Hai atunci

Aproape unul de altul
Ne putem doar răni,
Departe unul de celălalt
Nu putem trăi...

Sentimentele ne sunt egale
Ca loviturile ce ni le dăruim,
Deopotrivă mortale

Atunci hai,
Învoieşte-te la un joc
În care eu să-ţi fiu
Putere şi noroc,
Iar tu să-mi fii
Altarul şi aripa
În care să-mi adun
Credinţa şi risipa,

Atunci hai,
Ca-n fiece deschidere de floare
Să ne abandonăm sărutul
Cu buze ostenite şi amare!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloană infinită

Doar noi însinguraţi mai sprijinim un cer
Obositor de liber, ne-ngăduit de-nalt,
Cu ochi rostogoliţi pe dale de infern
Trişăm îngrozitor unul cu celălalt,

Şi rostuind prea zilnic amara irosire
Ne clătinăm pe trepte, ca-n orice început,
Un adevăr te minte şi trece peste mine,
Mă-nşală viitorul, te vinde un trecut.

Nu ştiu din care unghi, e cerul mai aproape
E fruntea mai înaltă, cuvintele mai calde,
Mistificând aripa în piatră şi săgeată
Trişăm spre mediocru, noi doi... cu Celălalte.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când există dragoste chiar şi departe de s-ar afla unul de celălalt, atunci când o cer împrejurările, se află aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu poate fi limitată prin distanţe. Însă atunci când, Doamne fereşte, soţii nu au dragoste între ei, deşi s-ar afla aproape, în realitate însă se află departe unul de altul. De aceea trebuie să se străduiască să păstreze dragostea în toată viaţa lor şi să se jertfească unul pentru celălalt.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. IV - Viaţa de familie (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruie-mi aripa

Dăruie-mi aripa
să oprim risipa
viselor căzute în noroi,

unul lângă altul
explorând înaltul
vom spăla păcatele din noi.

Numai împreună
vom lua arvună
stolurilor albe de dorinţe

şi vom creşte-n glastra
inimii, albastra,
crinii aşteptatei biruinţe.

Dăruie-mi aripa...
Răstigni-vom clipa
pe o arsă amforă de lut,

unul lângă altul
dăltuind bazaltul
nemuririi noastre în sărut.

Numai împreună
rătăciţi pe lună
vom căuta neizvorâte ape

şi vom creşte-n glastra
inimii, sihastra
floare a iubirii de aproape...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruinţă

Din inima mării am ridicat valul
Să-mi rodească pustiul,
Din pulsul memoriei, înţelepciunea amurgului
Să-mi zidească zădărnicia,

După trecerea ta, am strigat Viaţa
Pe numele-i mic...

...

Cu aripa mea vei cuteza spre larg,
Oricum, de prisos te-aş păstra!

E dreptul meu să-ţi aştept naufragiul...

Voi rămâne cu bucuria de-a fi ţărmul
Ce nu te poate primi.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi întinde aripile

Se sprijină unul pe celălalt.
E ca şi cum n-ar exista altă lume.
Ei îşi şoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou şi din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.

poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţiile minunate, înălţătoare, pure, intense pe care le împărtăşim într-un tainic şi mirific unison cu fiinţa iubită atunci când iubirea este reciprocă, ne ajută să intrăm într-un contact din ce în ce mai intim unul cu celălalt, pe diferitele niveluri ale fiinţei noastre. Acest proces mirific este intensificat atunci când cei doi iubiţi se transfigurează unul pe celălalt în simultaneitate. Procedând în felul acesta, fiecare dintre ei îl face pe celălalt să se expansioneze euforic către tainicele focare cosmice care există în Macrocosmos. Ştiind aceasta, ne putem da seama cu uşurinţă că, atunci când iubesc, numai cei iniţiaţi pot să transfigureze.

Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înţelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cele mai multe ori într-o poveste de iubire unul iubeşte iar celălalt se lasă iubit, unul se dăruieşte iar celălat primeşte, unul pune suflet iar celălalt îi calcă în picioare sentimentele. Dacă crezi că nu te poţi implica, dacă crezi că nu poţi dărui iubire persoanei care ţi se dăruieşte, atunci las-o... nu îi va fi bine... va suferi, dar măcar nu va trăi în minciună şi după un timp va realiza că tot ce ai făcut bun pentru ea, a fost să o părăseşti! Poţi să glumeşti în iubire, dar nu poţi să iubeşti în glumă...

citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintăm în vârstă şi ne obişnuim unul cu celălalt. Gândim la fel. Ne citim mintea unul altuia. Ştim ce vrea celălalt fără să întrebăm. Uneori, ne irităm unul pe altul. Câteodată, poate că suntem singuri unul faţă de celălalt. Dar, din când în când, precum astăzi, mă gândesc la asta şi îmi dau seama cât de norocos sunt pentru că îmi împart viaţăa cu cea mai minunată femeie pe care am întâlnit-o vreodată. Continui să mă fascinezi şi să mă inspiri. Mă influenţezi în bine. Eşti obiectul dorinţei mele, motivul numărul unu de a trăi pe pământ. Te iubesc foarte mult.

citat din Johnny Cash
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi creşte iarba sub piele

Tu nu poţi să mă rupi din tine,
e ca şi cum ţi s-ar îneca cuvintele în propriul sânge...
Eu... te-am zidit biserică în inima mea
şi fiecare parte a trupului mi
se umple cu câte un înger,
doar buzele mele sapă
să ajungă până la tălpile raiului.

În fiecare dimineaţă
mă trezesc un copil în tine
şi atunci când vreau să-ţi cuprind umerii,
brusc îmi creşte iarba sub piele,
îmi aminteşte că sunt o femeie,
aceea care a alăptat anotimpurile,
până la ultima pasăre ieşită din ou.

Nu putem să ne rupem unul de celălalt,
ar ploua cu răni peste tot
şi s-ar usca pâinea din poemele noastre,
iar timpul ne-ar îmbraca în cămaşa lui de jar,
aruncându-ne ca pe o batistă albă în calea sfinţilor
cu o ultimă sărutare pe ea...
Nu, nu putem să ne rupem,
prea frumos s-a întins curcubeul
în noi...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul

Am construit un zid negru pentru spaţii albe
Ca două lumi diferite în care tu şi cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoaşterea.
Eram bărbat şi femeie,
Dar căutam aceeşi cunoaştere.
Şi am tot căutat-o până când
Nu am mai simţit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoaşterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am inţeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoaşterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat şi definitiv
Inexistenţi.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Şi am inţeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
Cu ceva timp în urmă.
Dar zidul devenise alb, iar spaţiile
Deveniseră negre.
Noi am încercat să-l dărâmăm,
Dar zidul rămânea mereu alb,
Pentru că el aparţinea doar lui Dumnezeu.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu să îl dărâme
Şi Dumnezeu a creat o fereastră în zid,
Ca să ne putem vedea unul pe celălalt.
Noi ne-am privit miraţi şi îngroziţi
În acelaşi timp,
Pentru că nu ne mai recunoşteam unul pe celălalt.
Şi am înţeles că relaţia noastra devenise
Imposibilă.
L-am mai rugat pe Dumnezeu să facă o minune
Şi Dumnezeu ne- a dat lacrima.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a dat Dumnezeu doi ochi. Dacă unul nu mai vede, măcar putem vedea cu celălalt... Şi mâini ne-a dat, tot două. Dacă nu ne mai putem ajuta de una, măcar ne putem ajuta de cealaltă... Mă întreb: de ce nu ne-o fi dat şi două suflete? Pentru momentele acelea în care sufletul nu mai poate şi ar avea nevoie să fie ajutat de celălalt...

citat din Irina Binder (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Alex D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu

În urmele paşilor am născut mările
Să mă-nveţe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să ştiu ce va fi după cântec,

Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpăţânat ploaia
Să mă biciuie,

Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nuci, sau două jumătăţi...?

Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de şampanie
de iod.
Din acelaşi copac înalt
Cu rădăcini şi mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea şi de dorul meu
Şi cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.

Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.

Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neştiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îţi promit că unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara
în care vor cotrobăi să ne întindă pe mese
Şi atunci vom fi doar o mâna de nuci –
– amândoi.
Şi poate pe atunci ne va merge
Să descoperim iarna.

Şi dacă nu vom fi nuci, şi vom fi struguri violeţi
din violetul fostului cer?
Dacă ne vor strivi într-un teasc din lemn vechi
Şi ne vor face vin,
Iar mai apoi oamenii ne vor simţi gustul de artişti?
Sau da, desigur, putem să fim oameni...
Dar doar dacă altceva nu merge.

"Nu te teme", îmi spuneai,
"aşa se mai întâmplă cu nucile.
Se mai întâmplă, din anii vechi,
să se spargă-n jumătăţi şi să se piardă
pentru totdeauna."

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu... cu pana din aripa rănită !

Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îţi mulţumesc
s-aş vrea...
Ca-n braţe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Şi să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că eşti în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ţi alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!

Aş vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câţi nori s-abat
De-asupra ta
Şi care este starea ta
Când...
pe cerul vieţii tale...
Bântuie furtuna!
Să-ţi aminteşti că sunt aici
Şi de-am greşit...
Mă iartă!
Tu eşti mereu
în al meu gând
Deşi eu sunt departe!
Îţi scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viaţa care a trecut
Şi care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că ştiu să ascult...
şi ştiu s-alin
o rană care doare!

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele vieţii amoroase

În dragoste sunt numai două căi:
unul este iubit, altul iubeşte,
balsam ia unul, celălalt bătăi,
unul ia tot iar altul dăruieşte.

Acoperă-ţi obrazul când e pară,
ce ai în piept, nu spune mai departe!
De-i dai amantului cuţitul, el omoară
de ştie că-l iubeşti, îşi face parte...

poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas de taină

Absenţa ta o măsor în fiece noapte,
Necontenind să te trădez
În spatele valurilor.

Cât de mult mă iubeşti
Risipindu-mi adâncul...
Cât de mult mă iubeşti
Adâncindu-mi risipa...
Dar cât de mult mă iubeşti,
În spatele valurilor...

...

Te pot ucide oricând,
În fiece noapte te pot ucide
Şi nu m-aş mai sătura ucigându-te
La nesfârşit,
Dar temă mi-e,
C-ar trebui să încep
Cu uciderea mea!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Dalta îngheţată a tăcerii
ne desparte uneori
în monade care se rostogolesc
spre puncte nedefinite din spaţiu,
pe traiectorii haotice, browniene.
Uneori, eu încerc să regăsesc
inorogul alb
cu corn de argint
care renaşte doar o clipă
din spuma zărilor dimineţii,
pe când tu arunci nade
în care vrei să prinzi umbrele asfinţiului,
să le ţintuieşti departe...
Dar amândoi recădem istoviţi
în aceeaşi tulpină
din care ne extragem sevele.
Liniştea moale şi densă a singurătăţii
ne respinge rănile înjumătăţite...
Să ne punem capetele
unul pe umărul celuilalt!
Nu auzi cum,
ţinându-ne de mână,
ne creşte aripa îngerească?
Eu sunt aripa dreaptă,
tu eşti aripa stângă
şi doar împreună
putem fi un zbor întreg...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu înseamnă să ţinem socoteala a ce face unul sau altul, şi care face mai mult. În iubire sunt momente în care trebuie să dăruim mai mult decât primim, dar sunt şi momente în care primim mai mult decât putem dărui.

citat din Leo Buscaglia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaculare

Linişte...
Dincolo de mine - Viaţa!
"Nici un copac nu creşte până la cer."
Unde să mă înalţ?

...

Când o să-mi arăţi lebăda
O să cred în nuferi
Şi n-o să mă mai tem să ating
Pământul
Cu gura!

...

A trebuit să suport mereu
Naşterea
Dansul suav,
Dezmăţul,
Moartea
Şi umbra
Cuvintelor
În care buze aprinse trec din credinţă
În decepţie.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem să dorim două lucruri opuse, dar nu putem voi decât unul singur;în fiecare moment determinat al existenţei nu poţi voi decât un lucru anume şi unul singur excluzându-l pe oricare altul.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!