Apre Stele
Luna dă acea lumină dar ferestrele închise
Călătorind prin Galaxy îngândurat de mii de vise
Se apropie sfârșitul gândului și existenței
Te apropii tot mai mult de pragul ne existenței.
Și chiar să fiu acea lumină sus pe cer strălucitor
Mă vor vedea aceia doară cu ferestrele deschise
După ferestrele închise vă va apuca un dor
Care-l veți simții doar noaptea rar în acele triste vise
Sute mii de ani vor trece și de sus vă voi privi
Cum din viață faceți moarte și din vii faceți stafii
ne vom lua mînă de mînă într-un cerc de stele noi
Și vom fi mulți pe acel cer eu și tu și voi și noi
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Robert Botsch. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.