună închisă în ochi
şi arunc liniştea ca pe un cearşaf imaculat peste oglinzi

mă uit în cealaltă parte a lumii
şi încă te caut

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă obţinuse mai mult decât succese repetate, imense, obţinuse gloria pe care acum o întreţinea cu modestie şi trudă. Obţinuse şi dragostea, acea picătură de lumina, care devenise un mare semn de întrebare la capitolul "neprevăzut".

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerile pe care le facem zilnic determină realitatea fiecăruia dintre noi. Tu eşti mulţumit de "realitatea" ta? Realitatea o construim zi de zi.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de radiografie a realităţii

realitatea asta nu ştie de glumă când vine vorba de risipit vise
realitatea asta născătoare de monştri
realitatea asta violatorare de amintiri
realitatea asta bolnavă de disperare
cu trăsăturile ei diforme
cu focuri de artificii aprinse pe orice golgotă
cu traficul de biografii contrafăcute
cu dedesubturile ei ticsite cu trotil
realitatea asta care flirtrează adesea cu ospiciul
realitatea asta care încurajează stereotipurile
şi avorturile viselor
şi cultul excesului
realitatea asta fabricată în China
cu ideologiile ei artificiale
cu manipulările ei morbide
realitatea asta analfabetă la capitolul blândeţe
realitatea asta inamică unui surghiunit poet
care încă mai crede cu tărie
în coabitarea dintre suflete
în terapia versului
realitatea asta ca o hipnozantă trangresie
ca un cocktail Molotov în ochii privitorului
realitatea asta mult mai rece decât mângâierea morţii
realitatea asta mult mai tristă ca o melodie de Ceaikovski
realitatea asta când banală când excentrică
când radioactivă când halucinogenă
realitatea asta îi este copilului din mine
când scrânciob
când ştreang

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În somn

Mi-au arat gândurile
Tulburătoare şi mistice întrebări.
Povara de îngeri se deşertase
În zori.
Pe buzele mele,
Cu scame de sânger pătate,
Alergau cete de stele
Pierdute în noapte.
Era apusul ascuns în tăcerea din mine,
În moarte...
Visurile arse în cuptorul
Atâtor trecute uitări
Renăşteau uneori.
Se scutura în adâncul meu
Cenuşa clepsidrei ce devenise nisip
Strălucind pe legendarul Olimp.
Am adormit şi m-am înălţat
Dincolo de ceruri,
Devenind infinit.
Am acoperit câmpul de vise cu stele,
Câmpul cel proaspăt arat
Şi nou ochi mi-am format,
Uitând de-ntrebări şi durere.
Apoi... am plecat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar putea mintea ta să cunoască Realitatea? Înaintea falei atotştiutoare a minţii tale, tu Realitatea o erai. După ce mintea ta nu va mai fi, tu, Realitatea o rămâi. Iar acum, în nebunia rătăcită a gândului tău, insişti să confuzi materialitatea efemeră cu Realitatea. Dar Realitatea este atemporală şi fără formă! Cu adevărat vă spun; Tu eşti deja Nenăscutul, care se crede prin frica gândului închisoarea celui născut.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de stele -
zorii taie apusul -
stelele pică.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodica

Rodica - fruct de rodie, din care
S-a întrupat sămânţa roditoare,
Mamă şi fiică, tânără soţie
Purtând cu ea aleasă reverie.
Lumină, flori de sânger peste care
Din răsărituri, s-a prelins culoare,
O roză cu petale-mparfumate,
Firescul adevăr, sinceritate...
Aromă de gutui, de mere coapte,
Minune, fericire şi dreptate.
O curgere de nicăieri, spre mâine,
Mierea din bobul copt, colţul de pâine
Din pumnul unui prunc care-şi adună
Iubirea, dintr-o strângere de mână.
Mărinimia, farmecul vorbirii,
Un voal de vis din lumea fericirii
Şi-n cercuri luminoase îngeri, stele,
Printre atâtea nume efemere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gongul din perete

Gongul din perete a desenat
Cu o limba de foc
Satanicul numar – 666.
Se trâmbiţa întoarcerea acasă,
Ţipete se auzeau din fereastră...
Fântânile s-au întors la ceasul dintâi
Şi lumina la întuneric.
Au sângerat pământurile cu apusuri de răsărit.
Morţii ne-au urat bun-venit...
Au curs lacrimi de foc,
Iar atomii trupului nostru încins
Au fuzionat cu lacrimile noastre în vis.
Calea de acces către cer devenise mister.
Noi am redevenit celulă,
Căutând prin cenuşa osemintelor
Strămoşilor noştri
Uşa dinspre apus
Prin care, precoce, ne-am strecurat
Spre plus infinit.
Un vis - timpul nu se opreşte,
Nu se-ntoarce,
Pentru el nu există minus infinit.
Şi nici pentru noi!
Doar moartea semnează
Ritualul schimbului de vieţi.
Plutire de umbre
Şi paşii înceţi,
Iertare şi sute de vieţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că procesul cerebral al imaginaţiei şi acela al amintirii sunt atât de asemănătoare încât devin inseparabile. Cine poate defini realitatea? Oare nu totul este subiectiv?

