Iar Parisul curgea sub ferestrele mele, şi la acelaşi ceas — dincolo de zări — sub cerul frumoaselor câmpii româneşti, curgea şi un alt oraş — curgeau Bucureştii — pe sub ferestrele celor care fac parte din sufletul meu...

Alexandru Macedonski în Maestrul din oglindă (1912)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzi întregi păreau ruinate, devorate de salpetru, cu acoperişurile gata să cadă, cu ferestrele înfundate. O piaţă al cărei pătrat de ipsos se zărea, se umpluse parcă cu o grămadă de sfărâmături. Dar pe măsură ce dunga albastră dinspre Montmartre se mărea, curgea o lumină limpede şi rece ca apa unui izvor, punând Parisul sub o gheaţă în care zările îndepărtate căpătau şi ele limpezimea unui peisaj japonez.

Emile Zola în O pagină de dragoste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul rece

Curgea timpul miere din borcan
adică stup pângărit...
Curgea drumul de asfalt negru
prin câmpul părăsit...
Curgea un lichid lăptos spre cer
şi ploi de dimineaţă
coborau mantia de toamnă
peste sat,
din copaci prinşi în balamuc...

Cântul rece al nopţilor ce vin
se aşeza lin prelung din lemn,
că la nunta lor,
s-a sădit o stea,
că din stele mii,
multe sunt departe,
şi lumina lor se coboara încet
să plângă niţel pe drumul mişel...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre în zboru-i văzduhul îl despică,
Când cerul larg deschide ferestrele în zori
Şi raze jucăuşe în patru zări ridică,
Să prindă strâns, în panglici, perdelele de nori.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hâc, şi la mai mare

Curgea şampania în valuri
În noaptea când trecurăm hopul
Nu ne-atinsesem încă scopul
Erau serbări, erau regaluri...

Eu, tu şi el pierdurăm clopul
Participând la cele baluri
Curgea şampania în valuri
În noaptea când trecurăm hopul...

Îţi aminteşte? ţi-am dat prosopul
Ziceai că vrei să urci pe dealuri
Aveai şi alte idealuri
La sticlă când pierdusem dopul...

Curgea şampania în valuri!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim aroganţa celor puternici

copacii ştiu ce-i închisoarea
cu rădăcinile înfipte bine în pământ
iar frunzelor le este dată libertatea
să plece către alte zări – sau în mormânt
dar cei din închisoare-s mai puternici

în visele mele casele sunt verzi
de la preaplinul vieţii care izbândeşte
ferestrele sunt cupe mari de flori
în care soarele în asfinţit se oglindeşte
şi luna-în taina nopţii străluceşte

cerul din ochii mei este mereu albastru
şi luminos, chiar dacă norii trec să-i cureţe obrazul
mi-e sufletu-însetat de-a lui tăcere
aştept să cearnă ploaie să împrăştie urâtul
uitărilor ce săpa temelia vieţii

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există apartamente din suflet care au o vedere nemaipomenită; de la ferestrele acestora poţi vedea dincolo de râul morţii, şi în interiorul oraşului strălucitor care este şi mai departe de el; dar cât de des sunt neglijate aceste apartamente în favoarea celor de mai jos, care au ferestre ce îţi oferă priveliştea pământească.

citat din Henry Ward Beecher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureştii anilor '50 şi '60 era (încă) un oraş plin de rezonanţele civilizaţiei interbelice, cu dulceaţa şi cu ironia lor inteligentă, un oraş cu varietate, cu o mândrie a sa, cu o anume poftă de viaţă (de "savoir-faire"), un oraş în care se putea creşte.

Virgil Nemoianu în Cum poţi să fii român? Variaţiuni pe teme identitare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jind...

În casă pustiu
Iar cerul e griu
Cu sufletul viu
În sărăcie...
În casă e ger,
Ferestrele sper
Deschise şi cer
O armonie...
Cerul detună,
Plânge o strună
Mai sus de lună
În regăsire...
Casa se-neacă,
Sufletu-apleacă
Rana să treacă
Printr-o iubire...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seva trupurilor curgea ca un fluviu de aur peste marea de frunze înmormantată în umbre uitate în urmă, în urmă de fiinţă, în urmă de secunde... Dincolo de întunecarea ochiului nostru, cerul şi marea se sărutau, promiţându-şi în taină, orizontul iubirii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

treceam dintr-o stare în altă stare
în golul negrelor căderi
eram un cânt în întunericul cetăţii
picioarele curgeau printre întrebări
pe ţărmul rătăcit în ape
mă ardea rugina unui trup
păşeam prin adieri fierbinţi
curgea parfum de roze peste ape
şi mai oftam sub clar de lună
în noaptea aceea nemişcată
plângeam şi plânsul însingurat
se strecura încet pe pleoape
mai picura un gând spre tainicele zări
în ochii mei un spaţiu necuprins
ce urcă, urcă şi mă doare
eu căutam un fir de orizont
să dau lumină clipelor ce vin
în palme înflorea cireşul
ciopleam din huma milenară
un pas, un vis, un dor
curgeau şi ape şi tăceri
mă rătăceam în pânze albe de corăbii
tot căutând să zbor spre cer
se aprindeau cuvinte în clepsidra veche
păşeam către fântânile de lut să-mi împlinesc credinţa
zidind în suflet trepte către El

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apre Stele

Luna dă acea lumină dar ferestrele închise
Călătorind prin Galaxy îngândurat de mii de vise
Se apropie sfârşitul gândului şi existenţei
Te apropii tot mai mult de pragul ne existenţei.

