Moment clinic

Pretutindeni contra-punct,
Pupile dilatate-a mirare,
Tunetul concentrat în geamăt,
Sudoarea și lacrima scurse
În fiola cu ser tulburat,
Doză letală stabilită absurd
De un început vinovat.

Ca un fluture orb, cu aripi plesnite
Dureros mă las răsfățată de vânt,
Nimic din ce-a fost nu mă cheamă-n putință,
Nimic nu mă-ndeamnă să trec în cuvânt...

Cu teamă prelinsă pe zidul din mine
De astăzi încă destinul m-agață,
Mă voi face frate de cruce cu noaptea,
Pentru încă o singură dimineață!

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Povară statornică

Condamnată sunt să repet
Drumul privirilor,
Freamătul buzelor,
Pașii,
Destinul de-o viață, larg locuit
De început...

Dar ușor,
Cu evlavie,
Mă retrag pietrificat
În adânc,
Dureros de simplu,
Ca tot ceea ce fac
Când mă tem!

poezie de (1982)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Împovărare

Când nu aștepți nimic
Renasc umbrele...

Cât prinos de hrană
Pentru congelatorul sufletului.

...


Am adâncit prea multe trepte
Pentru un singur cavou,

...


Spintecă!
Nu... e încă devreme,
Mai e atâta albastru în cer
Pentru voronețul sufletului.

poezie de (1982)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Al nouălea val

Douăzeci de ani și încă puțin
De ardere și risipă,
Ca umbră mă-nalț
Dintre luminile care am fost...

Cu ochii în pământ,
În cearcăne prelungiți,
Aștept
Descoperită,
Ultimul val!

poezie de (1982)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nimic nu va fi cum a fost

Când noapte nu va fi niciodată
liber vreau să cânt
pe câmpii cu ciocârliile,

lumina ne va iubi.

Un strat de răcoare subțire,
o umbră trecătoare
mă învelește-n mătase,

ușor voi deveni un gând.

Nimic nu va fi cum a fost
cu noduri în trunchi,
îndrăgostit de frunze
pe ramuri răsucite de vânt.

Cu seve de lemn înlemnite
stavilă voi pune nimicului

și smerit voi intra-n cuvânt
cu scris dureros,

noaptea în mine nu se mai naște,
lumina mi se urcă pe umeri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Detaliu

Nimic de uitat
Din graiul șenilei
Din lumea întoarsă cu fața spre sânge
Din buruiana semeață ce-acoperă ruina...

Nimic de uitat
Din trecut
Și din cealaltă față,
A libertății!

poezie de (1978)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Mă adun

încă de dimineață pornesc truda
mă adun de pe jos
bucată cu bucată
așa risipită cum sunt
în o mie de mărgele, o mie de petice,
pietre îngrozitor de triste
câteva fete culegând smochine pe malul Dunării
frunze
și acest aer în ștreang
ah, zeilor, el e singurul bărbat pe care l-am iubit

aș întreba cât costă viața în care nu aș fi intrat niciodată
dacă îmi erai atât de puțin
dar nu mai am pe cine
e un octombrie surd,
zidul din care cad
are cărămizi foarte singure

eu nu știu să lipesc scrisori,
nu știu să lipesc prăpăstii,
în general nu știu mai nimic
nici taina acestui miracol nătâng
că îmi lipsești și tremur

cineva ar putea face din mine o cruce
cineva ar râde
e noapte
încă
de dimineață pornesc truda.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

De bună voie

Singură am vrut
Să port lanțul robiei.

Roagă-mă deci
Să mă întorc înapoi
De unde-am plecat fără tine.

Pentru tot ce-a fost libertate
Mai pune un cerc, o verigă,
Încă un cerc, o verigă,
Încă un cerc și încă o bună verigă

Totu-i nimic fără tine
Și nimicul mă pierde.

poezie clasică de din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Ultim semn

La câțiva pași ancora
Fabulează statornicia...
Nimic mai stăruitor ca lanțul
Pe faleza zdrențuită.
Din memorie farul încheagă chemare,
Mai departe
Dalele albăstrii,
Numărul cumulat al aripilor
Cumpănă de aer și eternă trădare...