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, Nistor nu plecă fără a-i saluta şi pe părinţii adolescentei, domnul şi doamna Cristescu, spunându-le şi dânşilor că s-ar putea să nu se mai vadă până la lansare. Soţii Cristescu tresăriră surprinşi la auzul acestei posibilităţi, venindu-le greu să creadă că nu-l vor mai vedea pe băiatul cel înalt mult timp din acel moment încolo; devenise un "obişnuit al casei"... Măcar de s-ar fi certat Adela cu el înainte de plecarea în misiune, sau măcar de n-ar fi fost dânşii de acord cu relaţia dintre fiica lor minoră şi acest tânăr geograf înalt; dar nici una dintre aceste două variante nu exprima realitatea... Pentru că realitatea suna astfel: băiatul de 2,18 m era astronaut şi va pleca peste vreo 10 zile într-o misiune spaţială de lungă durată, cel puţin pentru următorii 13 ani...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Zdrenţele o încarcerau.
Se uita ţintă prin ochelari cu ochi sticloşi,
Dorind să vadă foarte clar frunzele palmate din pomul realităţii.
Ea şi-a amintit brusc de mănuşa argintie a mâinii stângi
Uitată pe pagina goală a viitorului ei.
Singurătate sumbră şi ploaie de lacrimi,
Asta însemna viitorul ei.
Inima ei era o violină abandonată.
Vibraţiile îi vânau amintirile.
Privirile de onix îi mascau sufletul ceţos.
Avea o tristeţe dureroasă,
Care aluneca total dincolo de zâmbetul ei timid
Pentru a deveni perfect vizibilă pentru toţi cei din jur.
Adevărul negru îi otrăvea visele
Şi îi tensiona gândurile cu nonsensul iluziei.
Ea devenise un simplu copil în corpul ei de clovn,
Un suflet încarcerat dorind să se elibereze,
În timp ce realitatea dansa mizerabil pe ringul speranţelor ei.
Ea încă se mai întreba dacă undeva, cineva
Se mai gândea sau visa la ea.
Ea începuse să meargă atât de singură pe singuraticul drum al vieţii,
Încât nimic nu părea că îi mai poate schimba destinul.
Speranţele se pierdeau încet, spărgându-se în aerul rece al indiferenţei.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia cunoştinţă cu realitatea aşa cum este ea şi apoi acţionează în consecinţă. Cele mai multe greşeli comise de leaderi apar din cauza că aceştia nu sunt dispuşi să recunoască realitatea aşa cum este şi să acţioneze în consecinţă.

citat din Jack Welch
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru uşi ( extras din ‘Numele vântului' )

Poate că cea mai mare însuşire a minţii noastre
este abilitatea de a face faţă durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uşi ale minţii
prin care fiecare trecem în funcţie de propriile necesităţi.

Prima este uşa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume şi de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanţându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori îşi pierde conştienţa.
Similar, cineva care primeşte veşti traumatizante
devine adesea letargic sau leşină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferinţă,
trecând pragul primei uşi.

A doua este uşa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur şi simplu chinuitoare
şi pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această uşă.

A treia este uşa nebuniei.
Sunt momente când mintea primeşte-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deşi aşa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferinţă,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.

Ultima este uşa morţii.
Opţiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puţin aşa ni s-a tot spus.

poezie de Patrick Rothfuss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea distruge vise. De ce n-ar putea distruge visele realitatea?

citat clasic din George Moore
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

... în apusul de soare
ce frumoasă e pacea
care nu mă mai doare
unduit şi rapace

iar în noaptea lăsată
ce frumos licăreşte
când o pace uitată
când un Doamne fereşte...

poezie de Iurie Osoianu (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluviul nu mai poate curge înapoi

Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El priveşte înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri şi sate.

Iar în faţa lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzaţia că vei dispărea pentru totdeauna.

Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Aşa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.

El trebuie să-şi asume riscul
şi să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
că nu este vorba despre a te pierde în ocean,
ci de a deveni ocean.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!