Elegie

Nu vreau
Să mă-nconvoaie cuvintele,
Urmele
Rămân atât de slabe
Şi
Apoi,
Cine-şi va mai aduce aminte
Că noi doi
Deşi o singură floare
Ne-am născut din două
Rădăcini?!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu

În urmele paşilor am născut mările
Să mă-nveţe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să ştiu ce va fi după cântec,

Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpăţânat ploaia
Să mă biciuie,

Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praxis

Am deschis uşa şi l-am zărit pe tata
Încuindu-mi dimineaţa,
Bunicul îi da o mână de ajutor
Legănându-mă,
Mama îmi număra visele
Iar apoi le ştergea
Cu guma.

...

La început e ca şi cum ai juca şotron pe valuri,
Ca şi cum cuvintele ar căpăta dimensiune,
Ca şi cum ai exista fiindcă-ţi place...
Apoi,
Decupezi aripile
Şi te arunci!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...

Pentru câte iubiri
V-aţi născut,
Buze de lut?

Singură îmi aşez urechea
Pe pragul tău
Între ispită şi Dumnezeu,

Crucea vieţii grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,

Sculptându-ţi privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preţ mă voi vinde

Găsindu-ţi zâmbetul
Crestat în obraz
Tu ştii că e doar un răgaz,

Colorând ninsorile
Prăvălindu-le avalanşă
Eu ştiu că e ultima şansă!

Ca să calci pe curat
Pe pietrele albe,
Inima mea îngână sfios
Florile Dalbe...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să dăruiesc! Vreau să mi se dăruiască! Şi vreau să rămân singură, să mă bucur de daruri.

citat clasic din Virginia Woolf
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem unic

Nu s-a schimbat nimic,
Doar... eu!
Anii din urmă
Au biruit,
Aş vrea să pot mulţumi
Pentru frumuseţe

Te-ai născut prea devreme
Tristeţe...

Doar, eu!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intermezzo

Când din ochi picură
Se lasă ceaţa...
Se vor întoarce vapoarele,
Chiar obosite şi oarbe,

Zadarnică osteneală
... Aşa!

...

Când,
Deşi,
Arborii s-au scuturat de stele,
Lovesc în stâncă
Cu inima,
Luna se crede seceră
Şi retează iarba...
Când,
Deşi,
Cu-aceiaşi mândrie,
Voi uita!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legitimă apărare

Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu

Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezie

Am făcut din mine sălbăticie
Dinainte de-a şti că mai târziu lanţul
Mă va zdrobi,

Am făcut din mine Altceva,
Am fost prieten cu viaţa,
Mână fericită să dea;

Doamne.. nu uita!
Eu nu-mi amintesc
Să mă fi născut vreodată
Pentru mine.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost

Ca să te pot iubi
Trebuie
Să te fac să mă laşi
Să te mângâi doar eu,
Tu să stai numai
Şi
Să mă simţi...

poezie de Virginia Radu Gavrilă
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci din ecou

De ce să căutăm
În afara noastră
Şi de ce să găsim
Ceea ce nu există
Decât
În noi?...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Primăvara
Sunt,
Uneori
Exist...

Crede-mă!
Eu nu pot să iubesc un copac
Fără inimă.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picaj liber

Emigrarea din tine,
Detenţia pe viaţă între amintiri,
Excomunicarea printre Ceilalţi,
Party...
Ţigară...
Răsărit imposibil...
Glasul ce nu mai îndrăzneşte,
Gândul că am sugrumat
Vreau să vând Totul – Acum!
Zâmbesc fiindcă doare,
Pasărea se transformă în flaut
Şi fiecare anotimp cu rostul lui...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

Sunt oarbă...
Dar caut cu braţele-ntinse,
Cu-aceste mâini, neînvinse
De-amiaza ce vrea să mă soarbă ;

Sunt mută...
Dar caut în gest şi repaos,
Cu buzele sprijinite de haos
Atât de ostenit slută ;

Sunt surdă...
Dar caut în vibraţia rămasă
Atât de adâncă, atât de măiastră

Cu spima de-a nu te primi niciodată acuz!
Te-aştept...
Fără văz, fără glas, făr-auz.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism candid

Mă doare fiecare formă
primită
fiecare măsură...

Puţine reuşesc să-mi atingă adâncul
cele multe zidesc împrejuru-mi...
Armură..

Ciudat,
când îi văd fermi şi virili
gata să-mi rostuiscă sufletul
Dintr-o lovitură,

Simt o simplă şi inexplicabilă nevoie
De a mă iubi
Singură!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două femei

Eram în staţie numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!

I-am zis mulţumesc, apoi am continuat
să ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei şi i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!

Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din staţie cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deşi voi tine bine minte
mîinile ei, puţin mai frumoase
decît ale mele. Apoi şi ea şi-a adus aminte
că, în acel moment, eu nu aveam
cum să-mi văd nasul. Deşi putea fi altfel,

fiindcă

eram în staţie numai două femei,
nu ne cunoşteam şi nu ne uitam una la alta
şi chiar dacă ne-am fi cunoscut
nu ne-am fi plăcut deloc, chiar dacă
la un moment dat ne-am îmbrăţişat,
ne-am povestit vieţile noastre,
ne-am căsătorit copiii şi totul a durat
cît am aşteptat autobuzul în staţie,
apoi ne-am despărţit, dar mîinile noastre,
multă vreme încă, s-au tras de păr.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicitate inutilă

Demult,
Am înflorit în tine
Orhidee,
Sunt ofilită acum,
Dar...
Nu-ţi măsura prea grabnic
Amara biruinţă ;

Dincolo de tine,
Am prins rădăcină
Copac!

...

Pentru unii dintre noi s-a făcut târziu.
Uitaţi-vă adânc în mine
Dar,
Nu zâmbiţi complice.
Eu nu ştiu să măsluiesc cărţile
Vieţii...

De-aceea poate,
Merg
În şir indian,
Singură!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii ştiu s-o îngâne...

Şi merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul ţărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solo

Nu a sosit clipa în care
Aş putea deschide porţile

Prea albe sunt zăpezile
Care sub zero absolut
Mă ţin prezonieră!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Pe plajă,
Un singur castel.
În cerc,
Paşi împletind infinit.

Inima
Costumată în puşcăriaş,
Amintirile
Zdrobite în cariere...

Fără delict condamnată
La viaţă!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supunere

Mă dezbrac până la rădăcină,
Fără riposte mă las condusă
De vrerea ta.
De-aş atinge,
Ştiu,
Aş destrăma.

Ochii tăi
Dincolo,
Ca un ecou...

Îmi împodobesc gâtul
Cu frânghia!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!