Povară statornică
Condamnată sunt să repet
Drumul privirilor,
Freamătul buzelor,
Pașii,
Destinul de-o viață, larg locuit
De început...
Dar ușor,
Cu evlavie,
Mă retrag pietrificat
În adânc,
Dureros de simplu,
Ca tot ceea ce fac
Când mă tem!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Recurs
Pe plajă,
Un singur castel.
În cerc,
Pași împletind infinit.
Inima
Costumată în pușcăriaș,
Amintirile
Zdrobite în cariere...
Fără delict condamnată
La viață!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment clinic
Pretutindeni contra-punct,
Pupile dilatate-a mirare,
Tunetul concentrat în geamăt,
Sudoarea și lacrima scurse
În fiola cu ser tulburat,
Doză letală stabilită absurd
De un început vinovat.
Ca un fluture orb, cu aripi plesnite
Dureros mă las răsfățată de vânt,
Nimic din ce-a fost nu mă cheamă-n putință,
Nimic nu mă-ndeamnă să trec în cuvânt...
Cu teamă prelinsă pe zidul din mine
De astăzi încă destinul m-agață,
Mă voi face frate de cruce cu noaptea,
Pentru încă o singură dimineață!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea mareelor
Mă repet precum perla în scoici
Viscolind peste mare...
Sidefiu podoaba mi-o sporesc
Cu fiecare naufragiu sau trădare...
Leagăn îmi sunt valurile și veșmânt,
Pe fiecare țărm m-așteptă
O mână de culegător sau
Un mormânt!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci din ecou
De ce să căutăm
În afara noastră
Și de ce să găsim
Ceea ce nu există
Decât
În noi?...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Donație anonimă
Mă poticnesc de cuvinte,
De treptele altarelor,
De voalul de mireasă ce mă va secera,
Când destinul mă strânge
Din ce în ce mai confuz
Sub lespedea sa...
Cu-aceste aripi, ieri mântuitoare
Azi ciuruite straniu de perfuzii,
Îmi voi dona, întregul arsenal galactic
Vieții această bancă de reziduri și iluzii!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Primăvara
Sunt,
Uneori
Exist...
Crede-mă!
Eu nu pot să iubesc un copac
Fără inimă.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complicitate inutilă
Demult,
Am înflorit în tine
Orhidee,
Sunt ofilită acum,
Dar...
Nu-ți măsura prea grabnic
Amara biruință ;
Dincolo de tine,
Am prins rădăcină
Copac!
...
Pentru unii dintre noi s-a făcut târziu.
Uitați-vă adânc în mine
Dar,
Nu zâmbiți complice.
Eu nu știu să măsluiesc cărțile
Vieții...
De-aceea poate,
Merg
În șir indian,
Singură!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solo
Nu a sosit clipa în care
Aș putea deschide porțile
Prea albe sunt zăpezile
Care sub zero absolut
Mă țin prezonieră!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rost
Ca să te pot iubi
Trebuie
Să te fac să mă lași
Să te mângâi doar eu,
Tu să stai numai
Și
Să mă simți...
poezie de Virginia Radu Gavrilă
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praxis
Am deschis ușa și l-am zărit pe tata
Încuindu-mi dimineața,
Bunicul îi da o mână de ajutor
Legănându-mă,
Mama îmi număra visele
Iar apoi le ștergea
Cu guma.
...
La început e ca și cum ai juca șotron pe valuri,
Ca și cum cuvintele ar căpăta dimensiune,
Ca și cum ai exista fiindcă-ți place...
Apoi,
Decupezi aripile
Și te arunci!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biruință
Din inima mării am ridicat valul
Să-mi rodească pustiul,
Din pulsul memoriei, înțelepciunea amurgului
Să-mi zidească zădărnicia,
După trecerea ta, am strigat Viața
Pe numele-i mic...
...
Cu aripa mea vei cuteza spre larg,
Oricum, de prisos te-aș păstra!
E dreptul meu să-ți aștept naufragiul...
Voi rămâne cu bucuria de-a fi țărmul
Ce nu te poate primi.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Climate
Dezarmam cu libertatea,
Umileam prin sinceritate,
Uram din instinct,
Dar, mai ales...
Buzunăream viața.
...
Am dat buzna-n viață
Ca-n lanul cu grâu,
Frângerea nu o percepeam
Decât în joacă,
Asediată-s acum
De pâinile lipsă.
...
Prea târziu
Când îmi ridic privirea!
E deja toamnă
În sufletul ce-l mai doresc
Analfabet...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.
Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Și prea puțin
Și mult prea rar
Voi reuși să cobor între
Anotimpurile triste!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
Credința e aparent singura care ne desparte
Și poate... depărtarea,
Va muri o singură poveste
Când vei trece marea...
Voiam să-ți spun că septembrie
Nu are sentimente,
Că înțelepciunea va veni prea târziu
Pentru a îndrepta pașii
Luxați între poteci
Și voiam să-ți mai spun că
Iubirile mele au fost
Sfortari atat de false incat
Trebuia
Sa iubesc
Macar o data
Cu inima!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reclădire târzie
Cine se mai încumetă
Să-mi caute copilăria,
După ce am învățat
Să mă dăruiesc,
Cine se mai încumetă
Să m-adune,
Când am și-nceput
Să mă risipesc...?
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultim hotar
Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă și pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.
Câtă umilință, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...
Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picaj liber
Emigrarea din tine,
Detenția pe viață între amintiri,
Excomunicarea printre Ceilalți,
Party...
Țigară...
Răsărit imposibil...
Glasul ce nu mai îndrăznește,
Gândul că am sugrumat
Vreau să vând Totul Acum!
Zâmbesc fiindcă doare,
Pasărea se transformă în flaut
Și fiecare anotimp cu rostul lui...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legitimă apărare
Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu
Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intermezzo
Când din ochi picură
Se lasă ceața...
Se vor întoarce vapoarele,
Chiar obosite și oarbe,
Zadarnică osteneală
... Așa!
...
Când,
Deși,
Arborii s-au scuturat de stele,
Lovesc în stâncă
Cu inima,
Luna se crede seceră
Și retează iarba...
Când,
Deși,
Cu-aceiași mândrie,
Voi uita!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinantă
Sufletul neîngrădit
A început să construiască zid.
Când orizontul prinde culoare
Luna, luând forma secerii,
Taie artere în cântec
De sărbătoare.
Nicicând nu am știut de ce
Absența trebuie să doară sau ucidă,
Nicicând nu am înțeles de ce
Albatroșii ce-și frâng aripile,
Fac copii să râdă.
Undeva, nu departe,
Viața mi se arată în cale
Cu statura ei mândră, potrivnică
Undeva, nu departe în mine
Sufletul înalță poartă statornică.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!