Şi chiar să fiu acea lumină sus pe cer strălucitor
Mă vor vedea aceia doară cu ferestrele deschise
După ferestrele închise vă va apuca un dor
Care-l veţi simţii doar noaptea rar în acele triste vise

Sute mii de ani vor trece şi de sus vă voi privi
Cum din viaţă faceţi moarte şi din vii faceţi stafii
ne vom lua mînă de mînă într-un cerc de stele noi
Şi vom fi mulţi pe acel cer eu şi tu şi voi şi noi

poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu în zbor

curgea basmul modern în triunghi
sau stea şi se alimenta cu energie
din univers şi ochiul era aşezat
cuminte pe colţul de munte
dezgolit sub calul ce executa
scheme vechi de şah tridimensional
învăţat acum zeci de mii de ani
împăratul în mantie roşie şi cască
era împărat cu sceptru ce părea
o armă cu raze cum n-a fost niciodată
curgea basmul prin secunda tăvălită
în praf cosmic pilit de galaxii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestrele sunt porţi ale sufletului, gata să lase libere visele dincolo de putinţa prezentului...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa fericirii trupul rămânea gol şi sufletul aprins de văpaia dorului. Timpul curgea în ropote şi limbile ceasului dansau pe scena tăcerilor. Clipele răspândeau aroma gândurilor nerostite de un glas domol. Tu erai schiţa unei lumi pe care Dumnezeu o pictase cu har pentru sufletul meu.

Andreea Palasescu (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea furtunii

Era o linişte deplină pe-atunci
şi-mi auzeam fricile ţipând;
Era un ţipăt ca de prunci.
Şi dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
şi inima mea temătoare
se prefăcea în ţărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
şi din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Şi curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând şanţuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăţi de viaţă din mine.
Şi iarăşi, subtil, trăsneşte a linişte în juru-mi.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo

Femeia aceasta are pe cineva în baie.
Vorbeşte cu mine, mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi, în păr, în linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.
Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-un alt oraş sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.
Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fasole în untură de om

îţi erau tot mai numeroase cântecele
parcă fiecare păticică din tine devenise o lebădă
murirea lor era galopul calului fără picioare
mă cunoşteai dintr-o existenţă oarecare
privitoare la cerul străpuns de pisc
din senin curgea sânge albastru
ca de la regi neîncoronaţi şi curgea apă de moarte...
îţi era gura străpunsă de ac de albină
găsise acolo dulceaţa vorbelor fără vicleşug de fiinţă
frica era o simplă notaţie a întunericului

&

licenţiat la "Şcoala de nebuni"
felcerul îmi găsise fractură de orizont
cică priveam vertical zarea
la intersecţia dintre uman cu strada de îngeri
în unicul sens de înot pe zbor
acasă la demiurg
prăjeai fasole în untură de oameni

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori roze

Pe sub migdali şi pe sub roze
S-au dus în umbră zâmbitori;
Curgeau lumini din ceruri roze,
Vocalizau privighetori.

Curgeau lumini din ceruri roze,
Erau copii fermecători,
Şi coronaţi de-apoteoze
Se socoteau nemuritori.

Şi coronaţi de-apoteoze
Treceau-nainte şoptitori;
Pe sub migdali şi pe sub roze
S-au dus în umbră zâmbitori.

poezie clasică de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stătea lângă femeia pe care o ucisese

mii de femei prin mii de secunde
legate de braţul crucii
mii de femei ierburi înalte treceau încet tăcute
legate de braţul crucii
li se umflaseră picioarele negre de friguri dragoste şi ură
legate de braţul crucii
Un strigăt de om condamna fluviul
care curgea alb fluturându-şi pălăria
Un altul ne strângea mâinile povestitor
Stătea lângă ea printr-o dimensiune ciudată
îndrepta legătura până când
binecuvântări drepte pregăteau o petrecere
şiruri de feţe pământii
loveau umbra aceea care curgea alb
reflexie în oglindă pierdută iremediabil
cea care lua
mai mult decât primise

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sabrina Fairchild: Linus, eu cred că ţi-ar prinde bine câteva zile în Paris. Ai fost vreodată?
Linus Larrabee (se gândeşte): Ah, da, am fost. Am stat vreo treizeci şi cinci de minute.
Sabrina Fairchild: Treizeci şi cinci de minute?!
Linus Larrabee: Da, am schimbat avionul în drum spre Irak. Afaceri cu petrol.
Sabrina Fairchild: Dar Parisul nu e ca să schimbi avioane, ci perspective! E ca să deschizi larg ferestrele şi să laşi... la vie en rose să-ţi pătrundă în casă!
Linus Larrabee (trist): Parisul e pentru îndrăgostiţi. Poate de aceea am stat doar treizeci şi cinci de minute.

replici din filmul artistic Sabrina, după Samuel A. Taylor (9 septembrie 1954)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!