Femeia ridică mâna,
Batista pornește să fluture...
La orizont
Sclipirea bastardă a catargului
Dispare!

poezie de (1984)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Beatitudine

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfințit
razele dimineții fac în mine popas
expresii divine ce nicicând n-au mințit.

măsor beatitudini cu aurit compas
pretutindeni fericiri am împărțit
sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfințit.

gust cafeaua literară fără nici un impas
litere îndulcite parcă s-au înmulțit
toată amărăciunea s-a dus de pripas
pot astăzi să dansez pe muchii de cuțit.

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfințit.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amnezie

Am făcut din mine sălbăticie
Dinainte de-a ști că mai târziu lanțul
Mă va zdrobi,

Am făcut din mine Altceva,
Am fost prieten cu viața,
Mână fericită să dea;

Doamne.. nu uita!
Eu nu-mi amintesc
Să mă fi născut vreodată
Pentru mine.

poezie de (1981)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Poem unic

Nu s-a schimbat nimic,
Doar... eu!
Anii din urmă
Au biruit,
Aș vrea să pot mulțumi
Pentru frumusețe

Te-ai născut prea devreme
Tristețe...

Doar, eu!

poezie de (1982)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Limite

Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...

De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!

poezie de (1984)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Donație anonimă

Mă poticnesc de cuvinte,
De treptele altarelor,
De voalul de mireasă ce mă va secera,
Când destinul mă strânge
Din ce în ce mai confuz
Sub lespedea sa...

Cu-aceste aripi, ieri mântuitoare
Azi ciuruite straniu de perfuzii,
Îmi voi dona, întregul arsenal galactic
Vieții – această bancă de reziduri și iluzii!

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit

Știu, lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit;
Dar ce-a fost, a fost, iar multe încă nu s-au întâmplat.
Puțin de-a fost ceea ce-a fost bun, puțin de regretat –
Vesel a fost tot ce-am trăit; curajos, tot ce-a murit.

Nu-ți voi scrie cântece despre inimi care-au suferit,
Iar tu nu vei vărsa lacrimi pentru mine, ca bărbat.
Iar dacă ți-aș rămâne credincioasă, necondiționat,
Ai avea motive să fii, sunt convinsă, destul de îngrozit.

Și, totuși, acesta-i destinul, blestemul unei femei:
Să-și etaleze lucrurile mici și dăruiasc㠖 de când e lumea,
Pentru că-i plăcut să oferi când nimic nu datorezi.
Dar ție, care nu mi-ai cerut nici versuri și nici făgăduieli,

Darul pe care ți-l fac, în viață fiind, e-absența mea;
Dar după asta, iubite, nu mai pot nimic să-ți garantez.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -98.99- 94.99 lei.

Refluxul memoriei

Adevăr...
Sau poate sub fruntea trează
Îndoiala s-a iscat,

Iubire...
Sau poate tot ce-a fost
Doar am visat,

Uitare...
Dar nici nu-mi pare rău
Că ai uitat!

poezie de (1978)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Și prea puțin
Și mult prea rar
Voi reuși să cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de (1978)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șansă

Nu mă poți porni
Și nu mă poți opri
Din nimic...

Oferă-mi
Ultimul dram de noroc,
Ca unui copil desculț și flămând
O bucată de pâine!

poezie de (1982)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Lasă-mă încă

Dacă Tu adunat cu Eu fac Noi,
E poate vrajă, gramatică, complot,
Dacă poți să te scazi din adunare,
Eu, nu mai pot!

Dacă din teama de a nu te pierde
Am zidit uși, am astupat ferestre
Dar tu, biruitor le-ai spulberat
Și ai plecat fără să-mi lași vreo veste;

Dacă te-a consumat umilitor
Această dragoste, mistuitor de-adâncă,
Dacă simți că-i mai bine să pleci și să uit,
Pleacă... dar lasă-mă să nu te uit, încă!

poezie de (1980)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".

poezie de (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să-ți spun

Vreau să-ți spun să nu arunci timpul prețios
petrecut alături de mine și să admiri din nou peisajul
ce-l lași în urmă.
Vreau să-ți spun că totul e real și nu ai nevoie de nimic,
pentru a scoate în evidență o fotografie în mișcare cu noi.
Vreau să-ți spun că visul tău încă nu s-a spulberat,
ci continuă ca și cum ai face un puzzle cu florile cele mai frumoase.
Vreau să-ți spun să uiți totul din trecutul dureros
și să te gândești la motivul pentru care m-ai ales pe mine.
Vreau să-ți spun că nu merită să te comporți la fel ca în trecut
și să fii tu, fără remușcări, ca să poți schimba destinul.

poezie de (28 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook