Mă adun
încă de dimineață pornesc truda
mă adun de pe jos
bucată cu bucată
așa risipită cum sunt
în o mie de mărgele, o mie de petice,
pietre îngrozitor de triste
câteva fete culegând smochine pe malul Dunării
frunze
și acest aer în ștreang
ah, zeilor, el e singurul bărbat pe care l-am iubit
aș întreba cât costă viața în care nu aș fi intrat niciodată
dacă îmi erai atât de puțin
dar nu mai am pe cine
e un octombrie surd,
zidul din care cad
are cărămizi foarte singure
eu nu știu să lipesc scrisori,
nu știu să lipesc prăpăstii,
în general nu știu mai nimic
nici taina acestui miracol nătâng
că îmi lipsești și tremur
cineva ar putea face din mine o cruce
cineva ar râde
e noapte
încă
de dimineață pornesc truda.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Radulian. [Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre smochine
- poezii despre scrisori
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.